My life

La mai multe zile de la eveniment, noroc că nu mai sînt ziarist că pierdeam cititorii, apuc să îmi dau şi eu puţin cu părerea despre o parte dintre filmele ce au primit nominalizări la premiile Oscar de anul ăsta, în ordinea în care le-am văzut: The Help - un film excelent şi impresionant (regizat şi adaptat după romanul lui Kathryn Stockett de către Tate Taylor) despre viaţa dădacelor/fete în casă/bucătărese de culoare în casa familiilor de albi din Statele Unite, undeva prin anii 1960 în perioada în care începuse lupta pentru drepturile civile ale Afro-Americanilor. O tînără jurnalistă/scriitoare la începutul carierei, Skeeter Phelan (interpretată de Emma Stones), reuşeşte să le convingă să îşi scrie povestea, prima dată pe Aibileen Clark (Viola Davis) iar apoi pe simpatica şi energica Minny Jackson, în rolul căreia o vedem pe Olivia Spencer, rol pentru care a primit Oscarul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar. L-a meritat cu prisosinţă. The Descendants, am scris aici păre

Cred că va trebui să iau o pauză de la postările cu flori, fete, filme sau băieţi, melodii sau cîntăreţi... mai ţineţi minte jocul ăsta? De fapt mă refeream la flori şi păianjeni... Asta pentru că micul-mare monstru de ieri dimineaţă, pe care îl credeam plecat, sau cum se gîndea Miju , evadat bine mersi pe un fir de siguranţă, a reapărut ieri seară în cadă, de dimineaţă era tot acolo. Nu cred că a plecat, probabil era în ţevi pînă la urmă. A zi-dimineaţă n-am mai rezistat fără duş, l-am capturat într-o cutie goală de la beţigaşe le de urechi, am prins capacul cu un elastic, că mi se părea suficient de strong să îl ridice :)) şi l-am ţinut acolo pînă m-am întors din oraş. După mini-şedinţa foto, i s-a decis destinul: l-am dus în seră şi i-am dat drumul acolo! Ştiu că e încă frig dar va trebui să se descurce , parcă nu m-aş simţi în largul meu să ştiu că bîntuie prin casă.

Ziceam că poate apuc să vă povestesc despre filmele văzute de mine dintre cele care au candidat şi care au şi cîştigat nişte statuete azi-noapte. Dar nu acum, poate mai pe seară sau mîine, că sigur iar folosesc multe cuvinte. Dar ultima narcisă din ghiveciul cu bulbi tot trebuie să v-o arăt, nu de alta dar, ca mare parte dintre lucrurile care mi se întîmplă în jur, e mai altfel: are opt petale în loc de şase. O fi auzit ea că eu sînt în căutare de păianjen şi ăla are opt picioare şi s-o fi debusolat.

Ştiţi vorba aia cu "ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să ţi se întîmple"... Na, eu la un moment dat săptămîna trecută îmi doream tare de tot un păianjen, putea să fie mare sau mic, de orice culoare vroia el dar să fie viu şi cu toate opt picioarele! Ca să nu vă închipuiţi ce ştiu eu ce, vă povestesc şi de ce am ajuns să am aşa pofte ciudate! Pentru că miercurea trecută vine metafizicul acasă şi mă anunţă: Mama, lunea viitoare trebuie să o duc pe Bibi la şcoală! (Bibi aka broscuţa ţestoasă primită de noi acum un an jumate, cînd a plecat Robert în Anglia) Eu: Nici gînd, Arin, nu o duci! Strigăte, plînsete, tot tacîmul, eu fermă: nu duci să stresezi broscuţa, gîndeşte-te că îi schimbi mediul, cum vrei să o duci, în cutie?, e frig, e sensibilă la zgomot, cum ar fi să stai tu într-o cutie şi să ai 30 de copii gălăgioşi care să strige în jurul tău, să te mai ia în mînă şi mai ştiu eu ce??? Plus că, aminteşte-ţi ce ne-a zis Robert, că poate fi purtătoare de Salmonella sau alte

Nu ştiu voi cum sînteţi obişnuiţi dar la mine în casă, "Vegeta cu bucătarul" e sfîntă! Adică e unul dintre acele lucruri care trec de la bunică la mamă şi de la mamă la fiică adică la subsemnata. Aleg să ignor cu desăvîrşire chimicalele pe care le conţine, cum să fac eu pilaful fără ea? Gustul ăla de monoglutamat sau glutamat de sodiu, " E 621, considerat de specialisti dintre cele mai cancerigene substante. Supele se obtin prin deshidratarea supelor si ciorbelor, preparate normal, în cantităti industriale, până rezultă un praf, care este ulterior amestecat cu chimicale (coloranti, aromatizanti, conservanti si glutamat de sodiu), după care se ambalează în vid sau sub formă de cubulete. Poate v-ati intrebat cum pot 2 fire de morcov si 2 de pătrunjel dintr-un plic să dea acel gust. Nici nu pot. Peste 90% din plic este monoglutamat de sodiu, substanta care supraexcită papilele gustative, făcându-le să simtă mult mai puternic gustul celor 2 fire de legume. Nu vă lăsa

Sînt mîndră de mine că am reuşit să îmi respect toată agenda zilei de ieri. Şi mă bucur tare mult că am ajuns să îi ascult a doua oară live pe cei de la trupa TiPtiL (prima oară, aici ). Îmi plac, sînt energici, sînt altfel, te bucuri alături de ei cînd cîntă. Mi-a fost drag să o văd pe Raluca Staicu cîntînd cu mîna pe burtica ei de gravidă în luna a opta. Am avut şi ceva emoţii, că ea dansa ca şi cînd bebe mic n-ar fi fost acolo şi cîteodată cred că protesta şi îi mai dădea cîte un cot: Hey, Mami, cool it! :) Sună bine şi în noua formulă, cu Andra Covaleov solist alături de Raluca. Fetele au avut şi asistenţă din public, un tînăr care a încercat toate formulele posibile: iahuuu, iahiii, maiiahii nu, simpatic pînă la urmă! S-a nimerit că la una dintre piese am primit microfon la purtător pentru a cînta refrenul alături de tînărul despre care vă vorbeam. Şi CC zice că arătam de parcă nu vroiam să îl mai dau înapoi şi că trebuia să îl fi returnat mai devreme. Eu ce pot să spun, probabil

Din seria copiii mei şi isprăvile lor, eu şi Arin astăzi în cabinetul lui Doru. Eu avusesem programarea dar pentru că Arin s-a plîns că are o carie şi că îl doare am tratat cu Doru ca, în cazul în care nu are timp pentru amîndoi, să se uite doar la dantura lui Arin, ştiind că urmează să plece în concediu. Zis şi făcut, mergem noi, se uită Doru la dinţişorii lui Arin, fără probleme care să necesite vreo intervenţie, erau dureri cauzate de acţiunea aparatului dentar. Acestea fiind constatate, e timp şi de durerile subsemnatei. Eu, pe scaun, gura deschisă, debitul verbal blocat, Arin, în plină vervă prin cabinet, desenînd şi conversîndu-se cu Doru. Pe care Doru, vroia să îl expedieze pe o altă planetă, Planeta Doctorilor Dentişti. Alături, există ilustrarea grafică a traseului previzionat pentru Doru: (de jos în sus) 1. Doru în rachetă, părăsind Pămîntul. 2. Doru aterizînd pe planeta ce i-a fost destinată. 3. Surpriză: Planeta Doctorilor Dentişti este populată de dragoni... Dorul confunda

Ciudate sînt căile... Astăzi, că tot am pomenit de TiPtiL şi de un post mai vechi de-al meu, am zis să le reascult muzica. Dau click pe hiperlink şi nimeresc pe myspace, aveam opţiunea de log in with facebook, mi se pare ok, o folosesc aia şi uite că îmi trebuie parolă, pun şi parolă şi hopa că am cont, muzica tot n-am reuşit să o ascult atunci că nuşce îmi mai trebuia dar văd că am 5 notificări, dau click să văd şi eu cine/ce/cum are cu viaţa mea. Surpriză: nici nu am intrat bine pe site-ul respectiv că zang, sînt prietenă cu Katie Melua şi Peter Gabriel şi byron, pun pariu că au stat de şase să vadă cînd am cont, să ne împrietenim! :) Unde mai pui că ne-am împrietenit MÎINE, că acolo scrie că în February 23, 2012... sau e mîine deja şi eu nu ştiu?

Se pare că ziua de joi reuşeşte cumva să fie foarte aglomerată cu tot soiul de evenimente din zona celor şapte arte, mai precis două dintre ele: filmul şi muzica. Săptămîna trecută am profitat de invitaţia pusă la dispoziţie de Tudor şi am mers să văd în cadrul Cinematecii TIFF producţia românească Legături bolnăvicioase ( sursa foto ), filmul din 2006, regizat de Tudor Giurgiu. Doar acum am reuşit să îl văd, auzisem de el şi de controversele iscate în jurul relaţiilor incestuoase, respectiv homosexuale din film. În rolurile principale: Tudor Chirilă (al treilea Tudor din paragraful ăsta... :)), Maria Popistaşu şi Ioana Barbu, toţi trei au jucat foarte bine dar preferata mea rămîne Maria Popistaşu, am apreciat-o şi în Marţi, după Crăciun. Cred că aş fi vrut mai multe detalii despre relaţia frate-soră, n-am priceput exact cine/de ce/cum a întrerupt relaţia. Mi-a plăcut filmul şi pentru că nu a căzut în sordid, cîteva vulgarităţi oarecum gratuite au fost în limbaj, plus mai multe reclam

Datorită faptului că nu mă uit la televizor, nu citesc ziarele, ascult doar Guerilla de dimineaţă, cînd îl duc pe Arin la şcoală, pot spune că principala mea sursă de ştiri rămîn blogurile. Şi asta, atunci cînd autorii lor aleg să scrie despre un subiect la zi şi eu mai apuc să şi citesc. Astăzi am citit aici despre o nouă lege introdusă la noi, potrivit căreia, cele 12 luni de concediu pentru creşterea copilului vor fi împărţite în 11 + 1 (adică 11 luni unul dintre părinţi, probabil, în cele mai multe cazuri, mama, iar o lună, celălalt părinte). Eu ştiam că există aşa ceva în Norvegia, am aflat despre ea de la prietena mea de acolo, ştiu că îşi organizaseră ca atare programul atunci cînd au fost copiii mici. Cînd mi-a zis despre ea mi s-a părut un lucru tare bun, cred că şi taţii au dreptul la o lună cu copilul lor în primul an de viaţă, posibil să pară înspăimîntător şi sub demnitatea lor pentru unii dintre ei dar vreau să cred că vor fi şi taţi care se vor bucura de asta. Deja am

Sînt sigură că mulţi dintre voi aţi profitat de ziua frumoasă de astăzi pentru a ieşi din casă, căldura şi razele soarelui se cereau neapărat savurate din afara pereţilor. Pentru mine, a fost prima tură de bicicletă de anul ăsta. Simţeam că nu mai am stare dacă nu ies cu Cora. Noroc cu Virgil, că vroia să iasă şi el cu bicicleta, singură nu m-aş fi aventurat pînă la grădina zoologică, sînt nişte cîini pe marginea pistei, în general cîinii din oraş mi s-au părut mai agitaţi/violenţi zilele acestea. După cum m-am aşteptat, cîinii de pe Aleea Călăreţilor ne-au mîrîit/lătrat, am mers pe lîngă biciclete în zona aia. Alte impresii, pe scurt: - am ajuns cu tot spatele în picăţele de la apa ridicată de la roţi - pista de biciclete este acoperită cu zăpadă, încă este o aventură să te dai pe acolo - nu îmi place combinaţia zăpadă udă, gheaţă, etc. sub roţi, o iau în toate direcţiile - lacul de la zoo era îngheţat, am mers în picioare puţin pe el, n-am avut curajul să repet experienţa de anul tre

... un desert foarte complicat, ce am improvizat eu zilele trecute, spre deliciul picilor mei: - una bucată budincă vanilie Dr. Oetker (cred că am rămas fidelă acestei mărci din vremea lui Ceaușescu, atunci cînd prin nuștiuce mijloace făceau ai mei rost de prafuri de budincă de la ei, zici că era Crăciunul, ca să nu mai vorbesc că păstram cu sfințenie plicurile goale) - peste budinca turnată în cănile pentru punch sau salată de fructe, am pus un biscuite-inel (de la Lidl), a fost delicios, s-a muiat de la contactul cu budinca și frișca) - l-am ornat cu frișcă (tot din plic, din cutia de colecție cu surprize Dr. Oetker - aici trebuie să îi mulțumesc lui Honey că și-a luat cutia albastră doar pentru că eu nu o găsisem pe aia și o aveam pe cea roșie, atunci cînd am găsit-o și cea albastră la raft, a cumpărat-o doar pentru a face schimb cu mine, chiar dacă ea nu are cuptor pentru a putea face prăji, știa că mi-o doresc) - cîteva stafide deasupra și... GATA!

... pentru că, oricînd, oriunde, te boți baza pe ei să strice temeinic orice tip de dispozitiv electronic. De exemplu, Radu, altfel numit Micul Matematician, este faimos pentru episodul "dezactivatului camerelor" video de la cabinetul lui Doru. Îl rugasem acum ceva vreme să mi-l găzduiască vreo oră și ceva la cabinet, metafizicul era la Honey la hotel, rezolvasem problema baby-sittingului. Și Doru și-a rezolvat în felul acesta orice posibilă problemă cu sistemul video, Radu i-a spus că l-a dezactivat, Doru nu bănuia dacă și mai ales nu bănuia cum... inginerul IT responsabil de sistem s-a chinuit și el două zile să îl repună în funcțiune. După acest intro, ce am avut în program azi? În dotarea personală există de prin 2008 un dispozitiv pentru online-banking, ceva asemănător cu cel din imagine ( sursa foto ). El, dispozitivul, și-a făcut datoria vreun an de zile, timp în care m-am bucurat de avantajele plății facturilor prin internet. După care... a dispărut subit și greu revo

Vineri seara, după niște exerciții de biliard, bîntuiam pe site-ul cu filme după ceva interesant. Eu am dat pe pagina cu comedii, acolo am găsit The Descendants (ce căuta acolo, habar n-am!) Pentru că partenerul de home cinema nu a avut chef de el, ne-am uitat la alte două filme, Black Death (discutabil) și încă unul, nu mai știu cum se numea, oricum, o încercare grea și proastă... la care am adormit. Ieri, impulsionată de faptul că îl auzisem pe Vlad Craioveanu vorbind despre film la Guerilla de dimineață, am zis să văd despre ce este vorba. Și... l-am văzut, în două reprize că și la ăsta am adormit. Părți bune la filmul ăsta: peisajele superbe ( sursa foto) , cum juca tînăra actriță (Shailene Woodley) în rolul Alexandrei King, fiica cea mare a personajului principal, rolul episodic al lui Judy Greer (soția amantului soției personajului principal... hihi, sună bine, nu?!) șiii... cam atît! Nu mi s-a părut strălucitor scenariul, nu mi s-a părut strălucitor George Clooney, cu siguran

Vor mai trece săptămîni, cred, pînă să pot spune că este primăvară. Dar n-am putut să mai aștept pînă atunci așa că, de cîteva zile am pe pervaz un ghiveci cu bulbi încolțiți de narcise, i-am cumpărat dintr-un super-market. Astăzi au înflorit și încerc să împrumut din soarele închis în petalele lor, chiar dacă este o zi tristă, ca orice zi în care afli că cineva drag "s-a dus să moară puțin". Ca o nouă confirmare a faptului că nu e niciodată timp mai tîrziu, că, lucrurile trebuie făcute acum, să vezi un om, să îi spui că îți pasă, că ești acolo chiar dacă nu îți poate răspunde. Odihnește-te în pace!

Cam cum gîndește Metafizicul sau dacă le gîndește și nu îi vin toate așa spontan? V-am mai arătat din creațiile sale originale de la cercul de ceramică. Anul ăsta se pare că are libertate și mai mare fiind la "avansați". Ce se vede în stînga cică e Băsescu, cu un singur ochi, de ciclop, mama! Habar n-am de la care dintre colegii de școală a copiat atitudinea "îl urăsc pe Băsescu" dar am încercat să îi explic că: 1. n-ar trebui să urăști pe nimeni, Arin! Ura e un sentiment complex, pe care nu ar trebui să îl ai, mai ales la vîrsta ta! 2. nu înțeleg de ce vorbești așa despre lucruri/persoane despre care nu știi nimic! Cealaltă arătare cică e "prietenul lui cel mai bun". S-o fi împrietenit cu Predator și eu nu știu? Oare ar trebui să mă caut și eu pentru că îmi plac figurinele lui bizare?

Pentru că sînt extrem de leneșă zilele acestea, nu v-am scris atunci cînd s-a întîmplat de am văzut în grădina mea prima pasăre de pradă (adică acum două zile)... eu zic că este șoim (așa am dedus eu din căutările cu ajutorul Google, puteți să îmi confirmați/infirmați). Nu știu ce mînca dar era un animăluț sau o pasăre mică. Din păcate, nu am reușit să îl fotografiez mai bine din cauza crengilor, încă nu sînt foarte talentată la sportul merssilențiosînpapucidecasăpegheață. Aștept cu nerăbdare noi vizitatori, mă încîntă iluzia asta de sălbăticie din grădina mea...

Ieri am reușit în sfîrșit să ajung la Monika, să iau fluturașii cei frumoși și verzi și "irepetabili" ... numai buni de asortat cu inelul-fluturaș cumpărat din Grecia și cu brățara șah alb-verde, făcută tot de Monika. Din păcate, cardul lui Pixie este full, poate mai ștergeam din pozele de pe el dar am rămas și fără acumulatori (că așa se întîmplă de obicei, toate o dată), v-aș fi arătat cum îmi stau, așa, am împrumutat fotografia Monikăi. Tot în postarea ei puteți vedea și surprizele, adică încă o pereche de cercei fluturași, mai mici, "machetele" și un medalion, evident, tot fluturaș! Pentru că, se știe, eu trebuie să "îmi scot în lume" noile achiziții, voi profita joi de Anti-Valentine's Day, concertul Țapinarii din Old Friends , pentru a îi face să fluture vesel și verde... Off-Topic: Îi mulțumesc lui Tudor pentru că, datorită lui, sînt unul dintre cei care încearcă Zonga ! Și care ascultă acum Amy Winehouse la greu... Later Edit : Acumulatori încă

Pentru că viața merită trăită din plin și pentru că orice experiență nouă este o provocare, cele două zuze in disguise, adică Honey and Me (sau Honey and I, că mă corectă), ne-am gîndit să profităm de oferta roz de pe KissFM, adică inimioare și love and stuff, prin stuff înțelegînd o destinație insolită pentru un weekend: în Fucking, Austria. Dacă vi se pare că sîntem suficient de drăguțe noi două, acordați-ne punctajul maxim AICI . Se poate vota o dată pe zi, în fiecare zi, pînă în 13 februarie inclusiv. Mulțumim mult!

... cum arată "decît Oltul" la ora aceasta... Acum două săptămîni, mergînd spre București, mă uitam cu uimire ce debit redus are, cum se vedeau bancuri de nisip și pietre pe unde ne dădeam noi cu caiacele... Azi, cu vîntul ăsta topitor de zăpadă, aveam un ditamai pîrîul în șanțul din fața casei, oare s-o fi întors și Oltul? Mda, fiecare cu obsesiile lui și cu ciorba lui la această oră tîrzie...