My life

Până nu îmi trece cu totul cheful de scris, vă spun că va fi o postare doi în unu. Ce voiam să vă spun în septembrie și ce am promis pe fb că spun în ianuarie. Promptitudine maximă. De când nu am mai scris pe blog, s-au mai schimbat lucruri, nu sunt sigură că nimeresc setările potrivite. Colajul este din septembrie, simțeam nevoia să vă spun că s-a întâmplat inimaginabilul! Am luat voit și asumat o pauză de lectură. Știți voi genul... ”nu credeam să învăț a muri vreodată”. Nu pretind că citesc la fel de mult cum citeam odată. Dar, să zic că nu mă mai apropii o vreme de vreo carte, a fost destul de dramatic. Asta pentru că, datorită ofertelor de pe Librex, un site de pe care mai iau cărți despre care nu știu nimic, le vedeți mare parte în colaj, am ajuns să citesc Trilogia Daevabadului. Primele două volume de la ei, al treilea nu era publicat la noi, l-am comandat la Cărturești, în engleză. 2100 de pagini, cele trei volume. Ultimul mi-a pus capac, că era scris exagerat de mic. În fine...

După un titlu atât de lung parcă nici nu mai are sens să scriu. Oricum, la frecvența cu care am scris anul acesta, nu mai curg natural cuvintele, deși, le-am mai ”scris” în mintea mea.  În principal, anul care e aproape de sfârșit a fost unul al fricilor pentru mine, din martie începând o întreagă adunătură de anxietăți, stări depresive, atacuri de panică, tot tacâmul. Mi-am propus o postare optimistă așa că asta explică doar partea cu suplimentele alimentare din titlu. Citisem niște articole în care se recomanda DHEA, un hormon aparent minunat în lupta împotriva depresiei, epuizării, etc. Inițial am vrut să comand de la Farmacia Tei dar am nimerit într-o perioadă în care nu mai preluau comenzi, fiind super solicitați. La căutarea pe Google am găsit și pe emag. De fapt vândute de un partener. Lecție mare pentru subsemnata și pentru voi, dacă vreți: verificați bine de unde este acest partener. Eu nu am verificat, în concluzie am comandat hormonul respectiv, vitamina C și Magneziu cu...

Se zice prin sat că 2019 va fi Anul Cărții în România , declarat, parafat și parfumat. Eu am aflat doar săptămâna aceasta despre anul cărții, mă străduiam de ceva vreme să consemnez aici (cum am mai făcut-o și în alți ani) cât de mult N-AM citit în 2018, cam de prin decembrie, când mă uitam cu invidie la foto-lista postată de Adela (fostă colegă de liceu) pe fațăcarte, cu cele 30 de cărți citite de ea. Firește că îmi propun în fiecare an să citesc mai mult, firește că eșuez cu grație, prinsă între câteodată prea multele zilnice. În principiu, cu Maia acasă reușesc să citesc poate zece pagini pe zi cu ea trează și câte mă lasă inima și somnul ei iepuresc și al meu cu gândul la serviciu, cu ea dormind. După această lungă introducere, să vă spun și ce-am citit, nu că n-ați putea deduce din colajul de mai sus, la care se mai adaugă și volumul din stânga, uitasem de el și n-ar fi dat bine să editez colajul cu număr impar de coperți. În principiu, prefer cărțile tipărite, a existat...

Mai mult ca sigur nu știați că lunea aceasta, 19 noiembrie, a fost Ziua Internaționala a Bărbatului . Stați liniștiți, nici eu nu aflasem până luni, când, nu știu cum a venit vorba și am aflat asta cu/de la șeful meu. Potrivit Wikipedia, ne-am ales cu sărbătoarea asta din 1999 din Trinidad și Tobago iar acum este sărbătorită în peste 60 de țări. Începând cu 2016, Parlamentul a votat această zi ca sărbătoare oficială a statului român. Pentru că ne dorim egalitatea de gen dar nu suntem chiar atât de egali, n-am auzit absolut nimic în jur pe această temă, bine, nu că aș fi eu un etalon în materie de informații exhaustive dar totuși. Atunci când am aflat ce zi este m-am gândit că ar fi frumos să fac măcar o urare virtuală coabitanților  Fb de sex masculin. Așa că, am postat la status un generos ”La mulți ani, Bărbați!” Nu că aș fi dependentă de aprecieri dar chiar zero absolut reacții nu mi s-a mai întâmplat. De unde rezultă mai multe ipoteze de lucru: 1. Nici unul dintre bărbați...

Trăim în vremuri în care este uşor să îţi pierzi busola, avalanşa de informaţii adevărate, "periate" sau de-a dreptul false din presa online, TV, radio sau social media este copleşitoare. De multe ori persoane educate formal sau cu pretenţii de intelectualitate ajung să creadă şi să transmită mai departe nişte aberaţii totale. Asta în scenariul optimist cînd nu sînt mînate clar de rea-voinţă şi interes în manipularea opiniei publice. Pentru mine, a existat întotdeauna un reper în noianul de ştiri sau sinteze, Dan Tăpălagă. A scris multă vreme la Hotnews.ro. De scurtă vreme, mai precis din 19 martie, a lansat în mediul online o nouă publicaţie, G4Media , împreună cu Cristian Pantazi (şi el fost angajat la acelaşi trust media). Găsiţi aici lucrurile în care cred şi motorul din spatele publicaţiei.  Nu au în spate moguli, baroni sau "tătici", sînt doar portavocea lucrurilor în care cred şi sînt convinsă că vor continua să facă acest lucru în ciuda încercărilor ...

Nu am să vă povestesc despre lecturile mele din ultima vreme în mod cronologic. Oricum, de cînd m-am gîndit să scriu despre asta au trecut ceva zile, probabil vreo două săptămîni. Știu că salvasem deja pozele coperților și s-a întîmplat în aceeași seară sau la o dată apropiată să simt pentru prima oară în acest sezon, mirosul iernii. Au fost zilele acelea friguroase, deschisesem ușa bucătăriei să văd ceva iar afară mirosea a iarnă. Mi-ar fi greu să definesc cum anume e mirosul ăsta dar pentru mine era clar, așa cum multe dintre amintirile mele au miros, așa era și atunci. Mirosul se potrivește cumva cu prima dintre cărți, de fapt, primele cinci, pentru că atîtea volume au fost publicate la noi și am citit din seria Exploratorii . Primele patru le-au primit cadou copiii mei de la M. Nu știu cum se face, eu le-am citit prima iar de curînd am cumpărat și cel de-al cincilea, Drumul de gheață și foc . Cărțile spun povestea a trei pui de urs, unul brun, unul alb și unul negru, ajunși...

Poate mai mult decît să primesc cărți, îmi place să le dăruiesc, mai ales atunci cînd merg la sigur! În urmă cu patru ani descopeream cartea din stînga, între cărțile cu preț redus la 10 lei de la Humanitas. În vremea aceea îmi plăcea să aleg cîte ceva de acolo, de regulă autori complet necunoscuți mie (așa l-am descoperit și pe Alaa al-Aswani). A fost o revelație, o carte minunată, am recitit-o vara asta, cu aceeași plăcere. Deși poate părea blasfemiatoare, mi se pare că se apropie cu o tandrețe și o dragoste nesfîrșită de Iisus în evoluția sa de la copilărie la maturitate. Cu umor și o fantezie debordantă vedem un Mesia trecînd de la înviatul șopîrlelor în gură la minunile evocate de Biblie. Toate în urma unor fascinante călătorii inițiatice pe urmele și în ucenicie la cei trei magi. Merită citită, nu vă povestesc mai mult despre ea.  Revenind la titlul postării, după ce am citit-o prima dată, i-am împrumutat-o și prietenei mele, Carmen, bănuiam eu că îi va plăcea. Așa a ...

Coincidența face să fi aranjat crenguțele de corcoduș într-un mod și pe un fundal ce mie îmi aduce aminte de ikebana. Vasul de lut românesc, creație a meșterului Sitar, pare din filmul ăla, acum că privesc fotografia, mă gîndesc că sigur ar fi arătat mai bine fără fructiera și ceasul de metal, ar fi fost mai minimalist japonez ansamblul. Spuneam că este o coincidență aranjamentul ăsta cu noua lectură începută, Cronica păsării-arc a japonezului Murakami. Vă spusesem în treacăt că am citit de curînd un volum de nuvele scrise de același autor, După cutremur . Încă sînt la începutul cărții dar, din puținul citit și din cartea precedentă pot spune că nu se compară cu ce am citit scris de Yasunari Kawabata. Chiar dacă în cărțile celui din urmă, acțiunea este de multe ori aproape inexistentă, descrierile lui au darul de a te face să te simiți atins de o aripă de fluture, sînt diafane și surprind o lume tradițională și o cultură complet diferită de a noastră, alcătuită din reflexii și ...

Greu, dar totuși reușesc să mai și citesc. Inițial la toaletă, acum, că mi-a dat ideea nașa mea, și în timp ce alăptez. Că ce să și fac, atunci cînd eu și gîndurile mele sîntem obositoare, poziția imobilizat în pat duce ori la uitat la televizor, ori la citit.  După ce Honey a fost inspirată să îmi facă cadou un mic volum de nuvele, ca să văd dacă îmi place Murakami (concluzia: îmi place!), am încercat un mini-roman, cumpărat de Bogdan, cred.  Puteți citi critică de specialitate despre De vei lua aminte la greșeli a lui Andrea Bajani. Pe scurt, acțiunea se desfășoară fie în București, unde protagonistul aterizează pentru a participa la înmormîntarea mamei sale, fie într-un orășel italian, în trecut. Autorul pendulează între amintirile copilului lăsat singur de către mamă (unul dintre întreprinzătorii italieni aterizați în România post-decembristă) și scurte experiențe pe teritoriul românesc.  Nu lipsesc clișeele cu românii coborîți din copac dar buni la sufl...