Fericirea de sâmbăta asta

Acum mă simt ca o găină, fericită să cotcodăcească cum că a produs minunea de ou dar, nu contează, simt nevoia să mă laud! De mai bine de două ore am gura până la urechi, aș fi avut-o și mai devreme dar riscam să iau apă și nu se făcea!

Poza este veche dar înțelegeți la ce mă refer din ea. Astăzi, după o mult prea lungă pauză, am fost din nou să înot și a fost MINUNAT, EXTRAPOLONIC, MEGATRONIC de-a dreptul!

Încurajată fiind să cred că nu mai este chiar atât de rece pe culoarele de la Olimpia, mi-am luat inima în dinți și am renunțat la scuzele cu ”amatâtatreabă, mi-efrig, vreausăcitesczacoricedarnumăscoatețidincasă”. Am reușit să plec destul de târziu de acasă, pe la 12 fără 5, înainte să plec am glumit cu Radu și Arin, să aivă grijă de ei, să nu deschidă la nimeni, blabla-uri de genul! Arin îmi strigă din camera lui: Nici tu să nu vorbești cu străinii! Dar cu cunoscuții am voie? Hmmm... uneori și prietenii sunt străini! Am plecat gândindu-mă din nou cât de bine stă puștiul meu cu inteligența emoțională.

Am găsit greu loc de parcare, am intrat la bazin, emoționată tare, m-a distrat tanti de la intrare când după ce m-a întrebat dacă am cască și i-am spus că, firește! a continuat să îmi explice cum că e necesară la părul lung, unde mai pui că fiind vopsită blond, nu risc să mi se înverzească părul, cum a auzit că s-ar fi întâmplat. La care mă bufnește râsul și îi zic că părul meu e natural alb, nu vopsit, mă felicită pentru curaj.

Fără să o lungesc prea mult cu partea asta, la 12:15 pleoscăiam din șlapi pe marginea bazinului. Am ales culoarul unde mi se părea că înoată Doru. Nu era el. Wow. Nu vă pot descrie cât de bine a fost. Nenea înota bine și în forță, pe prima tură de bras l-am întrecut însă, atât eram de entuziasmată. M-am ținut în spatele lui și pe a doua lungime de bazin, nenea înota crawl iar eu eram fericită tare să înot în bulele lui. Na, după astea două ture mi-am dat seama că nu voi putea ține ritmul impus de el așa că am lăsat-o mai moale și am continuat într-al meu. Totul cu un zâmbet mare pe față, v-am zis, nu deschideam prea tare gura, să nu iau apă, dar de zâmbit se putea. Realizam cât este de bine și cât mi-a fost de dor. Îmi propusesem să înot 40 de bazine, doar bras, nu mi-am luat nici pluta, nici labele. Până la urmă am înotat două serii de câte 20 de bazine și una de 40 legate, vreo 10 dintre ele am avut culoarul doar pentru mine, la 13:30 ieșeam din apă, fericire maximă!

Când am plecat de la bazin simțeam că zbor, i-am înnebunit pe copii când am ajuns acasă cu bucuria mea, am țopăit, le-am cântat Thunderclouds de la Sia (nu vreți să știți cum a fost partea asta). Din nou, replica lui Arin: ooook, era dificil câteodată cu mama normală, nu știu dacă îmi place cum e cu mama fericită!... Mie îmi place, i-am pus să îmi promită că mă dau afară în fiecare sâmbătă să merg să înot!