My life

Paranteză introductivă utilă subiectului: mă gândesc că majoritatea ați auzit despre prăjiturelele de pe net (cookies), adică niște chestii care ajută niște unii să îți urmărească comportamentul, ce site-uri accesezi, ce produse te interesează, când, cât. Și apoi aveți parte de conținut personalizat al reclamelor ce vă apar pe alte pagini, pe fațăcarte, etc. Câteodată le suspectez de eșec total, cum s-a întâmplat în lunile în care de fiecare dată când accesam fațăcarte aveam parte și de articole/reclame despre panarițiu și monturi. Cu astea m-am obișnuit că de, navigatul pe www presupune și dezavantaje. Dar, dacă cele întâmplate acum aproape două luni (din nou sunt extrem de promptă NU în scrisul pe blog) nu sunt doar o coincidență cosmică, am niște mici mari întrebări legate de ascultatul telefoanelor mobile. Se făcea că povesteam la mobilul proprietate personală cu Honey. Care îmi vrea binele și se gândise ea de departe fiind cum că mi-ar putea ajuta viața personală amoroasă sf...

Honey se minuna aici că scriu comersanții etichetele greșit și că nu și-a dat seama din prima. Eu stau de multe ori și mă minunez cum există atîtea erori pe site-urile de știri sau în ziare și ăia nu-și dau seama nici din prima nici din a doua nici din a țîșpea oară. Exemplu protv: A se înțelege că ele ”echipele de intervenție, care au acționat”, au făcut, au dres ”a fost găsit mort” sau malul de pămînt ”a fost găsit mort” sau care cum. A nu se înțelege că fac bășcălie de moartea unui om, ”decît” de modul de exprimare jurnalistic (not). Mai jos, nu e vorba despre jurnaliști dar nu înțeleg cum coșul ăla de rufe care mie mi se pare maro și dacă mă uit cu ochiul stîng și dacă mă uit cu dreptul și dacă mă uit cu amîndoi, apare descris ca ”în nuanțe calde de bej”. Cred că și cititorii bărbați ar putea fi de acord cu mine.

Îi mulțumesc pe această cale lui Teo pentru că m-a anunțat aseară că am brusc devenit spammeriță. Întrucît aproape am uitat că am cont pe yahoo, habar n-aveam că mi s-a virusat! Așa că îmi pare rău pentru mesajele pe care le-ați primit de pe adresa mea. Astăzi cînd am vrut să îmi accesez contul am primit următoarea avertizare:  O dată ce am intrat pe mail am găsit și mesajele lui Călin   și   Corinei  ce îmi spuneau același lucru, zeci de maildaemonfailure sau ceva de genul, am văzut că ultimul mail citit de mine pe yahoo era din 8 iulie, mult, maică, mult! Am găsit și mail-ul de mai jos în care eram întrebată dacă m-am dedublat și dacă bat potecile Indoneziei. Serios? Cu toate că mi-ar plăcea într-o zi, nu era cazul acum. Mi-am schimbat parola contului cu ceva care li s-a părut a fi sigur, riscul e mare să o uit, să vedem cum mă descurc cu asta! Pentru mai multă siguranță, scrieți-mi pe gmail!

Din ciclul ”unde dai și unde crapă”, ce are în comun căutarea mea cu sugestiile site-ului?