My life

Nu cred că a existat vreo perioadă în viața mea în care să am inhibiții. Am fost genul acela de copil căruia îi turuie gura și care folosește drumul cu trenul de la Sibiu la București pentru un mini-show personal cu ce mai știe să cânte/recite etc. Puțin mai mare, aveam alte recitaluri, împreună cu verișoara mea, evoluam pe terasa de ciment din curtea bunicilor cântând de mama focului la capetele de plastic ale corzii.  Mi-a plăcut să cânt, să dansez și să ascult muzică de când mă știu. Găseam încurajare la tatăl meu, modelul meu în toate, până și în trăitul muzicii și dansatul pe indiferent ce gen muzical astfel încât nicio mișcare, indiferent cât de fantezistă ar fi, să nu iasă din ritmul sau ritmurile melodiei. Foarte greu rezist pe un scaun atunci când ascult melodii care să îmi placă. Pe cei de la Proconsul i-am apreciat încă de la începuturile lor muzicale, în 1999. Deși nu urmăream constant matinalurile ProTv, am nimerit unul în care au fost invitați să cânte una ...

Acum o săptămână și un pic am împlinit patru patru ani. De atunci îmi propun să vă spun că viața la patru patru ani este la fel ca la patru trei ani dar mai bună. Nu vreau să par nerecunoscătoare celor care mi-au fost alături anul trecut dar chiar nu mai țin minte ce am făcut atunci. Poate de aceea am zis să scriu pe blog anul acesta, știți voi treaba cu memoria externă... De ziua mea m-am trezit alături de mica micilor, ea în vacanță pentru summit, eu în zi liberă conform CCM. Nu știa că e ziua mea dar ne-am drăgălit regulamentar. Prima care a sunat, pe la 7 și un sfert, a fost Honey Bunny, în drum spre serviciu, ziceam că vorbim mai mult mai târziu, n-am mai reușit, nu că n-ar fi încercat ea dar au fost multe telefoane la rând. Fetele de la juridic au sunat și mi-au cântat Happy Birthday, spre încântarea mea și a Maiei, care între timp aflase de la frații ei ce zi este și voia tort. Nu i s-a arătat vineri ci duminică, pentru că ziua mea a ținut ca nunțile din povești, trei zile. ...

Nu de ieri, de vinerea trecută! Atunci cînd, m-am încumetat întîiași dată pentru prima oară, după doi ani de zile de burtă la gură sau copil sugar, să ies în oraș seara/noaptea cu fetele! Lecția numărul 1:  Atunci cînd te apucă fanteziile să îți faci cîțiva cîrlionți înainte de a ieși în oraș, cu un ondulator primit cadou de la mama respectivă acum vreo trei ani de zile și nefolosit niciodată, ține minte că trebuie ținut în priză/încălzit aproximativ cinci-zece minute înainte de a-l folosi! Cum am făcut eu: scotocit în baia copiilor după ondulator; găsit ondulator, căutat cu frenezie modul de utilizare; găsit garanție în țîșpe limbi și bonul de achiziție; chemat copil mijlociu să își ia la revedere de la maică-sa cu păr în cap; băgat ondulatorul în priză, setat pe 1 să nu facem ce știu eu ce; așteptat 1 minut; luat o șuviță din față, răzgîndit, luat o șuviță din spate, că poate nu se vede așa de tare în caz că se arde; prins șuvița cu clema ondulatorului, rulat, așteptat 1 mi...

Ce îmi propusesem să fie ziua liberă de la serviciu: 1. trezit la 8 dimineața. 2. căutat hîrtii pentru Finanțe, verificat dacă au program, mers cu hîrtii. 3. încercat să fac cît mai multe prin casă aka program administrativ de voie. 4. mers la petrecerea de 8 Martie de la Hotelul Ibis Sibiu - cu specific cubanez: salsa, mojito și trabucuri. Ce a ieșit: 1. trezit la 6 dimineața, spus bună dimineața în gînd, stat și visat trează cu ochii închiși, adormit la loc. 2. trezit la 9.30, luat cartea și citit pînă în jurul amiezii. (Cartea fiind Viața lui Pi, de notat că acum, după ce am terminat-o nu îmi doresc deloc să văd filmul, am văzut vreo 10 minute din el la un moment dat, pînă la momentul la care ajunsesem cu cititul cărții, sînt ferm convinsă că nu au reușit nicicum să o transpună pe peliculă, nu văd cum ar fi posibil lucrul ăsta. Cartea mi-a plăcut foarte mult, v-o recomand cu căldură.) 3. mîncat brunch. renunțat la ideea cu Finanțele. 4. gîndit că ar fi bin...

Întîmplarea face că am fost și la prima lor ședință de zumba , acum trei ani. Ei fiind Claudia și Laurențiu, instructorii de la Zumba Sibiu . Mi-a plăcut tare mult dar n-am început să frecventez decît mai tîrziu, o dată pe săptămînă, orele de zumba! Solicitant, energic, cea mai bună modelare a corpului meu de la ei a fost. Am întrerupt pe motiv de scutire medicală, că nu mă mai lăsa nenea neurologul la care mergeam atunci să îmi zgîlțîi coloana. Acum cochetez cu ideea de a mă întoarce. Am tot ezitat dacă să merg sau nu, pînă la urmă am ajuns, pentru ultima oră din cele trei rezervate evenimentului. După seara de joi, cînd am fost la aniversare, mi s-a deschis și mai tare apetitul, mi-e tare dor! Plus că mi-era ciudă că sînt atît de pe lîngă coregrafiile noi sau melodiile pe care dansează ei acum. Cred că ciuda absolută a venit atunci cînd făceau o coregrafie din Lord of the Dance! M-am străduit totuși! Ca dovadă, anumiți mușchi ai mei, evident nefolosiți, s-au trezit să comente...

Nu știu dacă v-ați dat seama pînă acum dar pe blog nu am făcut reclamă plătită și nu am făcut reclamă lucrurilor în care nu credeam. Bine, nu credeam să mă apuc să fac reclamă la bere dar uite că necunoscute sînt căile... Știam că s-a deschis un nou local în Sibiu, de către și în spațiul unui amic, un local DECÎT CU BERE, dacă îmi permiteți exprimarea colocvială. Nu ajunsesem pînă aseară acolo. După prima mea experiență cu un spectacol de balet (din seria să mă gîndesc bine dacă mai merg, dar vă voi povesti în alt post despre asta), am poposit cu Honey pe Bastionului, la nr. 3 (dacă nu mă înșel acolo a fost un alt local, Byblos). Eu m-am cam pierdut în meniul cu multe beri, aveau detaliată compoziția și gustul fiecăreia așa că m-am orientat către o bere "de culoare portocalie, cu gust de mirodenii, banane și cuișoare", Hefeweisen, Honey a luat o bere neagră (ceva ce ulterior am aflat că are și denumirea de specialitate, Stout, eu ăla crezusem că este numele berii, par...

Datorită Mariei am văzut și eu astăzi vreo douăzeci de minute din emisiunea mai sus menționată. Pentru ea, normal! Întîiaș dată pentru prima oară! Am văzut că a pus pe fațăcarte că va fi la tv, la 20:15, și era o poză cu un juriu și mai multe comentarii dedesubt, niciunul care să mă lămurească despre ce emisiune și ce post de televiziune este vorba. Noroc că am vorbit la telefon cu o prietenă bună, ea mi-a zis că se uită la Vocea României, eu m-am gîndit să o întreb unde e un juriu unde să fie și Smiley, că pe el îl recunoscusem în poza de pe fb, că era mică... Na, am aflat de la ea că da, aia e emisiunea în care va cînta Maria, mi-a spus și postul de televiziune, urc la tv... țeapă! Copiii se uitau la desene, nu găsim telecomanda și fără aia nu putem porni televizorul din camera lui Radu. Li se termină desenele, eu disperată îl întreb pe Radu pe care canal e ProTv-ul... pe 72!!! Ce puii mei face acolo nu știu, că pe primele canale am doar ce ne interesează, adică desenele animat...

12 ani... and counting!

Înainte de a vă mai povesti ce şi cum am mai văzut/făcut, simt nevoia să postez aici înregistrarea unui concert Adele (iTunes Festival London 2011). Am dat astăzi peste el în timp ce căutam să ascult două piese pe care le-am cîntat joi la karaoke, în Music Pub, aşa, ca să văd cît de tare le-am dat de pereţi. La Rolling in the Deep m-am autoinvitat, I Set Fire to the Rain , am cerut-o la încheierea programului, dacă tot a zis Adi Corlaciu că "îmi merge vocea" în seara aia (asta e un fel de laudă), m-am gîndit că n-ar strica! Oricum, nu le-am mai cîntat la karaoke, nu ştiu cînd voi mai repeta asta. Probabil nu se va mai repeta curînd nici micro-recitalul Michael Jackson la care ne-a provocat Adi - m-a întrebat Maddie dacă vreau să cînt Proud Mary cu ea şi am rămas împreună apoi, să thrilluim lumea! Dificilă sarcină! La Bad am abandonat, asta după ce am cîntat sau ce-oi fi făcut Billie Jean, They Don't Care About Us, Remember the Time, Thriller , de astea sînt sigură, poa...

Sînt mîndră de mine că am reuşit să îmi respect toată agenda zilei de ieri. Şi mă bucur tare mult că am ajuns să îi ascult a doua oară live pe cei de la trupa TiPtiL (prima oară, aici ). Îmi plac, sînt energici, sînt altfel, te bucuri alături de ei cînd cîntă. Mi-a fost drag să o văd pe Raluca Staicu cîntînd cu mîna pe burtica ei de gravidă în luna a opta. Am avut şi ceva emoţii, că ea dansa ca şi cînd bebe mic n-ar fi fost acolo şi cîteodată cred că protesta şi îi mai dădea cîte un cot: Hey, Mami, cool it! :) Sună bine şi în noua formulă, cu Andra Covaleov solist alături de Raluca. Fetele au avut şi asistenţă din public, un tînăr care a încercat toate formulele posibile: iahuuu, iahiii, maiiahii nu, simpatic pînă la urmă! S-a nimerit că la una dintre piese am primit microfon la purtător pentru a cînta refrenul alături de tînărul despre care vă vorbeam. Şi CC zice că arătam de parcă nu vroiam să îl mai dau înapoi şi că trebuia să îl fi returnat mai devreme. Eu ce pot să spun, probabil ...

Se pare că ziua de joi reuşeşte cumva să fie foarte aglomerată cu tot soiul de evenimente din zona celor şapte arte, mai precis două dintre ele: filmul şi muzica. Săptămîna trecută am profitat de invitaţia pusă la dispoziţie de Tudor şi am mers să văd în cadrul Cinematecii TIFF producţia românească Legături bolnăvicioase ( sursa foto ), filmul din 2006, regizat de Tudor Giurgiu. Doar acum am reuşit să îl văd, auzisem de el şi de controversele iscate în jurul relaţiilor incestuoase, respectiv homosexuale din film. În rolurile principale: Tudor Chirilă (al treilea Tudor din paragraful ăsta... :)), Maria Popistaşu şi Ioana Barbu, toţi trei au jucat foarte bine dar preferata mea rămîne Maria Popistaşu, am apreciat-o şi în Marţi, după Crăciun. Cred că aş fi vrut mai multe detalii despre relaţia frate-soră, n-am priceput exact cine/de ce/cum a întrerupt relaţia. Mi-a plăcut filmul şi pentru că nu a căzut în sordid, cîteva vulgarităţi oarecum gratuite au fost în limbaj, plus mai multe reclam...

Ieri am reușit în sfîrșit să ajung la Monika, să iau fluturașii cei frumoși și verzi și "irepetabili" ... numai buni de asortat cu inelul-fluturaș cumpărat din Grecia și cu brățara șah alb-verde, făcută tot de Monika. Din păcate, cardul lui Pixie este full, poate mai ștergeam din pozele de pe el dar am rămas și fără acumulatori (că așa se întîmplă de obicei, toate o dată), v-aș fi arătat cum îmi stau, așa, am împrumutat fotografia Monikăi. Tot în postarea ei puteți vedea și surprizele, adică încă o pereche de cercei fluturași, mai mici, "machetele" și un medalion, evident, tot fluturaș! Pentru că, se știe, eu trebuie să "îmi scot în lume" noile achiziții, voi profita joi de Anti-Valentine's Day, concertul Țapinarii din Old Friends , pentru a îi face să fluture vesel și verde... Off-Topic: Îi mulțumesc lui Tudor pentru că, datorită lui, sînt unul dintre cei care încearcă Zonga ! Și care ascultă acum Amy Winehouse la greu... Later Edit : Acumulatori încă...

Cred că românul are în genă o chestie tactilă și un complet dispreț pentru spațiul privat al celuilalt. Probabil din vremea cozilor la orice, sindromul ăsta al lipirii de celălalt, poate așa ajungi mai repede, mai întreg, mai minunat la liman! Asta în cazul în care nu ignori complet coada la ceva (de exemplu la schi-lift) și te bagi direct în față, că de, unii sînt mai "deștepți". De cînd cu distanța impusă de bănci la ghișee, parcă mai ai puțin spațiu să respiri dar asta doar atunci cînd ai ajuns acolo, și nici aia întotdeauna. Unii mai au ceva decență la bancomate și așteaptă la o parte. Eu am avut și neplăcuta experiență să îmi stea o tanti în cîrcă în timp ce butonam tastele, fără nici o jenă, m-am uitat la ea cu subînțeles, ea nimic! Pînă la urmă n-am mai rezistat... i-am zis cîteva, nu că mi-ar fi fost frică că îmi memora PIN-ul sau ceva de genul, dar nu suport să-mi invadeze cineva spațiul ăla de siguranță pe care îl avem cu toții, e drept că de dimensiuni variabile. D...

Anunțul din stînga era afișat ieri (de o parte dintre noi, nu de către proprietari) pe ușa Old Friends. Eu m-am încadrat în descriere așa că am avut acces. Cred că trebuia un anumit profil pentru a putea participa la discuțiile despre matematică și inginerie domestică! Daaar... țin să vă informez că de astăzi, așa cum scrie și acolo, dragul nostru pub, Old Friends (Piața Mică nr. 13) este redeschis pentru toată lumea!

1. Eu și centrala mea nu ne înțelegem deloc. Underwater NOT love!!! Altfel nu înțeleg de ce îmi sabotează majoritatea puținelor dăți în care aș vrea și eu o baie fierbinte în locul obișnuitelor dușuri. Miercuri, pregătiri de karaoke în Oldies, ... ar fi mers o baie relaxantă! Merg, dau drumul la apă... călduță, o las să mai curgă... nimic! Ok, încercăm mai tîrziu! Mai tîrziu, aceleași gesturi... aha, parcă e fierbinte, gata asta e! îi pun dopul, revin după ce s-a strîns apa, n-o mai încerc și intru direct... Aaaaa... cred că puteam da la copcă în apa aia! Renunț la baie, fac un duș... și ăla chinuit, cu apă călduță, m-am încăpățînat să stau cam mult sub el în speranța că va veni și apă fierbinte, țeapă! Singurul rezultat a fost mini-iazul din baie că de... nu am perdea la duș pe motive de design iar sifonul de pardoseală a fost compromis de către cei care au pus gresia. Noroc cu lălăiala de după, mi-a mai trecut frustrarea, acum îmi dau seama că la asta a contribuit și ceva din binecuv...

Ieri noapte, "orășelul comercial" anunța mare noapte de reduceri, cu DJ și concerte atașate. Nu mă pot lăuda cu o mare febră pentru cumpărături, cel puțin nu la noi. Mi se pare deficitar raportul preț-calitate și alegerea limitată. În fine, vorbesc din amintiri pentru că a trecut multă vreme de cînd aleg să îmi combin vacanțele cu completat garderoba mea și a copiilor de prin cele alte țări. Începutul ăsta este ca să înțelegeți că am mers pentru anunțatul concert cu Horia Brenciu și pentru că vine ziua metafizicului și aveam de căutat ceva complet SF pentru mine... faimoasele BeyBlade-uri, aka un fel de titireze, cică în Japonia e sport cu acte în regulă joaca cu chestiile astea. Nu vă lăsați înșelați de fotografia cu mine, era doar ca să mă văd în poze, Chanel No.5 am primit o dată dar mi s-a părut că miroase îngrozitor. Să nu dau cu parul dar nu mi se potrivește! N-aș spune nu la Allure de la Chanel dar altfel, sînt fidelă de ani de zile parfumurilor Kenzo: L'eau par Ke...

Pentru că Honey a povestit deja despre ce şi cum a fost la karaoke vinerea asta, eu vreau doar să adaug că îmi place mult sonorizarea din The Harp , noul local unde ţine Adi karaoke şi faptul că am avut o revelaţie! La un moment dat a cîntat o tipă, Diana, stătea cu noi la masă (ne invitase Adi la masa lui), n-o mai văzusem pînă atunci! Şi a cîntat versiunea Michel Buble a melodiei Feeling Good (eu mai ştiu una a Ninei Simone şi una Muse) şi It's, Oh, So Quiet de la Bjork! Pe scurt: minunat! Şi cînd ajungea la partea cu... and I'm feeling... good! îţi venea să spui ca în reclame vreau şi eu ce bea/mănîncă/respiră tipa asta!!! Cel puţin mie! Sper să o mai aud! Michael Buble - Feeling Good Asculta mai multe audio diverse

Sîmbătă am fost la nunta uneia dintre cele mai bune prietene, sper ca traducerea google din titlu să nu fie cu totul dată de pereţi. Îi uram casă de piatră în norvegiană. Asta pentru că Norvegia este ţara în care s-a stabilit, acum 14 ani. Soţul ei este de acolo aşa că a fost o nuntă mixtă, cu mare parte din invitaţi veniţi de acolo, pentru prima dată în România. Pentru mine, premiera a fost că am fost rugată să fiu toast-master, adică un fel de maestru de ceremonii. Acolo se obişnuieşte ca mirii şi invitaţii care doresc să ţină un mic discurs şi există cineva, în cazul ăsta, eu, care să le spună invitaţilor cînd şi cine vorbeşte, plus să traducă simultan. Ce mi-a plăcut a fost că a trebuit să le spun românilor că dorinţa mirilor este să se fumeze doar afară, motivul pentru care au şi ales restaurantul respectiv, cu terasă. Norvegienii erau deja obişnuiţi cu asta, la ei nu se fumează în nici un local. Toată lumea s-a conformat, a fost minunat fără fumul de ţigară. Ziua a fost destul d...

Trebuie să recunosc, n-am ajuns pînă acum la nici unul dintre concertele/spectacolele/filmele găzduite de Music Pub . Ieri m-am mobilizat și am mers să văd trupele din prima seară a Synergy Tour 2011 , primisem de la Sebastian invitație pe fațăcarte. Suna promițător, bossa nova și samba (de fapt nu a fost samba, dar eu mă pregătisem pentru asta) cu Luiza Zan și Rick Condit quartet și rock/blues/reggae funk cu DENA, o formație din California. Nu auzisem de niciunii, nici nu am căutat pe net dar, pentru că avusem surprize plăcute cu trupe necunoscute (a se vedea TipTil și Replace) m-am dus tare încrezătoare. Localul era plin, mi-am găsit pe trepte un loc să-mi pun posteriorul, începe Luiza Zan să cînte, suna tare bine... cînta în Português ca la ei acasă, (ca o paranteză de bîrfă și răutate feminină gratuită, solista era îmbrăcată și coafată cel puțin bizar, de genul copilul străzii meeting the night lady, mi-a plăcut în schimb tare mult tanti de la contrabas, Alexandra Poting...

V-am povestit mai devreme despre Cutia (The Box), noul local deschis pe Calea Dumbrăvii, peste drum de ITM, telefoane, etc. Miercuri, după vizita acolo, am mers să cînt în Oldies, karaoke night. Cu ocazia asta am aflat ce-ar trebui să simtă cineva hărțuit pe scenă, că m-am trezit cu un individ, cu ochii libidinoși-porcini în timp ce cîntam, a trebuit să urce unul dintre body-guarzi, să îl "plimbe" de acolo. Sper că vă dați seama că am continuat să cînt... în timp ce încercam să-l evit! :)) Cînd plecăm de acolo... eu în primul taxi, GG în al doilea, taximetristul... mă ia direct cu un Ciao! entuziast. Eu, rezervată... Bună seara! Nu mă tutuiesc cu străinii... nu mă tutuiesc nici după 4 ani cu Alin de la masaj, chiar dacă este cu 10 ani mai tînăr decît mine. Sesizează aspectul și îmi vorbește cu dumneavoastră după aceea. Oricum, se pare că avea chef de povești, așa că, pînă acasă știu deja de unde alimentează cu gaz, cît îi ia la un drum de Cluj, cît i-a luat pînă în Amsterdam,...