My life

Nu mă gîndeam să ajung la un eveniment de genul dar uite că s-a întîmplat! Am fost invitați de niște prieteni de-ai lui Bogdan pe dealurile de lîngă Ciugud, Alba Iulia, ziua a fost superbă, parcă nu mai speram să fie soare și cald. La drive-test erau patru modele de Mitsubishi: ASX (testat de Bogdan - a coborît cu un zîmbet mare pe față din el, dacă ne-ar fi permis bugetul, sigur plecam cu un contract în buzunar), OUTLANDER (testat de prietenul lui Bogdan), PAJERO și L200. Pentru mine erau toate niște mașini mari de diferite culori, una aș ști să o deosebesc pentru că avea platformă în spate. În fiecare mașină era cîte un pilot de curse alături de șoferii amatori, îi ajuta în punctele-cheie de pe traseu. Pentru că nu mă pricep, nu vă pot vorbi despre performanțele tehnice ale mașinilor de teren Mitsubishi. Eu vă pot spune, din postura amatorului perfect, că am fost impresionată de cum se comportau mașinile respective prin toate șanțurile, gropile și coclaurii de pe traseele stabi

Nu știu cum e vremea pe la fiecare dintre voi dar la noi e mohorît și plouă tomnatec. Acum nu mă plîng de asta, așteptasem cu nerăbdare să plouă, grădina mea suferea în tăcere după atîtea săptămîni de secetă. Ce mă întristează este frigul și apropierea iernii. Poate din cauza asta simt nevoia să mă mîngîi cu amintirea soarelui și a mării de sfîrșit de august - început de septembrie. (P.S. De cînd am început să scriu, au trecut două zile, azi e soare și frig) Și să vă povestesc puțin despre vacanța noastră, în locul ajuns să fie primul în lista mea atunci cînd îmi organizez un concediu: Halkidiki, Grecia. Am încercat anul trecut Thassos-ul. Nu m-a convins, nu voi povesti acum despre asta. Am revenit la peninsula cu trei degete, de această dată pe cel din mijloc, Sithonia, în Sarti. Prima oară am ajuns aici în 2006, prima dată și în Grecia.  Sarti - Valurile superbe din prima zi Deși mai fusesem în zonă și am făcut turul peninsulei și implicit al mai multor plaje (vă povest

Nu știu dacă am povestit aici dar anul acesta am avut și încă am o recoltă bogată de dovlecei. Unii dintre ei eludează vigilența noastră în a-i culege la timp și ajung ceva de dimensiunea celui de sus. Sînt buni și așa dar, oricum, sînt mulți pentru necesitățile noastre, mai ales că cei doi ”bakugani” nu vor să mănînce sub nici o formă. I-am gătit în mai multe feluri: cu paste, cu ciuperci, pane, prăjiți, la grătar, nu încercasem încă o supă cremă. Am făcut-o sîmbăta asta, după rețeta de aici .  Pe scurt: am călit în ulei de măsline o ceapă mărunțită, am adăugat vreo jumătate de căpățînă de usturoi zdrobit și tocat (în rețetă scria mai puțin dar mie îmi place mult), am adăugat dovlecelul (unul din aceia mari), curățat de coajă, semințe și doi cartofi potriviți, cubulețe, sare, piper, o cană și un sfert de apă. Am lăsat ingredientele să fiarbă acoperite cu capacul pînă s-au muiat. Am scurs o parte din zeamă. Le-am mixat/zdrobit bine cu mixerul vertical pînă au devenit o cremă

 ... este farfuria ce s-a alăturat colecției mele , începînd de duminica asta. Vine din Baia Mare și n-am putut rezista să nu o iau acasă. Acum vreau doar să aflu cărui meșter Bledea îi aparține, era o tanti la stand, poate Doina Bledea... Mă gîndeam că voi rata anul acesta Tîrgul Olarilor. Mă bucur că am calculat greșit și am reușit să ajung chiar dacă doar duminică seara. Bineînțeles că alături de ceramica de calitate era plin și de tot soiul de ciudățenii, cred că alea aveau și succes mai mare, se umpluse orașul de oameni cu jordițe metalice cu niște floricele artificiale fixate pe ele. Asta nu contează, să nu discutăm gusturile fiecăruia, eu rămîn la fel de încîntată de achiziția mea!