My life

Nu am apucat să vă povestesc despre un moment de emoție extremă trăit în urmă cu aproape o lună. Unul dintre acele lucruri pe care nu crezi că le vei mai trăi în această viață.  Compania la care lucrez a ales să se implice în salvarea unuia dintre copiii care apelează în fiecare an la Fundația Polisano pentru a fi incluși în programul ”Inimi sănătoase pentru copii!” Dacă nu știți despre el, este programul datorită căruia zeci de copii și adolescenți ce suferă de o malformație cardiacă gravă au primit o nouă șansă la viață. Sprijinul financiar din donații și sponsorizări este extrem de important pentru susținerea acestui program. Ca reprezentant al companiei am putut să intru și să asist pentru puțină vreme la una dintre intervențiile chirurgicale. Ce am scris mai sus este ciorna salvată în 26 februarie, de atunci nu am fost în stare să finalizez această postare sau să mai scriu pe blog. Chiar neîmpărtășită aici, pot spune că această experiență m-a emoționat și m-a marcat p...

V-am povestit în mai multe rînduri despre colecția mea de mini-elefanți, cumpărați/primiți de pe unde ajung eu, mama, prietenii. Ieri, am primit un nou elefant, frumos-frumos, de la Sabina, mă simt recunoscătoare atunci cînd prietenii prietenilor devin prietenii mei și se gîndesc atunci cînd pleacă undeva la mine! Arătîndu-i, tot ieri, etajera cu elefanți și încercînd să i-i prezint, am constatat că nici nu mai știu fiecare de unde este, mai ales în cazul celor (mulți) cumpărați de mama mea de prin țările vizitate. Îmi propun, din nou, să le fac un inventar... cu fotografii și locul de baștină, nu de alta dar memoria mea oricum e pe ducă, în cîțiva ani nu voi mai ști nici atît! Și, pentru că am fost motivată de primirea micului elefant să văd cum și dacă trăiește în Thailanda, vă spun și vouă cîteva lucruri aflate de la tovarășul gugăl: elefantul este animalul național al Thailandei, specia existentă aici este, firește, cea asiatică (sub-specia indiană). Din păcate, ca peste t...

Cred că am mai pomenit aici revista Reader's Digest, la care este abonată mama și pe care o citesc aproape cap-coadă. În numărul de luna aceasta era un articol, "Bunătatea unui străin", ce reunea scurte povești trimise de către cititori, prima dintre acestea m-a emoționat în mod deosebit. Pe considerente de drepturi de autor, o să vă spun pe scurt despre ce era vorba. Un domn o ajută pe o tanti la casa unui supermarket cu suma de bani care îi lipsea pentru cumpărături, spunîndu-i că mama sa este în spital, bolnavă de cancer, că i-a spus să nu mai irosească banii pe flori pentru salonul spitalului, mai bine să facă altceva cu suma respectivă. Așa că, micul ajutor financiar din magazin reprezintă "flori pentru mama mea". Mi s-a părut foarte frumos. În mintea mea, cînd am citit-o, povestea îmi evoca o alta, personală, tristă, și care implica tot un străin. Atunci cînd tata a murit, în Vinerea Mare (de cancer), preotul din cartier ne-a spus că nu poate oficia ...

Și totuși... mai sînt întîrziați, ca mine, care așteaptă vara indiană! Cum e fluturele ăsta cu ochi și mult roșu, cu dedicație specială să îmi ofere un strop de căldură! Să mai șteargă dezamăgirea dovlecilor înghețați înainte să crească suficient pentru a fi buni de copt. Anul trecut am avut unul, anul acesta ar fi fost mai mulți dar i-am pus tîrziu, din cauza limacșilor. M-am bucurat și de regina-nopții, răsărită singură lîngă zidul magaziei, și-a revenit după ce am călcat-o din greșeală, nu-i mai simt parfumul, probabil e prea frig, dar e la fel de frumoasă. Indiferent că au înghețat sau nu, de decor vor fi buni o vreme, deocamdată în bucătărie, nu știu dacă le voi găsi un loc mai bun. Și, o întrebare: oare eu sînt singura care fredonează zilnic, tare sau în gînd, Emoție de toamnă ?

Se întîmplă cîteodată mici minuni de genul celei surprinse în fotografie. Cred că m-am mai lăudat la un moment dat cu lumini de genul acestora dar erau mai puține, pe hol. Asta nu înseamnă că mă bucur mai puțin atunci cînd le văd. Și, pentru că Pixie nu este prea departe de mine zilele astea, le puteți vedea și voi. Fotografiate din același unghi, e cam greu să îl schimb cu un copil la sîn, m-am putut juca doar cu încadrarea și cu zoom-ul.