My life

Voiam să vă scriu cu totul altceva, chiar lucram la o postare despre rațele mele alergătoare indiene. Probabil o voi finaliza în câteva zile. Dar... după ce am râs de mă dor fălcile citind traducerile de mai jos ( articolul este mai lung dar am făcut selecție), mi-am zis că merită să le postez aici, în perioada aceasta nu strică niște hohote în plus.  Cum am ajuns să citesc bazaconiile respective? Rita clocește, de vreo două săptămâni, nu știu ce va ieși, dacă va ieși ceva. Ieri ne întrebam și eu și mama respectivă cât va mai dura. Și am căutat pe google ”perioada de incubație la rațele indiene”. Și am dat peste articolul acesta. Am citit din el ieri, am râs o tură, l-am abandonat, am căutat din nou, de data aceasta în engleză și am aflat răspunsul (28 - 29 de zile parcă). Astăzi am mai citit o parte din descrierile de acolo, încă nu l-am finalizat, mă minunez constant de ceea ce cred că este google translate la el acasă. În fotografie... Rita chinuită pe ouă, nu ne așteptam...

Nu le spun de multă vreme așa, am preluat termenul de la o colegă, sună mult mai bine decît clasicul elastic de borcane sau de legat ridichi, ceapă, sau cum vreți voi. În căutările de soluții pentru vopsit ouăle de Paști, o altă colegă a găsit printre alte idei (v-aș indica site-ul dar nu îl știu) și cea a aplicării de pițigume pe ouă înainte să le pui la vopsit, că ies cu motive tare interesante. Zis și făcut! Nu puteam să o las pe prietena mea dragă fără ouă roșii de Paști. Nu ale noastre, ale catolicilor, soțul ei și mă gîndesc că și copiii sînt așa, așa că ieri m-am pus pe treabă. Coji de ceapă aveam deja strînse pentru vositul ouălor de Paștile noastre, pițigume erau, n-am încercat pe toate ouăle pentru că nu știam cum vor ieși. Aplicatul elasticelor pe ouă e o treabă mai dificilă decît credeam, mi-au zburat în toate direcțiile de cîteva ori (am văzut că rezistă mai bine atunci cînd sînt răsucite cîte două pe același ou, sau mai multe, dacă vă ține răbdarea), plus că unu...

Cu ceva vreme în urmă, Monika m-a adăugat într-un nou grup pe fațăcarte, "Eticheta handmade" . Aici am descoperit mulți artizani din ale căror mîini ies lucruri dintre cele mai frumoase. Plus că sînt plini de inițiativă, EH urmînd să devină o asociație a celor care realizează manual accesorii, decorațiuni și bijuterii. Fetele au mai organizat întîlniri și mini-tîrguri în cafeneaua Marionette din Sibiu, din păcate nu am reușit să particip pînă acum. Atunci cînd am aflat că de astăzi și pînă în 14 februarie va fi din nou tîrg , tot în cafeneaua Marionette, peste drum de Teatrul Gong, știam că nu voi putea participa dar m-am gîndit că aș putea contribui totuși cu ceva! Întrucît tîrgul este ocazionat de Sfîntul Valentin și pentru că am prins curaj după ce am încercat o rețetă de turtă dulce pentru Crăciun, m-am oferit să le duc inimioare de turtă dulce, numai bune de oferit la o cafea și la o poveste, pentru cei care poposesc să cumpere cadouri celor dragi. Recunosc că ...

Întrucît astăzi au salivat prietenii pe fațăcarte că i-am tratat cu poze de genul și mi-au cerut rețeta iar eu m-am îndopat în nesimțire cu produsul respectiv, găsesc că n-ar fi rău să dau din casă și să vă spun și vouă ce minune minunată e asta... Se cuvine să precizez că subsemnata a contribuit doar cu spălatul tăvii și cu fotografiatul final. A, și dacă aveți un copil la fel de mofturos ca și Arin, nu încercați să îi dați, nici măcar să guste!   Rețeta, de la Iubilubi citire: - 8 ouă - bacon după gust - sare, piper după gust - 4 cepe verzi, tăiate mărunt - 1 ridiche sau două, feliuțe - cașcaval cubulețe - 2 linguri jumate de făină - se amestecă toate - după ce se pune compoziția în tavă, se sparg două ouă în mijloc - se dă la cuptor Lîngă, a preparat un sos de roșii foarte bun, din bulion făcut de mama mea și condimente, pentru că subsemnata e anti ketchup. A se consuma cu moderație, e o bombă delicioasă și plină de colesterol!

Slavă Domnului, mama respectivă a făcut un lucru bun convingîndu-i pe copii să dea jos din păr lădiţa pregătită pentru cadourile Iepuraşului. Arin era convins că animăluţul se urcă în copaci dintr-un an ploios, cînd "Iepuraşul" i-a agăţat punga undeva deasupra solului mustind de apă, în corcoduş. Aşa că, într-un final, am beneficiat de avantajele unor lădiţe la sol! :) Nu de alta, dar ar fi fost dificilă excursia în păr, dimineaţa, în pijama şi cu ochii cîrpiţi de somn! Sper că aţi fost suficient de cuminţi pentru o vizită urechiată! Paşti Fericite, tuturor!

Dacă stau bine să mă gîndesc nu există multe pe care să le păstrez. Le adaptez, ignor, poate nici nu le cunosc. Există totuşi nişte constante: împodobitul bradului în seara de Ajun, vopsitul ouălor în Joia Mare, de ani buni în coajă de ceapă. Alături vedeţi rezultatul din această seară. Mîine mai am o tradiţie! Aşa, de 13 ani încoace, în Vinerea Mare simt în palma dreaptă ultimele bătăi ale unei inimi...

Din seria forward-urilor pe care le-am deschis... face parte şi unul cu accesorii mai mult sau mai puţin utile pentru bucătărie. Constat că fantezia şi lenea nu au limite, exista acolo inclusiv un dispozitiv de spart ouăle... sau această furculiţă, cu ventilator!!! Adică iei pastele fierbinţi, nu mai stai să sufli, doamne fereşte! Porneşti motoraşul şi ţi le răceşte furculiţa! Brusc, mă simt extrem de înapoiată pentru că nu am astfel de fantezii! Chiar cu riscul să îmi ard limba de prea multă grabă!

Ca în fiecare an, azi am vopsit ouăle! Cred că singurele ”tradiții” personale sînt vopsitul ouălor în Joia Mare și împodobitul bradului în seara de Ajun. De cîțiva ani, le vopsesc folosind cojile de ceapă, indiferent de cît de reușite sînt culorile, e felul meu de a revendica ceva din viața tradițională, ecologică, dacă vreți să îi spuneți așa! Am folosit și apa în care am fiert urzicile, a ieșit o culoare neutră, dar dă bine contrastul. Cei care mă cunosc știu că nu am o afinitate deosebită pentru Sărbătorile creștine, cel puțin cea care se apropie acum are pentru mine o altă semnificație. Dacă se spune că în tot răul și un bine, pot spune că faptul că am uitat de ouă pe foc, cît timp mă uitam la film, a fost un lucru bun, culoarea a ieșit mult mai intensă. Am văzut Something New , un love story inter-rasial, cu Sanaa Lathan și Simon Baker, pe care îl știam ca și Nick Fallin, din The Guardian , un serial pe care îl urmăream într-o vreme. Uitasem cît poate fi de sexy. Ce pot face, sînt...

V-ați fi închipuit că cineva concepe un astfel de test ? Eu nu! De asta am avut curiozitatea să deschid newsletter-ul Kudika, să văd ce năzbîtie mai e și asta. Concluzia, mai jos: