My life

Pentru mine a fost o premieră să îl văd pe Tudor Chirilă jucând pe scenă și foarte foarte aproape de mine. Îl mai văzusem cântând, plus la televizor, pe scaunul de antrenor de la Vocea României. Sau, îi mai citisem din articole, îmi place că este implicat în viața cotidiană, că are curajul să își apere punctele de vedere. Revenind la teatru, în ziua a treia de FITS l-am văzut în In a forest dark and deep , spectacolul ArtEst Foundation & unteatru, după piesa contemporanu lui Neil LaBute. Regia: Iarina Demian, mama actorului, a regizat multe spectacole în care acesta joacă, probabil colaborează foarte bine. Am avut locuri cu C. chiar pe scenă, puteți spune că făceam chiar parte din ineditul decor gândit de Irina Moscu. Multe cutii, unele pentru spectatori, unele suport ale evoluției actorilor. E și bine și rău să stai atât de aproape de actori, bine, că poți vedea de aproape toate nuanțele, rău, din cel puțin două motive, primul fiind că te pot vedea/auzi și ei pe tine, lucru ...

Ziua a II-a aveam programat un singur spectacol indoor, Pescărușul, la orele 16:00. Așa că, atunci când am văzut invitația la deschiderea oficială a Micro-Folie, la orele 14:00, am zis că pot să particip. Arin era voluntar chiar în acel spațiu, la Casa Artelor, în Piața Mică.  În drum spre Piața Mică am putut urmări o parte din spectacolul Fanfarei pe biciclete (Crescendo Opende Bicycle Band). Biciclistă de ocazie cum sunt, am rămas uimită de cât de repede pedalau,  șerpuind pe Bălcescu și cântând în același timp, inclusiv la vârste mai înaintate, tanti din poza de mai sus ar fi fost o pensionară liniștită la noi, în Olanda pedalează în saboți de lemn suflând în saxofon, creanga prin lume. Foarte fain! Am reușit să fac un live cu ei din Piața Mare, când stăteau pe loc, altfel, nu prea puteai să te ții după șarpele de instrumentiști. Micro-Folie este un proiect realizat de TNRS în parteneriat cu mai multe instituții în cadrul Sezonului România-Franța 2...

Precizare importantă doar pentru mine: atât am mers pe jos în această primă zi de Festival încât mi-am făcut norma zilnică de 10.000 de pași. Mi-a instalat o colegă aplicația cu număratul pașilor și de vreo 10 zile de când o aveam nu făcusem niciodată numărul de pași fixat. Alesesem să merg la două spectacole, primul dintre ele, Ruleta Românească (Romanian Roulett - A Whole Life in One Night) , text, regie, interpretare: Mercedes Echerer. Tanti, născută la Linz din tată austriac și mamă unguroaică din Transilvania, a reprezentat Austria în Parlamentul European în perioada 1999 - 2004. Povestea din piesă o are protagonistă pe Arika Lacrima Moraru, politician european care, după o ședință cu Ministrul român pentru afaceri europene, în timp ce se afla în taxi, în Transilvania, în drum spre aeroport, este atacată, jefuită și abandonată pe marginea drumului. Ajunsă la o secție de poliție locală, este nevoită să petreacă acolo noaptea, neavând niciun act care să îi dovedească identitat...

Bifasem  la un moment dat pe fb că aș fi interesată de spectacolul de mai sus. Mi-a adus aminte vineri, pe la orele 18 și un pic, cum că ar începe la orele 19. M-am mai uitat o dată peste descriere, fotografia de promovare semăna prea tare (în opinia mea) cu clipul de mai jos, care îmi place foarte, așa că, m-am hotărât în doi timpi și trei mișcări să merg. Mișcările fiind: căutat bilete pe iabilet, mai erau trei, toate la lojă, am ales cel care părea mai rezonabil ca amplasare, știu că de la lojile din sala Thalia, nu se vede nemaipomenit, cumpărat unul, orele erau 18:14 când am intrat la duș, am aruncat niște haine pe mine și am țâșnit către stația de autobuz, aveam autobuzul la 18:33. Cu Radu, care mă anunța din când în când câte minute mai avem până îl pierdem (el mergea la cumpărături la Lidl). Puteți admira aici eficiența mea cazonă în a fi gata. Spectacolul a fost super fain, o comedie de situație, limbaj, extrem de reușită, după textul lui Mikhail Nikolayevich Zador...

Iar am dispărut cu săptămânile, când începusem să scriu mai des pe blog. Oarecum motivat, au fost 10 zile de FITS, zile în care am scris zilnic pentru Ora de Sibiu (ce anume, găsiți aici ). N-am reușit să scriu despre tot, în parte datorită lipsei de timp, în parte datorită faptului că aș fi scris prea personal pentru un ziar, fie el și online. La un moment dat, am scris o postare pentru o campanie Blogal Initiative, FITS era la a douăzecea ediție, am inclus și fotografii ale unor articole vechi scrise în perioada de voluntariat, poate am să repet o parte dintre lucrurile scrise acolo . Vorbeam despre oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut la Festival, despre energia lor și experiențele revelatoare pentru mine. Unii dintre ei mi-au marcat cumva existența în moduri la care nici nu s-au gândit. Sârboaicele de la Dah Teatar erau aproape nelipsite în primii ani de Festival, m-au impresionat de fiecare dată cu spectacolele lor, am ajuns să povestim, să petrecem mai mult timp împreună ...

Cred că la ediția Astra Film Festival 2011 am avut prima dată confirmarea dramelor trăite de copiii românilor plecați să lucreze în străinătate, lăsați în țară în grija bunicilor, mătușilor, a altor rude mai mult sau mai puțin îndepărtate sau chiar singuri. Vedeam atunci documentarul din 2010 al lui Ionuț Carpatorea, Singur acasă - o tragedie românească . Mai mult ca sigur sinuciderile documentate de presă sau ajunse date statistice nu sînt toate iar copiii care au ales moartea unei vieți fără unul sau amîndoi părinții sînt de fapt mai mulți. Miercuri seară mi-am luat copiii de aripioare și am fost la Teatrul Gong pentru spectacolul Căpșunile și orfanii/Erdbeerwaisen , un proiect al Teatrului Național Marin Sorescu Craiova, Teatrului de Stat Braunschweig și werkgruppe 2. Coproducția internațională este un proiect al Convenției Teatrale Europene, în cadrul ”The Art of Ageing” .  Mi s-a părut potrivit să îi expun acestei realități românești contemporane. În afară de fetița Ginei ...

După reușita concertului similar de anul trecut, e clar că lumea a venit ”la sigur” în Piața Mare ieri seară, așteptînd un concert care să impresioneze și așa a și fost! Îmi pare rău că nu l-am văzut integral, Radu Nechifor a reușit din nou să aducă alături de el pe scenă profesioniști ai unor genuri muzicale diferite și să îi unească cu ajutorul naiului. Spuneam că nu am văzut tot dar pot spune ce mi-a plăcut cel mai mult din ce am văzut. Nu mă așteptam la piesa aleasă de Ozana Barabancea așa că mi-au dat pur și simplu lacrimile la un moment dat datorită forței interpretării și minunăției de melodii alese. Pentru cei care nu o știu în varianta originală, o găsiți mai jos, rămîne interpretarea mea favorită a piesei. Căutînd-o pentru a o putea distribui aici am avut surpriza să văd că există și varianta Adrian Minune. Surprinzătoare căile... Revenind la concert, mi-a plăcut mult și armonizarea cu grupul Acapella, i-am prins în două momente diferite, cel de-al doilea m-a bucura...

Sînt foarte încîntată că pot să vă anunț că duminica asta, de la orele 18:00, în Atrium Cafe, vom avea parte de lansarea cărții lui Adrian Novac, despre care vă vorbeam aici .  Între timp am și citit-o și pot să vă spun ”la prima mînă” că este un volum care m-a captivat, m-a întristat, m-a amuzat, a fost exact cum mă așteptam și mai mult. Adi își povestește întîlnirea cu tumoarea cu o sinceritate frustă, mi-au plăcut firescul cu care abordează fără a cădea în lamentări inutile o situație aparent fără ieșire, umorul, dragostea de viață și de familie, puterea de a o lua de la capăt. O carte pe care nu o poți lăsa din mînă, o carte pe care vă invit să o descoperiți duminica asta alături de autorul ei și alături de fostul nostru profesor de limba română, Pamfil Matei. Ne vedem acolo!

Anul acesta am reușit să fiu acolo în două dintre serile festivalului de operă și operetă din Sibiu. Chiar dacă atenția mea nu a fost exclusivă pentru ceea ce se întîmpla pe scenă, pe motiv de prieteni, copii și altele, din cele cîteva voci pe care le-am auzit pe scenă în prima seară, la spectacolul Voices of Romances , mi-a rămas în minte cea a unei tinere olandeze, îmi pare rău că nu i-am reținut numele, o vedeți mai jos. Și-a ales o bucată din Samson și Dalila : ”Mon coeur s'ouvre a ta voix” și m-a cucerit. Probabil și frumusețea piesei a contat foarte mult, vă inserez aici și interpretarea Mariei Callas. În ultima seară, duminică, am ascultat Romanian Sinfonietta Orchestra, condusă de dirijorul Horia Andreescu. Mi-a plăcut tare  concertul pentru vioară și orchestră de Mendelssohn, avînd-o ca solistă pe Ioana Cristina Goicea, nu e de mirare că a fost aplaudată îndelung. Ce mi-a mai bucurat ochii au fost rochiile extrem de viu colorate ale tinerelor muziciene, atît d...

Stau și mă gîndesc uitîndu-mă în urmă că mai mult de jumătate din viața mea a fost marcată într-un anumit moment al anului de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS, ca să fie mai ușor). Eram deja pasionată de teatru și un abonat la spectacolele acestuia atunci cînd am auzit de prima ediție a Festivalului. Îmi făcusem un obicei din a căuta doritori și a distribui bilete la teatru în liceu. Nu puteam lipsi așa că, deși la prima ediție nu am făcut parte din echipa de voluntari, am fost unul dintre spectatori. O parte dintre voi cred că își aduc aminte nebunia începutului, erau zeci, sute de oameni, la intrarea Teatrului Național Radu Stanca (TNRS). Pentru că accesul era atunci gratuit, tot ce conta era să ai ecusonul potrivit sau pe cineva care să îți faciliteze accesul în sală sau pur și simplu să fii printre norocoșii din fața ușii care apucau să intre. Știu că pentru invitații străini, frenezia asta și foamea publicului sibian de spectacole, au fost o surpriză. Am...

Uite că s-au făcut mai mult de trei luni de zile de  cînd m-a trimis Brylu la balet  și eu tot n-am scris nimic despre asta! Între timp, mi s-au mai atenuat din durerile acute de după vizionarea respectivă așa că am zis să îi mai dau o șansă baletului sibian și am profitat de  oferta Adelei !  În primul rînd vă spun că fotografiile le-am împrumutat din portofoliul de pe fb al lui Andrei Kolobov, căruia îi mulțumesc! Am profitat că mi-a dat acum trei luni acceptul în cazul celor surprinse în timpul spectacolului cu Frumoasa din pădurea adormită, pe care nu le-am mai folosit pe motiv de nescris pe blog, și nu i-am mai cerut voie și de data asta, mă gîndesc eu că nu se va supăra pe mine! Pe scurt, despre experiențele mele în cele două cazuri: de la premiera spectacolului Frumoasa din pădurea adormită am plecat cu mai multe frustrări: că mi s-a părut destul de stîngaci și ezitant și cred că mă dusesem eu cu așteptări prea mari și cu filme cu mari balerini în ca...

Deși am vizitat și ieri tîrgul și astăzi mai devreme, doar acum am reușit să creez colajul de imagini și să vă spun două cuvinte despre a 12-a ediție ArtBoutique Sibiu . În primul rînd că dacă n-ați ajuns încă ar trebui să vă faceți timp pentru asta mîine, este deschis între orele 11:00 și 20:00. Sigur veți pleca cu ceva frumos de acolo, fie acest lucru doar imaginea atîtor lucruri meșterite cu drag și cu pasiune de către participanții la tîrg. În colajul de fotografii vedeți cîteva dintre recomandările mele: globuri, decorațiuni și accesorii de la Bicicletele Cochete , săpunurile Just Pure și bineînțeles cele Luthelo , bijuteriile Monikăi - alias Beejooz  și accesoriile și decorațiunile patchwork Arta Improbabilă . Ce vedeți în fotografia a doua din stînga jos, o minunăție în tehnica patchwork nu este de vînzare dar au multe alte lucruri acolo. Eu am fost pur și simplu uimită de măiestria și răbdarea cu care a fost realizată. Și, ca să îmi fac și mie puțină reclamă, Anda și...

N-am apucat să vă spun că am fost și la concertul Emeric Imre din ArtFest. A fost tare frumos mai puțin partea cu frigul, să ne aducă aminte că vara s-a cam dus. Poza de mai jos este din prima seară de Festival, atunci era mai cald. Să vă zic doar că am descoperit cu plăcere că Emeric Imre are, pe lîngă piesele de coracon, să le zicem așa, și piese de un super umor. Pentru că nu am găsit una dintre cele cîntate, al cărei refren suna ceva de genul: Și mi-ai făcut numai belele/fata din crîșmă de manele, am găsit una și mai și, ascultați-o, să vedeți ce renumit e Ilie de la sculărie! :)) Emeric Imre - Balada lui Ilie de la scularie Asculta mai multe audio diverse

Cred că mă puteți invidia pentru că voi fi diseară în cadrul ăsta frumos al Green Plaza - Pensiunea Rafael, la Păltiniș. În prima seară a ArtFest Păltiniș 2012 voi fi aici și voi respira aerul curat, alături de Prieteni Vechi . Și îl voi asculta pe Ducu Bertzi în concert, întrebîndu-mă dacă va mai fi duminică într-o zi... :) DUCU BERTZI - Si de-ar fi Asculta mai multe audio pop

Știți cum ne văităm noi, cei din zona Sibiului, că stațiunea Păltiniș este un loc cu viață doar în sezonul rece, că e păcat de ea și altele de genul... Se pare că cineva a avut curajul de a încerca să schimbe lucrul ăsta. Soluția aleasă: un proiect ambițios, cel de a organiza la 1400 de metri altitudine un festival multidisciplinar, pe o durată de două săptămîni. Între 26 august și 9 septembrie 2012, gazda și organizatorul evenimentului este  Green Plaza - Pensiunea Rafael, unde vom avea parte de piese de teatru, concerte folk, jazz sau cafe concert, expoziții de artă vizuală, design vestimentar, atelier și seminarii de filosofie și literatură, atît în spații interioare cît și pe scena în aer liber. Detalii despre program găsiți aici . Capete de afiș: Ducu Bertzi, Emeric Imre, Mircea Vintilă dar îi veți putea asculta și pe sibienii noștri: Romulus Cipariu, pe cei de la Electric Band și Renegades. Nu știu voi, dar eu mă gîndesc deja cum va fi să s...

Mai bine zis... am nevoie de timp (vedeți aici de ce fac referire la Momo), sigur există o rezervă pe undeva, vreau și eu puțin mai mult zilele astea! Nu neg că este frumos, că mă simt bine cu Pixie în mînă și bîntuind pe la spectacole Festivalului Internațional de Teatru Sibiu 2012, toată ziua! De fapt după-amiaza și seara, că dimineața editez poze și scriu (sau mă caut pe la doctori pentru mîna mea cea parestezică, phiii, ce am zis-o pe asta)! Azi sînt încîntată că am apucat și să ud în seră, să culeg și să pun la uscat niște soc, să mai smulg buruieni, puțin timp cu mîinile în pămînt îmi lipsea! Ce am ratat zilele astea: workshop-ul de artă contemporană brut ’12 – Sibiul cromatic – Culoarea in spatiul public . Mă înscrisesem dar nu am mai reușit să ajung, voi încerca să surprind cîteva imagini de la vernisajul de astăzi, orele 16:00, Centrul Cultural German, cu ce au făcut participanții. Îmi pare tare rău, dar... facem niște alegeri! Ce nu am ratat și voi mai aveți ziua d...