My life

 1. De ziua mea l-am primit pe Zanzi. E mic, elefant, roșu/girafă și vine din Zanzibar. Tante S. nu s-a putut rezista să nu îl împrietenească cu restul elefanților din colecția mea iar eu sînt super încîntată de noul venit.  2. Au trecut doar vreo nouă ani de cînd mă plîngeam de dispariția fluturilor copilăriei mele , Papilio Machaon pentru cunoscători, coadă de rîndunică pentru mine. Unul dintre aceștia și-a găsit refugiu vremelnic în curtea mea, acum zece zile, părea destul de abătut de frigul de afară. Sper că e bine, ascuns undeva pînă trece musonul.  3. Fix în ziua în care mașina veche de tuns iarba și-a dat obștescul sfîrșit la datorie a descoperit și Maia cît e de amuzant transportul pe patru roți și un motor... evident scos din priză cînd era stăpînit de blondina mea.  4. Mi-a trecut prin cap să îmi ușurez spălatul mîinilor Maiei și să cumpăr un înălțător de la Lidl. Probabil am gîndit eu greșit, posibil să fie înălțător pentru scaunul de WC, marginea chiuvetei îi

În cazul meu, necredincioasa! Cumva motivat. Aud/citesc de ani de zile cum va fi asfaltată/modernizată strada pe care stau. Tot de ani de zile văd cum ea rămîne la fel de neasfaltată, plină de gropi și de praf, ăla recent, saharian, a fost doar un bonus, ca să putem spune cu adevărat că: "e nisip ca în deșert"! Acum aproape două luni de zile, Radu mă anunța, victorios, că ne asfaltează strada, el fiind abonat la buletinul de știri al Primăriei. Nu trec două zile de cînd îmi spune Radu, îmi spune și Honey, la fel de victorioasă!  Eu, tăindu-le craca amîndurora le răspund că nu cred pînă ce nu văd. Honey, se conformează prompt și îmi trimite și mie extrasul din comunicatul Primăriei. Mă apucă oarecum rîsul și îi precizez că nu cred pînă nu văd utilajele lucrînd în fața casei. Prima dată a apărut o placă cu străzi în lucru, a mea și încă una. Apoi am primit un aviz în cutia poștală, să nu las mașina parcată în fața porții, că afectează lucrările. Asta era înainte de Pașt

Oare așa s-ar traduce Things that make you go hmmm...? Asta ca să evit romgleza, nu de alta, dar cîrcotesc aproape zilnic atunci cînd Arin mai strecoară un cuvînt sau mai multe în engleză, deși o mai fac și eu și încerc să evit lucrul ăsta. Tot legat de Arin, povesteam astăzi la masă, îi spuneam cum m-am supărat pe el vineri. Mi-a luat ceva să îi spun, nu?! Eram în autobuz cu el și cu Maia, el mergea să facă pozele pentru albumul din a 8-a, eu, Maia și căruciorul mergeam să recuperăm mașina de la mecanic. N-a stat lîngă noi de la început, cred că e vîrsta respectivă, atunci cînd i s-a urcat un coleg în autobuz nu ne-a mai băgat în seamă, povestea cu acesta. M-a supărat faptul că nu m-a salutat atunci cînd a coborît, noi trebuia să mai mergem cîteva stații. Cînd i-am spus asta, a zis că da... am dreptate dar că era cu colegul lui, bla bla... "Și, uite: Andrei a spus că am o mamă frumoasă. Și o soră frumoasă! Asta nu compensează?" Îi spun că nu, rămîne faptul că el nu m-a

Doar o lecție am de vinerea asta: NU, vă mai spun o dată, NU, sub nici o formă, sau doar dacă vă închipuiți asta ca o formă de artă modernă, NU băgați tăvițe de plastic de la ciuperci sau alte legume, verdețuri, în mașina de spălat vase!!! Ce se vede mai sus este o tăviță de ciuperci din aia mare (adusă de Honey) după ce a beneficiat de programul pentru vase mixte, decît la 45 - 60 de grade. De ce mi-a trecut prin cap să fac așa o chestie în loc să o arunc pur și simplu în sacul pentru reciclat plasticul? Pentru că vreau să fac o nouă tură de săpun, l-am făcut cadou în stînga și în dreapta și de jur împrejur, cred că e cazul să repet experiența pentru că risc să rămîn fără. Inițial am căutat să cumpăr sau să comand online tavă de silicon cum are Monika , din cea în care îți iese un calup de săpun de îți vine să îl mănînci. O vedeți în fundal, în poza de mai jos. În magazinele din Sibiu nu am găsit, online găsisem într-un magazin, pe care NU vi-l recomand sub nici o formă! Se nu

Era o vreme cînd eram extrem de promptă în a scrie aici ce fac/unde, ce mănînc/ce vă recomand din cele încercate de către mine. Demult n-am mai fost așa! Azi e o excepție, trebuie să vă spun ce local super mișto s-a deschis astăzi în Sibiu. În Piața Mică, numărul 3, în locul unde a fost IA Sibiu. SIBIO se numește, nu știam exact ce tip de produse vor avea, am intuit că vor fi genul proaspăt și sănătos din fotografiile postate pe fațăcarte anterior deschiderii. Încă înainte de a gusta ceva, m-a impresionat amenajarea, după concepția proprie a proprietarului, AdiO. Iluzia de spațiu mult mai mare dată de treptele supra dimensionate din fundal este o mare reușită, din punctul meu de vedere. Data viitoare trebuie să merg neapărat să văd cum arată grupul sanitar, integrat în structura aceea, sînt convinsă că va fi un exemplu de utilizare ingenioasă și extrem de estetică a puținului loc disponibil!  N-am fost pregătită logistic pentru a surprinde așa cum trebuia evenimentul, telefon

Sînt convinsă că doar pentru mine au relevanță veștile astea și poate pentru prietenii apropiați care se vor bucura de gustul recoltei din grădina mea la mesele viitoare. Cu toate acestea, trebuie să mă laud că anul ăsta am fost atentă și am semănat la timp ridichile și salata, astfel încît acum mă bucur zilnic de ridichi proaspăt culese. Plus că am depășit pînă în acest moment și perioada în care plantele tinere erau servite dimineața, la prînz și seara de către limacși și verișorii lor, melcii de grădină. Salata nu supraviețuia mai mult de stadiul de plăntuță de 2 cm. Posibil ca gerul din iarna asta să fi decimat mare parte din efective, am aruncat vreo două duzini de melci de grădină la container iar ieri am cules cîțiva limacși de pe salată și i-am feliat cu instrumentul de scos buruienile dar nu se compară cu anii precedenți. Sînt curioasă dacă voi reuși să am succes și cu viitoarele semănături, încă n-au ieșit castraveții, mai am de semănat dovleci, dovlecei, mazăre și f

Nu de ieri, de vinerea trecută! Atunci cînd, m-am încumetat întîiași dată pentru prima oară, după doi ani de zile de burtă la gură sau copil sugar, să ies în oraș seara/noaptea cu fetele! Lecția numărul 1:  Atunci cînd te apucă fanteziile să îți faci cîțiva cîrlionți înainte de a ieși în oraș, cu un ondulator primit cadou de la mama respectivă acum vreo trei ani de zile și nefolosit niciodată, ține minte că trebuie ținut în priză/încălzit aproximativ cinci-zece minute înainte de a-l folosi! Cum am făcut eu: scotocit în baia copiilor după ondulator; găsit ondulator, căutat cu frenezie modul de utilizare; găsit garanție în țîșpe limbi și bonul de achiziție; chemat copil mijlociu să își ia la revedere de la maică-sa cu păr în cap; băgat ondulatorul în priză, setat pe 1 să nu facem ce știu eu ce; așteptat 1 minut; luat o șuviță din față, răzgîndit, luat o șuviță din spate, că poate nu se vede așa de tare în caz că se arde; prins șuvița cu clema ondulatorului, rulat, așteptat 1 minut,