My life

Cred că nu sînt singura pe care o "pălește" din senin cîte o melodie din trecut, fără o legătură aparentă cu nimic. N-am mai ascultat Roxette de multă vreme, poate m-a inspirat faptul că au concertat de curînd la Cluj și da, mi-ar fi plăcut să merg, poate a treia oară cînd vor veni în România. "I'm spending my time Watching the sun go down... " Se potrivesc versurile astea cu apusul fotografiat ieri. Roxette - Spending My Time Asculta mai multe audio diverse

Cu asta mă tachinează des prietenii "din oraș", cartierul meu fiind la periferie, un fost sat inclus în oraș o dată cu creșterea lui. Sincer, asta nu mă deranjează, mă bucur din plin de avantajele faptului de a avea grădină, chiar și parțial sălbatică. La fel cum savurez legumele crescute de mine, din stadiul de răsad sau semințe. Ieri am avut cea mai bogată recoltă de roșii de pînă acum, o vedeți în stînga. Nu știu dacă le inspir eu cu ceva dar nu seamănă una cu cealaltă plus că nu au nimic în comun cu roșiile perfect rotunde de pe piață. Habar n-am ce le fac oamenii ăia, probabil sînt din alt fel de semințe, am cumpărat și din alea la un moment dat dar sînt groaznice la gust. Le prefer pe ale mele, așa ciudățele și netratate cu nimic cum sînt! Probabil încă o săptămînă-două voi mai avea din cele mari, apoi vor rămîne doar cele cireașă și castraveții. Apropos de castraveți, nu știu cum se face dar întotdeauna cîte unul scapă vigilenței mele și crește de zici că e dov

Astăzi am convins-o pe Honey să vină în vizită și după ce ne-am hlizit cu toții la Madagascar 3 am ieșit să probeze locul de relaxare improvizat în grădină. Cred că acesta și-a atins scopul pentru că a ațipit/adormit atît cît se putea cu copiii mei liberi în teritoriu și cu mama lor care le mai striga din cînd în cînd să vorbească mai încet. Eu m-am retras în casă și mi-am adunat tot curajul disponibil pentru a dezgheța în sfîrșit frigiderul, e unul dintre lucrurile alea pe care dacă le-ar putea face vecinul/pisica/copiii eu aș fi tare fericită. Acțiunea s-a lăsat cu multe bucăți de gheață cu care Radu și Arin au improvizat un Ice Age 5 pe afară. Pentru că aveam una-alta perisabile prin frigider m-a apucat gătitul în timpul ăsta: am improvizat un sos pentru paste din ulei de măsline, ceapă, piept de pui, ciuperci, sare, piper, cimbru, dovlecel, pastă de roșii, usturoi, (în ordinea asta, vă prindeți voi că e cu tăiat bucățele, călit, amestecat, etc.). Foarte bună găselniță, treb

Am revenit azi la magazinul All for Art pentru a revedea rochia pe care o remarcasem în ziua deschiderii. Pot confirma că este la fel de frumoasă, poate și mai mult atunci cînd este îmbrăcată, aveam o senzație de Alice in Wonderland... Deocamdată, mă mulțumesc cu atît! :(

- în cartierul Ștrand, pe o suprafață de aproximativ 10.000 metri pătrați există cel puțin 6 farmacii? Eu atîtea am văzut ieri, poate mai sînt și altele, în 5 dintre ele am intrat; - chestia cu diminutivele poate e un jargon al meseriei, farmacista din locația nr. 3 vizitată mi-a spus că acolo nu au medicamentul respectiv dar, la sediul de pe str. Semaforului, au două CUTIUȚE! Oare le inspir eu ceva, că ar trebui să mă trateze cu blîndețe și ca pe un copil? - nu ar strica o prospectare a pieței atunci cînd aveți nevoie de un medicament. La farmacia nr. 1 apărea o cutie pe stoc pe care nu au găsit-o nicicum și eu n-am mai avut răbdare să scotocească peste tot, că mi se topea înghețata în mașină. Tanti a apucat să îmi spună prețul: 15,60 lei. În final, trecînd pe lîngă farmacia nr. 5, am mers direct la nr. 6, Farmasib , aveau ce căutam, a costat 7,90 lei, adică foarte puțin peste jumătate din prețul din cealaltă parte. Cam mare diferența, nu credeți? - tanti farmacista care mi-a

Nu are sens să îmi neg curiozitatea, chiar mi se pare o calitate (cîteodată)! De aceea, ieri, după ce am parcat mașina în fața Teatrului Gong și am văzut agitație, lumini aprinse și vitrine interesante de partea cealaltă a drumului nu m-am putut abține să văd despre ce era vorba. Cu riscul de a întîrzia la întîlnirea cu prietenii mei, în Piața Mică. Pe scurt, ce se întîmpla acolo: deschiderea unui magazin cu haine, bijuterii, încălțăminte semnate de designeri tineri, studenți la facultatea sibiană de profil sau deja remarcați în Capitală și în alte orașe ale țării. Magazinul îi aparține Alinei Popa și Adrianei Goilav, profesor la Secția de Design Vestimentar din cadrul Facultății de Istorie si Patrimoniu din Sibiu. Imagini din faza de amenajare găsiți aici . Se află pe strada Conrad Haas, la numărul 2. Este împărțit într-o zonă amenajată cu inspirație din stilul baroc și alta în stil minimalist. Mi-au plăcut foarte mult unele dintre creații, m-am îndrăgostit de o rochie de

Piciorușe ( sursa foto ), mînuțe, guriță, năsuc, lopățică, găletușă, ursuleț... da, le-am folosit pe toate atunci cînd erau copiii mici și chiar și acum, atunci cînd este vorba despre un obiect de mici dimensiuni. Sau despre o calitate pe care mi-o atribui și care fără diminutiv ar suna prea dur, ceva de genul: tîmpițică, urîțică, etc. Deși mă zgîrie pe urechi! Știu pe cineva care mă tachinează mereu cu chestia asta pentru că știe că nu-mi place. L-am corectat oripilată pe Radu, atunci cînd îmi spunea că merge să se spele pe "piciorușe". Nu de alta, dar la mărimea 38 (identică alei mele) cu greu s-ar mai putea numi așa! Astăzi, o ascultam siderată pe farmacista ce îl servea pe un domn mai în vîrstă din fața mea: să nu vă uitați CĂRDUȚUL! (aka card de fidelitate); luați și niște CĂRTICELE poștale! Faza cu cărticelele poștale mi-a servit-o și mie (frumoase, cu Sandra Izbașa, la Beijing, 2008). Nu mai vreeeaaauuu!!! Da, știu, exagerez cu atîtea litere, oare exagerez și c

Tarta "rapida" cu budinca de vanilie, mere, stafide si gelatina facuta cu zeama de lamiie. Am ignorat rugamintile lui Arin de a nu pune mere pe o parte din ea. Nu de alta, dar se ducea impresia artistica!

... să-mi crească și mie o membrană dintr-aceea retractilă cum au anumite specii de rechini, care le acoperă și le protejează ochii atunci cînd se pregătesc de atac. Pentru că m-am săturat de praful pe care îl adun în ochi în fiecare zi, mai ales atunci cînd merg pe bicicletă. Cînd mai pot purta ochelarii de soare mai e cum mai e dar seara e nașpa rău! Și uit mereu să îmi iau ochelarii de protecție cu lentile transparente. Cu care arăt ca un aviator retro dar na, își fac treaba!  Da, știu, ar trebui să fiu recunoscătoare că se lucrează pe strada ce o precede pe a mea. Dar deocamdată, praful cu granulație mai mare a primit supliment și praf fin, e o minune cînd trec pe bicicletă în urma vreunei mașini sau a autobuzului. Astăzi am beneficiat de tratament bonus cu praf, tot pe două roți fiind. În dreptul podului peste Cibin ajunsese norul ridicat de roțile mașinilor din Raliul Sibiului. Avea sau avusese loc etapa de pe circuitul din spate de la pompieri. Nu vreau să mă gîndesc cît a

Am recunoscut întotdeauna că mă bucur de lucruri mărunte. Cum ar fi faptul că astăzi am fotografiat o barză pe cîmpul spre Cisnădioara. Cu zoom-ul la maxim, că era destul de departe. Se plimba tacticoasă prin iarba încă verde, parcă neafectată așa cum mă așteptam de caniculă. Mă bucur și de aprecierea zgomotoasă a pasagerului unui microbuz de București care a trecut pe lîngă mine și Andreea în timp ce bicicleam. Eram în față, l-am văzut cum i se lungește gîtul și fața a zîmbet și nu m-am putut opri să zîmbesc la rîndul meu. L-am auzit din spate strigînd că sîntem drăguțe, că ne iubește, i-am fluturat mîna fără să mă întorc și a continuat cu: "sînteți cele mai drăguțe fete din Sibiu!" Aș fi ipocrită să nu recunosc că mi-a plăcut și că rîdeam de-a dreptul continuînd să pedalez. Îmi pare rău că n-am coborît pînă în sat, am făcut cale întoarsă de la drumul spre Apfelhaus, în principal din cauza mea, că mă grăbeam să prind startul Raliului Sibiului. Am ajuns după start, n-

... colecție de ziceri și strigături (de fapt fără strigături, că nu știu dintr-alea), într-o ordine aleatorie: 1. cine se arde cu ciorbă suflă și-n iaurt - asta este o cugetare retrospectivă și anticipativă, așa voi fi eu mîine dimineață la micul dejun constînd în iaurt cu cereale, pe motiv că mi-am ars limba proprietate personală cu minunea de ciorbă de legume pe care am făcut-o ieri seară. Normal că nu am avut răbdare să se răcească iar cele două castroane de la cină plus cele două de astăzi de la prînz au făcut o treabă temeinică. 2. zicătoare endemică - să dai cu căciula în cîini - în afară de tatăl meu, nu am auzit pe altcineva să o folosească - se aplică în cazul unei mîncări foarte bune, de exemplu ciorba mea de ieri sau cina de astăzi! Și te apuci și lauzi mîncarea că e așa de bună, să dai cu căciula în cîini! Nu mă întrebați ce vină au patrupedele sau de ce neapărat cu căciula, cert este că mie îmi vine cîteodată să dau cu bolovanul în Bobiță, cîinele vecinilor, mai al

Că tot vorbeam despre sfîrșit în postarea precedentă, trebuie să vă împărtășesc rezultatul unuia dintre testele acelea tîmpițele cu care mă mai amuz din cînd în cînd pe Kudika. Ce să zic, poate nu va fi bungee-jumping, că mă voi abține din respect pentru coloana mea deja cu hibe, dar ceva de genul tot e posibil să mă pască! Că na, mi se termină și mie pilele de sus sau nu pot pica tot timpul într-un șanț cu apă...

N-am avut niciodată pretenția de a fi o femeie cochetă, cred că aș fi coșmarul companiilor de cosmetice. Probabil folosesc cu o frecvență bilunară o cremă de față (foarte bună de altfel, de la Yves Rocher), ceva gloss de buze, manichiura și pedichiura care constă în tăierea unghiilor cu cleștele și în cazuri excepționale, pilirea lor. La pedichiură într-un salon am fost o singură dată, ca să vedeți cît sînt de eficientă și atunci m-am dus cu încălțăminte închisă în față, n-am avut răbdare să aștept să se usuce bine, o parte din aspectul french a rămas în interiorul saboților! După aceste informații retrospective, știrea zilei, de ce cred eu că se pregătește ceva? Pentru că am făcut cascadorii montane și am supraviețuit! Și pentru că, săptămîna trecută, de bună voie și nesilită decît de entuziasmul că am primit ceva nou aka ojă bleu de la nașa mea, mi-am vopsit unghiile degetelor de la picioare și încă stau și mă uit la ele de parcă nu mi-ar aparține! Evident că operațiunea cu pri

Nu știu dacă vă era dor de "bucătăria rapidă" tipică mie dar ce vă propun eu astăzi este ceva foarte potrivit zic eu pentru zilele astea călduroase (nu mă încred prea tare în ușoara răcorire a vremii). Pot să vă mai spun și că este o senzație foarte faină atunci cînd știu că în bolul cu salată am doar legume și frunze cultivate de mine (cu mînuțele astea două!). Așadar, rețetă, pe scurt: frunze de spanac (cel neo-zeelandez și încă unul, cred că american), roșii cherry (din semințe rămase moștenire de la bunica mea, am avut noroc cu un amic căruia i-am dat acum doi ani roșii iar anul ăsta mi-a adus direct răsad, el le cultivă pe balcon, îi foarte mulțumesc), castraveți, frunze de pătrunjel și busuioc, telemea, cașcaval, ulei de măsline. Totul cu pîine prăjită și unt. Foooarteee bun!

Azi am ascultat prima oară sau cel puțin astăzi am remarcat în premieră melodia lui Goran Bregovic, Underground Tango. Mi se pare că se potrivește cu demisolul meu, cu fulgerele care se vedeau mai devreme, cu ploaia asta care se străduiește să ajungă o dată la ceea ce îmi doresc eu... inutil de spus că nici ea nici eu nu reușim! Dz șomează, nici urmă de furtună și de ploaie torențială! (am modificat fotografia de mai jos, i-am mărit saturația în Picasa, nu știu de ce, era frumoasă și în forma originală) În caz că aveți chef, poate vă molipsiți și voi de promisiunile din piesa asta: Goran Bregović - ''Music for films'' - ''Underground tango'' Asculta mai multe audio diverse

Și, în general îmi trăiesc viața proprie, așa cum e ea dar... aș vrea să știu cine/ce/cum trebuie să facă în așa fel ca să nu mai pară o scenă dintr-un film absurd traseul prin etajele, lifturile, subsolurile Spitalului Județean, de la Urgențe pînă la Radiologie/CT. Să nu mai fiu lovită de mirosul și imaginea țevilor de canalizare sparte, din care se scurge toată mizeria aia într-o băltoacă împuțită, la mică distanță de saloane, de cabinete, să nu fiu îngrozită de zecile de țînțari de pe culoar, să nu mai fac o mie de mișcări strategice așteptînd să intru, astfel încît să fiu sigură că nu îmi combin sîngele cu cel al altor bolnavi, nu de alta, dar îmi ajung bolile mele ascunse!

... așa că voi rezista tentației obiectului dătător de super-senzații din imaginea alăturată și nu îl voi trăda pe Alin, maseurul meu de ani de zile! Nu că bugetul meu ar avea disponibili 3999,90 lei (știți voi prețurile cu multe cifre de 9, să pară că ar fi mai mici) pentru scaunul cu 3 programe de masaj și mișcări surpriză! Că tot eram căzută în cap după turele prin mai multe raioane cu casnice, electrice, electro-casnice, etc., am zis să încerc și eu scaunul minune, soțul prietenei mele părea încîntat de rezultate. Și am stat și am stat... și în jur se discuta despre aer condiționat și aspiratoare și alte alea și eu nimic... savuram masajul. Oricum, o dată pornit, aveam picioarele imobilizate acolo, bineînțeles cu masaj și la gambe, așteptam să se termine programul. Tîrziu mi-a dat prin cap să întreb cînd va fi asta și cică trebuia să îl opresc singură... nu m-am gîndit să verific setul de butoane! Nu că mă plîng de durata masajului, trebuie să îmi mai organizez o excursie tem

Au trecut ceva zile de cînd vă anunțam evenimentele cicliste ale acestor zile. Se pare că de atunci nu m-am mai mobilizat să scriu pe blog. Am ajuns la două din patru. Masa Critică, vineri, foarte drăguță ieșirea, prima participare a Alexandrei , pe o bicicletă închiriată de la iVelo, sper că nu și ultima, pentru că părea încîntată de ce se întîmplă. Astăzi, am mobilizat din nou copiii familiei pentru a însoți echipele participante la Turul Ciclist al Sibiului, de la stadion și pînă în Piața Mare. Copiii s-au amuzat mai mult de mersul cu bicicletele decît de finalul din Piața Mare, n-au prea avut răbdare acolo așa că nu am stat pînă la sfîrșit. Poate vor fi mai încîntați dacă ajungem să vedem mîine ceva din prima etapă, prin centrul istoric. Pentru că eu nu am starea acum să vă scriu prea multe, vă las cu cîteva fotografii de la evenimentul din seara asta. Îmi pare rău că nu i-am întrebat pe oamenii de mai jos de unde vin așa încărcați, nu erau români. Sînt