My life

Acum mă simt ca o găină, fericită să cotcodăcească cum că a produs minunea de ou dar, nu contează, simt nevoia să mă laud! De mai bine de două ore am gura până la urechi, aș fi avut-o și mai devreme dar riscam să iau apă și nu se făcea! Poza este veche dar înțelegeți la ce mă refer din ea. Astăzi, după o mult prea lungă pauză, am fost din nou să înot și a fost MINUNAT, EXTRAPOLONIC, MEGATRONIC de-a dreptul! Încurajată fiind să cred că nu mai este chiar atât de rece pe culoarele de la Olimpia, mi-am luat inima în dinți și am renunțat la scuzele cu ”amatâtatreabă, mi-efrig, vreausăcitesczacoricedarnumăscoatețidincasă”. Am reușit să plec destul de târziu de acasă, pe la 12 fără 5, înainte să plec am glumit cu Radu și Arin, să aivă grijă de ei, să nu deschidă la nimeni, blabla-uri de genul! Arin îmi strigă din camera lui: Nici tu să nu vorbești cu străinii! Dar cu cunoscuții am voie? Hmmm... uneori și prietenii sunt străini! Am plecat gândindu-mă din nou cât de bine stă puștiul meu...

Foto: A. Nu nădăjduiesc să fie printre voi multe persoane cu un nivel de aiureală comparabil cu al meu. Deși m-am obișnuit cu această calitate, cîteodată reușesc să mă surprind. Cum a fost duminică, acum două săptămîni, atunci cînd am fost prima dată la bazinul din cadrul centrului Aria. Motivată fiind de reducerea de tarif din luna septembrie, adică 25 lei/ședința de trei ore. Preț mai mare cu 5 lei decît cel de la Olimpia dar rezonabil. Și mai rezonabil pentru cei care caută acolo și saună sau hidroterapie și beneficiază la banii ăștia și de partea de spa. Revenind la lecțiile practice, voi încerca să rezum. Ajuns la recepție, achitat, primit brățară, întrebat unde sînt vestiarele, răspuns: înainte și în stînga. Ok, în stînga scria într-adevăr vestiare, ajungem acolo eu și încă un semi-debusolat ca și mine. Nici unul cu numerele noastre de pe brățară. Găsim o tanti femeie de serviciu, ne îndrumă la parter, să încercăm acolo, că mai sînt și alte vestiare, nici ea nu era sigură...

... Pot și Vreau! Ăsta a fost unul dintre multele lucruri învățate de la tatăl meu. Chiar dacă Arin m-a învățat și el astăzi să nu cred în aniversări (indiferent dacă bune sau rele), azi sînt 18 ani de cînd nu îl mai am lîngă mine fizic. Altfel, sînt convinsă că nu a plecat nicăieri, e tot aici cu și pentru noi. Am început cu o paranteză, de fapt voiam să las un semn aici despre puterea gîndului și a unui scop. Cîteodată uit de ea, mi-a adus-o aminte un necunoscut. Parțial necunoscut, vineri am împărțit a doua oară același culoar la bazin. Cînd nu am culoar liber doar pentru mine, prefer să aleg unul în care persoana existentă să înoate la fel sau mai bine ca mine. Nenea înoată mai bine ca mine, e mai ușor așa, sigur nu am parte de ciocniri! Cum am reluat de puțină vreme înotul, nu eram foarte sigură de cît mă mai țin plămînii pentru apneea dinamică. Am reîncercat-o doar cu labele de înot, stilul delfin dar cu mîinile pe lîngă corp. Asta a fost mereu nesiguranța mea, că dacă îm...

Azi am fost prima oară la bazin după renovarea vestiarelor. Trecând peste faptul că mi-am uitat uscatorul de păr acasă, ce vi se pare suspect la imaginea de mai sus? Indiciu: bazinul este locul multor cursuri de înot sau antrenamente pentru copii. Incluse în categoria asta si fetițe, se presupune că au si păr lung unele dintre ele. Oare cum fac să ajungă la prizele alea dacă n-au aparținători la îndemână? Mi le si închipui cocoțate pe bănci, ridicate pe vârfuri... Data viitoare când merg vă spun cât sunt de accesibile prizele pentru un adult.

Nu știu cum e vremea pe la fiecare dintre voi dar la noi e mohorît și plouă tomnatec. Acum nu mă plîng de asta, așteptasem cu nerăbdare să plouă, grădina mea suferea în tăcere după atîtea săptămîni de secetă. Ce mă întristează este frigul și apropierea iernii. Poate din cauza asta simt nevoia să mă mîngîi cu amintirea soarelui și a mării de sfîrșit de august - început de septembrie. (P.S. De cînd am început să scriu, au trecut două zile, azi e soare și frig) Și să vă povestesc puțin despre vacanța noastră, în locul ajuns să fie primul în lista mea atunci cînd îmi organizez un concediu: Halkidiki, Grecia. Am încercat anul trecut Thassos-ul. Nu m-a convins, nu voi povesti acum despre asta. Am revenit la peninsula cu trei degete, de această dată pe cel din mijloc, Sithonia, în Sarti. Prima oară am ajuns aici în 2006, prima dată și în Grecia.  Sarti - Valurile superbe din prima zi Deși mai fusesem în zonă și am făcut turul peninsulei și implicit al mai multor plaje (vă po...

Mi-e neclar pînă la ce dată urările de La Mulți Ani!, de sănătate și bucurii în Noul An, mai pot fi socotite la locul lor. Dacă greșesc făcîndu-le acum, nu dați cu parul! Nu mai scriu deși mă gîndesc la asta aproape zilnic, formulez aproape toată postarea în minte dar rămîne acolo, nu pot da vina nici pe lipsa timpului pentru că aș putea face asta în cele 20 de minute zilnice  în care joc Mahjong spre exemplu. Cam ce mi-ar plăcea să vă spun pe lung dar mă resemnez cu varianta scurtă: 1. mă bucur tare mult că am ajuns, chiar și doar pentru o noapte și o zi la pensiunea Valea Verde din Cund. Am stat acum două săptămîni în casa Samway, sper să reușesc să vă scriu mai multe pentru că merită să mergeți acolo. Pînă atunci, ce vedeți în pozele de pe site-ul lor , este identic și în realitate! Eu vă arăt acum doar verdele mușchiului din pădurea de deasupra satului (că nu degeaba am aflat dintr-un Kudika test cum că aura mea ar fi verde!). 1. mă bucur că a scris Călin despre gropi...

V-am cerut ajutorul și ați fost aproape de mine și de cauza pentru care m-am mobilizat. Vă mulțumesc pentru asta, vă aduc aminte că încă se mai pot face donații prin intermediul formularului de pe site-ul Family Olympics , acolo găsiți și programul următoarelor zile, vor mai fi probe de alergare și de executat flotări. Se mai pot completa formulare de susținere inclusiv pentru cei care am înotat ieri. În 24 mai, între orele 17:00 și 20:30, se va alerga pe Stadionul Municipal iar în 25 mai va fi proba de flotări și premierea participanților, în Parcul Sub Arini, între orele 10:00 și 19:00.  Cîte ceva despre cum a fost ieri, la bazinul Olimpia: - nu îmi mai aduc aminte să fi văzut apa din bazin atît de calmă cum era înainte de probe, am fost printre primii care au intrat în apă, senzația este de neprețuit! - n-am putut să nu fiu zuză ca de obicei, mi-a scăpat un șlap pe marginea bazinului, am alunecat, am făcut niște mișcări contorsioniste pentru a-mi recupera echilibr...

Celor care n-au evadat din Sibiu pe vremea asta frumoasă, le readuc aminte de evenimentul care începe astăzi: Family Olympics , destinat strîngerii de fonduri pentru micuții Temerari ce au supraviețuit cancerului. Voi înota astăzi pentru această cauză, la Bazinul Olimpia, voi merge de la orele 16:00. Vă aștept acolo! :)

Știu că am dispărut zilele astea ”ca... în ceață” dar vă rog să mă susțineți în încercarea de a strînge fonduri pentru o tabără dedicată copiilor ce au supraviețuit cancerului. Eu mă angajez să înot distanța a 15 bazine de 50 m în 30 de minute, duminică, 19 mai 2013, la bazinul Olimpia, voi puteți să contri buiți cu o sumă între 1 leu și 15 lei/lungime de bazin înotată de mine (adică de la 15 lei în sus) sau cu o sumă fixă, stabilită de fiecare după posibilități. Detalii și formularul de susținere găsiți AICI .  Încă nu știu ora exactă, promit să vă anunț, mi-ar plăcea o galerie în tribunele bazinului, duminică, nu doar pentru mine ci și pentru încurajarea micilor supraviețuitori, să vadă că ne pasă! Acolo se vor putea face și donațiile, direct, pentru cei care vreți să ocoliți transferul bancar.

Parafrazez titlul cunoscutelor filme româneşti deşi puteam alege şi alte replici consacrate, de genul "iarna nu-i ca vara!" sau "din seria lucrurilor care mi se întîmplă numai mie!" Azi am gîndit să îmi tratez problemele de somn din ultimele zile printr-o excursie la bazin, ajută şi la limpezit creieraşii şi la adormit sinapsele prea active. Nimic ciudat pînă aici dacă n-aş fi realizat subit în timpul primelor ture de bras că ceva lipsea din peisaj... şi anume prosopul meu! Pe care l-am cu graţie uitat acasă! Îmi asumasem condiţia, la un moment dat întrezărisem o luminiţă pentru că o cunoştinţă întîlnită acolo se oferise să îmi împrumute prosopul ei. L-aş fi folosit pentru a-mi usca parţial părul, e mai uşor de gestionat situaţia fără apa şiroind pe piele din părul ud. Cînd să zic "adjudecat" apare zîna, fresh şi încîntat că are camera subacvatică şi că unde plec? că trebuie să îl filmez! A se nota că eram deja duşată, cu părul spălat dar am cedat că...

Le mulţumesc prietenilor mei: Seba, Cipi, Andrei şi Cosmin pentru că m-au iniţiat într-un sport foarte frumos, datorită lor am descoperit cum este să te dai cu caiacul pe rîu (Olt, Arieş), pe lac (la Mălaia) sau pe mare (în Muntenegru). Am povestit la un moment dat pe aici cum am început , prima tură pe partea mai rapidă a Oltului , de unde este şi poza aleasă ca ilustraţie, sau tura pe Arieş , un rîu a cărui forţă am simţit-o din plin. Experienţele mele, puţine cîte au fost, m-au făcut să respect forţa apei, recunosc că atunci cînd părăseam malul, pe rîu, chiar şi pe Olt, unde am fost de mai multe ori, o făceam şi cu o anumită strîngere de inimă dar senzaţia de a te lupta cu valurile este o compensaţie foarte puternică aşa că depăşeam reţinerile iniţiale. Pînă acum, probabil şi datorită faptului că am ocolit riscurile mari, am fost ferită de răsturnări sau accidente (singurele dăţi cînd am fost cu capul sub apă şi caiacul deasupra mea, au fost în mediu controlat, în bazinul Olimpi...

Chiar îmi pare rău că nu pot mulțumi acum celei/celui care mi-a arătat prima oară minunea asta de filmuleț sau unde l-am văzut prima oară, pentru că rezervele proprii de lecitină acționează aleatoriu. Dacă vă amintiți voi, spuneți-mi și mie, valabil și dacă l-am mai postat o dată! Asta nu schimbă cu nimic cît este de frumos totul... imagine și muzică! Mi-e frig acum și mă doare în gît dar tot mi-ar plăcea să pot înota în mijlocul viețuitoarelor respective:

Locul de desfășurare a acțiunii - bazin (Nepun și Olimpia) Metoda nr. 1: Țopăitul de pe un picior pe altul. În timp ce se efectuează aceasă manevră mai există exercițiul ajutător al lovitului abdomenului cu pumnii (varianta asta am văzut-o la un nene la Neptun, m-a pufnit rîsul sub apă). Metoda nr. 2: Așezatul grațios al posteriorului pe elementul despărțitor al culoarelor și urmărit prietenul din dotare cum țopăie de pe un picior pe altul. Enervat la culme participantul la trafic de pe culoarul vecin pe motiv de lăsat element despărțitor de unde rezultă loviri repetate ale degetelor de la picioare și blagoslovit de toți sfinții! A se înțelege că participantul la trafic eram eu și pentru că trebuia să țin regulamentar dreapta să avem loc în timp ce înotam, mi-am lovit degetele de cîteva ori de îmi venea să mă pun în fund să plîng! Metoda nr. 3: Atunci cînd epuizarea de la atîta stat își spune cuvîntul... se merge încolonat la saună unde se povestește cu oarecare vinovăție despre pizza ...

N-am apucat să vă povestesc despre "antrenamentul" ușor schimbat de la bazin. Asta pentru că Doru a început să urmărească nușce documentare și a venit cu idei noi de chinuit lumea aka pe mine, că pentru el cred că e mai fun! Cînd începusem și eu să nu mai pufăi ca trenul la crawl (și ăla ajutat de labele de înot), Doru vine cu ideea de a înota liber din cap și picioare... adică mîini ioc sau doar cu o mînă, de parcă eu aș fi wonderwomanindisguise! Suuuper obositor! O altă găselniță ar fi număratul datului din mîini... cică 22 de brațe la crawl per 25 metri ar fi maxim. Să vă zic de cîte ori am dat eu? Fără lăbuțe ajutătoare?... De 35 la dus... 31 la întors, că m-am strofocat! Diferență dramatică! La fel ca la înotat pe sub apă bazinul în stilul bras... Doru dă de 6 ori din brațe, că de... el e mare și poate! eu de 11 săptămîna trecută, respectiv de 10 ori în ultimul weekend! Pe deasupra, dau de 12 ori! Vă dați seama că acum va trebui să mă ambiționez să cobor sub limita asta ...

Cred că cei din generaţia mea (sau şi generaţiile mai noi, că parcă s-a mai reluat pe la televizor) vă aduceţi aminte de filmuleţul românesc pentru copii, Maria Mirabela şi de unul dintre micile personaje animate, Scăpărici . Şi cum avea el picioruşele alea disproporţionate. Na, aşa cred că arătam şi eu ieri la bazin, încercînd să înot cu noile labe de scufundări ale lui Doru. Aveau 90 cm (le-a măsurat el, că ne zisese iniţial că au 1 m), destul de grele şi... picioarele mele mărimea 38 se simţeau foarte "lejer" în ele, care ele erau mărimea 45! Normal că am făcut de toate, apnee dinamică, dat cu pluta, spate... un fel de crawl (Doru zicea că ce a ieşit ar trebui să îmi poarte numele). Sînt curioasă care ar fi senzaţia cu unele care să îmi fie "pe picior" pentru că aşa, depuneam mare efort să rămîn cu ele în picioare, şi să ignor cîrceii din talpă. Măcar nu mi-au scăpat, aşa cum am păţit cu monofin-ul printre primele dăţi cînd am încercat, eu am plecat, el a rămas v...

A venit după o noapte destul de nedormită. Acceptasem să dorm şi cu Radu şi cu Arin în cele două paturi unite. Nici acum nu-mi dau seama cum de ne-am trezit toţi trei în acelaşi timp, la 1 jumate noaptea, sau poate ei înaintea mea, pentru că atunci cînd am privit în stînga erau amîndoi în fund, arătînd spre geam. De fapt spre uşa mare a terasei, acum cu draperiile trase pe care fulgerau... nişte lumini verzi!!! N-o să vă spun că nu mi-a fost frică pentru că mi-a fost. Trezită noaptea buimacă şi cu flash-uri verzi pe geam... s-au repetat de trei ori, la interval de cîteva minute, n-am avut curajul să trag draperia să ies afară. Mai mult ca sigur erau nişte adolescenţi (copii mi-e greu să zic, la ora aia) care se jucau cu lanternele sau ceva de genul! Dar... mi-a luat ceva timp să readorm. Aşa că, a doua zi dimineaţă, am fost fericită să eşuez cu copiii la piscina hotelului, n-aveam chef de deplasări. Aici ne-am amuzat pe seama pisicuţei portocalii pripăşită pe acolo, Arin se distra foar...

Îmi dau seama că în ritmul ăsta probabil voi termina povestea vacanţei de anul ăsta undeva în preajma Crăciunului. Nu ştiu de ce îmi e atît de greu să menţin o constanţă, poate pentru că, între timp se întîmplă alte lucruri despre care vreau să vorbesc sau despre care îmi este mai uşor să vorbesc aşa că, la trei săptămîni de cînd ne-am întors, eu sînt deabia la ziua a patra. Plus că am realizat că nu v-am povestit ce minunat a fost la dus, în maşina mirosind dulceag a cafea cu lapte, noroc că o beau fără zahăr, altfel toată situaţia ar fi fost mult mai lipicioasă. Pe scurt: mama respectivă este un fan al promoţiilor, de orice fel! Dacă ai ataşat un capăt de aţă gratis la oferta ta, ai o siguranţă de 70% că produsul tău va ajunge în coşul ei de cumpărături! Pe principiul ăsta, în dotarea familiei răsar tot soiul de chestii, cu diverse standarde de calitate. Înainte să plecăm a venit triumfătoare cu un mic termos de inox, nu reţin la ce l-a primit. Iniţial l-am dat la o parte dar apoi am...

A debutat cu baie şi plajă la piscina hotelului, am uitat să vă spun că am stat la Hotelul Venus, din Fourka. De fapt Paralia Fourka sau Skala Fourkas, parcă aşa am văzut că i se spune zonei de plajă, Fourka este un sat la care nu am ajuns nici anul ăsta, am încercat în primul an acolo să găsim satul şi după o excursie minunată în sus pe dealul plin de pini şi livezi de măslini am renunţat. Hotelul curat, camera mare, am avut noroc şi de mansardă aşa că era foarte înaltă, o uşurare pentru claustrofoba de mine. Aveam chicinetă complet utilată şi terasă. Ne-a costat 40 euro/noapte. A trebuit să îi tîrăsc obligat-forţat pe copii de la piscina hotelului, dacă era după ei, acolo ne petreceam toată vacanţa. Oricum, ce vă pot spune este că sînt super încîntată de faptul că, încet-încet, şi cu dotările corespunzătoare (respectiv ochelari de înot iar pentru Radu şi clemă de nas), copiii mei au început să îşi dea drumul să înoate (asta după cel puţin trei cursuri de înot cu final incert). Chiar ...

În ziua a doua am turat mai greu motoarele, după oboseala celor 1000 şi ceva de kilometri şi a nopţii nedormite. Pentru că, în seara precedentă nu ne-am deplasat prea mult pentru plajă şi în locul ales erau şi "prietenii" noştri, aricii de mare, pe care copiii mei nu îi acceptă nicicum, nici măcar cu încălţămintea specializată, am zis să ne mutăm puţin mai în dreapta, într-un loc unde ştiam deja că marea este puţin adîncă pînă departe, doar cu nisip şi cîteva pietricele de control la mal. Am constatat din nou că sînt singura amatoare de topless de pe plajă. Ghinionul lor, nu mă gîndesc să mă schimb! Arin şi-a făcut rapid o prietenă, super încîntat că e româncă, stăteau şi se bucurau de valuri împreună. Pentru că noi am dezertat rapid, adică la orele amiezii, şi-au dat întîlnire după amiaza. Am parcat la o terasă umbrită şi răcoroasă, eu pentru o salată şi tzatziki iar copiii pentru mîncarea tradiţională grecească... pizza şi cartofi prăjiţi! Jumătate din timpul petrecut acol...

Din seria nesfîrşitelor mele probleme legate de setările computerului, astăzi încercam să găsesc cum să pun google home page pe firefox. N-am reuşit asta! Dar, căutînd eu pe pagina google butonul salvator am descoperit că aş putea seta o altă imagine de fundal şi sînt o căruţă de opţiuni, una mai mişto decît cealaltă. Eu am ales, nu se miră nimeni, ceva marin, încă nu am fost anul ăsta în nici o ţară cu mare dintr-asta şi se simte imperios nevoia. P.S. Dacă simţiţi nevoia să mă sfătuiţi cum să îmi rezolv problema enunţată mai sus, please do!