My life

Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...

După un titlu atât de lung parcă nici nu mai are sens să scriu. Oricum, la frecvența cu care am scris anul acesta, nu mai curg natural cuvintele, deși, le-am mai ”scris” în mintea mea.  În principal, anul care e aproape de sfârșit a fost unul al fricilor pentru mine, din martie începând o întreagă adunătură de anxietăți, stări depresive, atacuri de panică, tot tacâmul. Mi-am propus o postare optimistă așa că asta explică doar partea cu suplimentele alimentare din titlu. Citisem niște articole în care se recomanda DHEA, un hormon aparent minunat în lupta împotriva depresiei, epuizării, etc. Inițial am vrut să comand de la Farmacia Tei dar am nimerit într-o perioadă în care nu mai preluau comenzi, fiind super solicitați. La căutarea pe Google am găsit și pe emag. De fapt vândute de un partener. Lecție mare pentru subsemnata și pentru voi, dacă vreți: verificați bine de unde este acest partener. Eu nu am verificat, în concluzie am comandat hormonul respectiv, vitamina C și Magneziu cu...

Există momente când, o mică eroare se dovedește a fi mană cerească. În urmă cu trei ani alesesem din oferta pepinierei Roza Mur  cinci pomi fructiferi și cinci trandafiri, doi cățărători. Toate bune și frumoase, au rezistat patru și patru, un procent super bun, pomul care s-a uscat a fost cireșul, poate voi mai încerca, știu că e mai greu cu el. La trandafiri, nu au înflorit toți în primul an, am avut totuși vreo două flori roz, bătute, la cei doi din imaginea de mai sus (fotografia respectivă este de anul acesta, deja au crescut). M-am gândit că poate în primul an floarea diferă mult de cea ”finală”, asta pentru că ce alesesem eu avea florile mari, lila, forma clasică. Anul următor, florile arătau la fel, mirosul lor nemaipomenit dar nici vorbă să se apropie de varianta inițială. Îi fac poze prietenei mele M, i le trimit, vine răspunsul: sunt trandafiri de dulceață. Aha! Nici anul trecut nu au înflorit spectaculos de mult, nu aveam mult timp la dispoziție, am încercat doa...

Preambul: mi-a plăcut că am ”scăpat” în postarea precedentă mai ușor de mai multe subiecte, spuneam acolo că îmi bântuie prin cap 757 de gânduri, unul dintre ele (ăsta este mai nou, al 758-ulea) fiind cel de a le lua în ordine inversă și poate în anul 2035 ajung și la #1. Pentru că, voi edita numele gândurilor precedente în mod corespunzător. #754 - E un gând zilnic: voi ajunge oale și ulcele și nu voi vedea capace de canal aliniate la carosabil! Nu știu cât poate să fie de greu, tehnic vorbind, să ajungi la performanța asta dar sigur este prea greu pentru meseriașii români. #753 - Și ăsta tinde spre statutul de gând/panică zilnică: dacă am citit eu bine, la Continental se extind spațiile existente și vor mai fi vreo 1.500 de locuri noi de muncă. Puteți să mă numiți frână a progresului dar sunt îngrozită de perspectiva a cel puțin 1.500 de noi mașini în traficul din Sibiu. Nici măcar la 7 și un sfert, când îmi încep periplul șoferistic, nu mai este respirabil, nici în stânga (ac...

Probabil ați remarcat că de regulă sâmbetele mele sunt ocupate cu activități fizice. Cum fanteziile mele în domeniu sunt nenumărate și unele dintre ele îmi depășesc capacitățile proprii, îmi implic în ele și copiii, pentru moment, chestiile grele nu o afectează și pe Maia, chit că ea m-ar ajuta la tot ce se există. Sâmbătă eram singură cu Radu și m-a apucat grădinăritul. Șantierul de pe stradă a dus la asfaltarea drumului și a trotuarelor dar și la crearea unor zone posibil verzi. La momentul actual niște parcele argilos-bolovănos-deșertice. Constructorii au dus de aici pământul fertil, îngrășat ani de zile de către vecinii mei cei ”eco”, ce își pompau regulat conținutul foselor septice în șanțul din fața casei. În locul lui au adus ce se vede în imaginile de mai jos, asta după ce am încercat o primă cosmetizare în toamnă, adică am adunat câteva găleți de pietre cu copiii, i-am pus să aducă câteva roabe cu pământ din grădină, schimbarea este invizibilă. Astă toamnă am semănat cic...

Nu, n-am greșit titlul, știu că grupul și evenimentul organizat sâmbătă de ei se numesc Semințe Cu Suflet , dar cred că cel postat de mine se poate aplica la ce a fost acolo. Probabil v-ați dat seama din ce mai postez pe aici că mă interesează să cultiv în grădină tot felul de legume și plante, într-un mod cât mai tradițional și lipsit de chimicale posibil. Nu stropesc, nu chimizez, nu nimic, cu riscul să pierd mare parte din recolta anului respectiv. Inclusiv mă lupt cu melcii de grădină și limacșii spanioli prin metode bio dar câteodată inchizitoriale.  De vreo trei ani am beneficiat de semințele tradiționale oferite gratuit, prin poștă, de către organizația Eco Ruralis . Probabil voi face același lucru și anul acesta. Atunci când am aflat despre piața cu semințe gratuite de legume românești, organizată la noi la Biblioteca Astra, am vrut neapărat să particip. Sinceră să fiu, dacă aș fi bănuit ce va ieși dintr-un eveniment gândit ca fiind unul generos și de suflet, mai bin...

Ani de zile am încercat să am în grădină lavandă, sau levănțică, așa cum îi spun eu, Lavandula angustifolia, pentru botaniști. Prietenii mi-au adus mai multe exemplare din Italia, pe vremea aceea nu era atât de ușor de găsit la noi, sunt peste cincisprezece ani de atunci. Cum necum, nu rezista peste iarnă afară. Lucru normal pentru planta mediteraneană, neaclimatizată la noi, neprotejată de către mine, sunt o super delăsătoare când vine vorba despre protejarea plantelor în sezonul rece. Până la urmă, a rezistat o tufă, încă o mai am, copleșită de înmulțirea excesivă a crinilor de o zi (Hemerocallis), netunsă la vreme, lemnificată, încă mai înflorește timid pe puținele crenguțe rămase. Norocul meu este că am avut inspirația la un moment dat să mut bucățile ce prinseseră rădăcini între pietrele cubice din poteca peste care atârnau, într-un alt loc, unde le-a mers tare bine. Cred că și aici se impune o cosmetizare a tufei dar deocamdată, mă bucur de ea așa cum este. Preventiv, voi pl...

În mod evident inventez cuvinte, habar n-am cum se numește dragostea sau teama de melci. Cu atât mai puțin nu știu cum s-ar numi sentimentele respective vis a vis de limacși. În cazul meu n-ar fi vorba nici despre unul, nici despre celălalt, mi-ar trebui un al treilea, care să definească o puternică aversiune combinată cu oareșice sadism și curiozități anatomopatologice. Singura latură pozitivă ar fi fotogenia animăluțelor în cauză. Fără doar și poate, melcii și limacșii sunt unul dintre cele mai frecvente subiecte pe blogul meu. De ani de zile îmi expun aici, mai mult sau mai puțin elaborat, bătălia cu ei . Inițial eram afectată doar de melcul de grădină , clasicul în viață. Într-un an, 2013, am descoperit un Limax maximus (limacs leopard, mi-am făcut lecțiile și am căutat să aflu ce denumiri au), cu ouăle lui. Fascinant. L-am/le-am exterminat rapid. Pentru că Universul lucrează, anul viitor am primit răsplata , o invazie apocaliptică de Arion vulgaris sau arion lusitanicus (...

Vă povestisem pe pagina de Arts & Crafts , cum am contribuit cu puțin la proiectul S.E.R.A. Sănătatea Elevilor Răsare Aici , prin care oameni frumoși încearcă să îi învețe pe copiii noștri cum să se bucure de legume proaspete cultivate cu mânuțele lor, cum să crească sănătos și în armonie cu mediul, legați de comunitatea din care fac parte.  Țăranca din mine a fost încântată de acest proiect și mă gândeam deja cum le voi da boabe de fasole din recolta proprie sau alte semințe de prin grădină. Iată că, până la urmă S.E.R.A. m-a ajutat pe mine (aș putea traduce asta și ca Se Există Răsaduri Accidentale/sau Accidental Primite). Cu răsaduri. De roșii. De la bunica. Ce înseamnă să te afli la locul potrivit când trebuie! Sâmbătă, cu bicicleta fiind în Piața Mică, așteptam la SIBIO să vină mama respectivă să îmi aducă o carte (paranteză pătrată: în timp ce așteptam, am băut întâiaș dată pentru prima oară un esspresso scurt cu lapte rece, de soia, desigur, făcut de AdiO, am un...

Nu le spun de multă vreme așa, am preluat termenul de la o colegă, sună mult mai bine decît clasicul elastic de borcane sau de legat ridichi, ceapă, sau cum vreți voi. În căutările de soluții pentru vopsit ouăle de Paști, o altă colegă a găsit printre alte idei (v-aș indica site-ul dar nu îl știu) și cea a aplicării de pițigume pe ouă înainte să le pui la vopsit, că ies cu motive tare interesante. Zis și făcut! Nu puteam să o las pe prietena mea dragă fără ouă roșii de Paști. Nu ale noastre, ale catolicilor, soțul ei și mă gîndesc că și copiii sînt așa, așa că ieri m-am pus pe treabă. Coji de ceapă aveam deja strînse pentru vositul ouălor de Paștile noastre, pițigume erau, n-am încercat pe toate ouăle pentru că nu știam cum vor ieși. Aplicatul elasticelor pe ouă e o treabă mai dificilă decît credeam, mi-au zburat în toate direcțiile de cîteva ori (am văzut că rezistă mai bine atunci cînd sînt răsucite cîte două pe același ou, sau mai multe, dacă vă ține răbdarea), plus că unu...