My life

Așa cum îmi stă în fire, de multe ori trec un titlu și apoi încep să o iau prin bălării, pe la 1900 toamna, așa. Încep prin a vă spune că, dacă aveți nevoie de un guru specializat în procrastinare, l-ați găsit, în forma feminină, toată a voastră. De scris pe blog, pauză aproape totală, postarea asta ce ridică la 3 media anuală. Ca să vă faceți o idee, anul trecut am postat O DATĂ! Acum doi ani, de trei ori. Am procrastinat cu grație și când a venit vorba despre subiectul postării. După cum v-ați făcut poate o idee, m-am înscris anul acesta la Maratonul de fotografie organizat de asociația ARTOGRAFICA. Dacă nu mă înșel, este la a doua ediție. La asta, mi-a dat și mie prin cap să particip, nu mai știu dacă am aflat despre prima. M-au apucat anul acesta nostalgiile după primul la care am participat, acum 14 ani, Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic . Cum a fost atunci, am scris aici și aici . Dacă aveți răbdare, intrați să vedeți, mi se pare că sunt destul de amuzantă. Dacă nu aveți răbdare...

Mi se întâmplă multe lucruri și foarte rar apuc să le și scriu așa că postarea de astăzi va fi un amestec, nu în ordine cronologică, nu în ordinea importanței, doar gânduri. Deja fac o paranteză pentru a vă spune că una dintre principalele piedici ale unei meditații reușite este tocmai aceasta: cum să fac să blochez cele șaptesutecincizecișisapte de gânduri simultane din tărtăcuța proprietate personală?! Greu așa! Motiv pentru care nu meditez deși am înțeles că ajută foarte mult spre extraordinar! Gândul 757: unul dintre prietenii mei a postat zilele trecute un videoclip Rammstein, Ohne Dich . Am stat să îl văd, cu imagini din filmul Stalingrad . Dureros, greu de privit, mutilare și moarte peste tot. În timp ce îl urmăream, mă gândeam la bunicul meu, căzut prizonier în prima bătălie la care a participat, la Cotul Donului, acum 77 de ani. Mă gândeam câți morți a văzut, cum a supraviețuit și cum a rămas un om normal după toate astea. Am mai povestit aici despre el și despre Mami, b...

De multă vreme nu m-a impresionat așa un spectacol pus în scenă la TNRS. Poate și pentru faptul că nu mai merg des la teatru. Posibil și să fi ales greșit spectacolele, mai mult am răspuns unor invitații externe decât să am eu inițiativa de a căuta unul. Ce am văzut în ultima vreme s-a situat în sfera ”călduț”. Evident, pentru mine, pot fi spectacole bune pentru alții, judecând după reacția publicului și cum se aplaudă în picioare la noi orice, ar putea fi chiar nemaipomenite. Am văzut pe fb recomandările TNRS pentru următoarea perioadă și m-a atras regizorul, Radu Afrim. N-aș ști acum să vă spun ce spectacole am văzut în trecut regizate de el, s-a întâmplat cu ani buni în urmă, în cadrul FITS, e genul de regizor ale cărui montări fie îți plac foarte mult, fie nu rezonezi deloc cu ele, au o stranietate aparte. Mie mi-au plăcut. Am văzut numele regizorului, faptul că este o montare tragicomică și am decis că merită să încerc. Dacă vedeam doar tragic sau dramatic ziceam pas. Ha...

Nu cred că a existat vreo perioadă în viața mea în care să am inhibiții. Am fost genul acela de copil căruia îi turuie gura și care folosește drumul cu trenul de la Sibiu la București pentru un mini-show personal cu ce mai știe să cânte/recite etc. Puțin mai mare, aveam alte recitaluri, împreună cu verișoara mea, evoluam pe terasa de ciment din curtea bunicilor cântând de mama focului la capetele de plastic ale corzii.  Mi-a plăcut să cânt, să dansez și să ascult muzică de când mă știu. Găseam încurajare la tatăl meu, modelul meu în toate, până și în trăitul muzicii și dansatul pe indiferent ce gen muzical astfel încât nicio mișcare, indiferent cât de fantezistă ar fi, să nu iasă din ritmul sau ritmurile melodiei. Foarte greu rezist pe un scaun atunci când ascult melodii care să îmi placă. Pe cei de la Proconsul i-am apreciat încă de la începuturile lor muzicale, în 1999. Deși nu urmăream constant matinalurile ProTv, am nimerit unul în care au fost invitați să cânte una ...

Pentru mine a fost o premieră să îl văd pe Tudor Chirilă jucând pe scenă și foarte foarte aproape de mine. Îl mai văzusem cântând, plus la televizor, pe scaunul de antrenor de la Vocea României. Sau, îi mai citisem din articole, îmi place că este implicat în viața cotidiană, că are curajul să își apere punctele de vedere. Revenind la teatru, în ziua a treia de FITS l-am văzut în In a forest dark and deep , spectacolul ArtEst Foundation & unteatru, după piesa contemporanu lui Neil LaBute. Regia: Iarina Demian, mama actorului, a regizat multe spectacole în care acesta joacă, probabil colaborează foarte bine. Am avut locuri cu C. chiar pe scenă, puteți spune că făceam chiar parte din ineditul decor gândit de Irina Moscu. Multe cutii, unele pentru spectatori, unele suport ale evoluției actorilor. E și bine și rău să stai atât de aproape de actori, bine, că poți vedea de aproape toate nuanțele, rău, din cel puțin două motive, primul fiind că te pot vedea/auzi și ei pe tine, lucru ...

Ziua a II-a aveam programat un singur spectacol indoor, Pescărușul, la orele 16:00. Așa că, atunci când am văzut invitația la deschiderea oficială a Micro-Folie, la orele 14:00, am zis că pot să particip. Arin era voluntar chiar în acel spațiu, la Casa Artelor, în Piața Mică.  În drum spre Piața Mică am putut urmări o parte din spectacolul Fanfarei pe biciclete (Crescendo Opende Bicycle Band). Biciclistă de ocazie cum sunt, am rămas uimită de cât de repede pedalau,  șerpuind pe Bălcescu și cântând în același timp, inclusiv la vârste mai înaintate, tanti din poza de mai sus ar fi fost o pensionară liniștită la noi, în Olanda pedalează în saboți de lemn suflând în saxofon, creanga prin lume. Foarte fain! Am reușit să fac un live cu ei din Piața Mare, când stăteau pe loc, altfel, nu prea puteai să te ții după șarpele de instrumentiști. Micro-Folie este un proiect realizat de TNRS în parteneriat cu mai multe instituții în cadrul Sezonului România-Franța 2...

Precizare importantă doar pentru mine: atât am mers pe jos în această primă zi de Festival încât mi-am făcut norma zilnică de 10.000 de pași. Mi-a instalat o colegă aplicația cu număratul pașilor și de vreo 10 zile de când o aveam nu făcusem niciodată numărul de pași fixat. Alesesem să merg la două spectacole, primul dintre ele, Ruleta Românească (Romanian Roulett - A Whole Life in One Night) , text, regie, interpretare: Mercedes Echerer. Tanti, născută la Linz din tată austriac și mamă unguroaică din Transilvania, a reprezentat Austria în Parlamentul European în perioada 1999 - 2004. Povestea din piesă o are protagonistă pe Arika Lacrima Moraru, politician european care, după o ședință cu Ministrul român pentru afaceri europene, în timp ce se afla în taxi, în Transilvania, în drum spre aeroport, este atacată, jefuită și abandonată pe marginea drumului. Ajunsă la o secție de poliție locală, este nevoită să petreacă acolo noaptea, neavând niciun act care să îi dovedească identitat...

Au fost acum mai bine de o săptămână, am vizionat trei comedii, vă recomand însă și un al patrulea film, văzut mai demult. Am ales doar comedii pentru că mi-am însușit filozofia de viață foarte înțeleaptă a Carmencitei, care spune că avem destul de multă dramă în viețile noastre pentru a o mai căuta și în filme. La primul, m-a atras traducerea în limba română, suna așa: ”Puțin, mult, orbește” , semăna cu ”Eat, Pray, Love”, acela nu mi-a plăcut, l-am găsit destul de tâmpițel, în ciuda faptului că îi avea pe Julia Roberts și pe Javier Bardem în distribuție și de ei îmi place. Vă recomand comedia franceză, cu protagoniști ce se îndrăgostesc vorbind unul cu celălalt printr-un perete. Asta după ce nenea Clovis (în film ”Acela”) încearcă să o sperie pe tanti Aceea să plece din spațiul proaspăt închiriat cu ceva voci misterioase și un tablou care se mișcă, plus o grămadă de șicane zgomotoase reciproce, vedeți voi! Și Ziua J mi-a plăcut, un film ușor (nu atât de ușor ca cele america...

Bifasem  la un moment dat pe fb că aș fi interesată de spectacolul de mai sus. Mi-a adus aminte vineri, pe la orele 18 și un pic, cum că ar începe la orele 19. M-am mai uitat o dată peste descriere, fotografia de promovare semăna prea tare (în opinia mea) cu clipul de mai jos, care îmi place foarte, așa că, m-am hotărât în doi timpi și trei mișcări să merg. Mișcările fiind: căutat bilete pe iabilet, mai erau trei, toate la lojă, am ales cel care părea mai rezonabil ca amplasare, știu că de la lojile din sala Thalia, nu se vede nemaipomenit, cumpărat unul, orele erau 18:14 când am intrat la duș, am aruncat niște haine pe mine și am țâșnit către stația de autobuz, aveam autobuzul la 18:33. Cu Radu, care mă anunța din când în când câte minute mai avem până îl pierdem (el mergea la cumpărături la Lidl). Puteți admira aici eficiența mea cazonă în a fi gata. Spectacolul a fost super fain, o comedie de situație, limbaj, extrem de reușită, după textul lui Mikhail Nikolayevich Zador...

Mai mult ca sigur nu știați că lunea aceasta, 19 noiembrie, a fost Ziua Internaționala a Bărbatului . Stați liniștiți, nici eu nu aflasem până luni, când, nu știu cum a venit vorba și am aflat asta cu/de la șeful meu. Potrivit Wikipedia, ne-am ales cu sărbătoarea asta din 1999 din Trinidad și Tobago iar acum este sărbătorită în peste 60 de țări. Începând cu 2016, Parlamentul a votat această zi ca sărbătoare oficială a statului român. Pentru că ne dorim egalitatea de gen dar nu suntem chiar atât de egali, n-am auzit absolut nimic în jur pe această temă, bine, nu că aș fi eu un etalon în materie de informații exhaustive dar totuși. Atunci când am aflat ce zi este m-am gândit că ar fi frumos să fac măcar o urare virtuală coabitanților  Fb de sex masculin. Așa că, am postat la status un generos ”La mulți ani, Bărbați!” Nu că aș fi dependentă de aprecieri dar chiar zero absolut reacții nu mi s-a mai întâmplat. De unde rezultă mai multe ipoteze de lucru: 1. Nici unul dintre bărbați...

Iar am dispărut cu săptămânile, când începusem să scriu mai des pe blog. Oarecum motivat, au fost 10 zile de FITS, zile în care am scris zilnic pentru Ora de Sibiu (ce anume, găsiți aici ). N-am reușit să scriu despre tot, în parte datorită lipsei de timp, în parte datorită faptului că aș fi scris prea personal pentru un ziar, fie el și online. La un moment dat, am scris o postare pentru o campanie Blogal Initiative, FITS era la a douăzecea ediție, am inclus și fotografii ale unor articole vechi scrise în perioada de voluntariat, poate am să repet o parte dintre lucrurile scrise acolo . Vorbeam despre oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut la Festival, despre energia lor și experiențele revelatoare pentru mine. Unii dintre ei mi-au marcat cumva existența în moduri la care nici nu s-au gândit. Sârboaicele de la Dah Teatar erau aproape nelipsite în primii ani de Festival, m-au impresionat de fiecare dată cu spectacolele lor, am ajuns să povestim, să petrecem mai mult timp împreună ...

Mai pomeneam pe blog despre izoterma pe care o avem la Rîul Sadului, altfel cunoscută în sat drept "vagonul lui Tăvală", după nenea cu locul. N-am mai ajuns acolo de doi ani de zile, oricum mergeam tot mai rar. Alaltăieri am mers cu un vecin, să vedem dacă se poate face ceva cu acoperișul ei și dacă poate redeveni locuibilă. Ne-am întîlnit și cu nea Tăvală și ne-a arătat ce graffiti frumos a făcut fiul lui pe una din laturile vagonului. Mi se pare super super mișto! E foarte talentat autorul, student la design în Cluj, tocmai a participat acolo la o expoziție de grup . Mai multe opere de-ale lui găsiți aici . Cine știe, peste ani, mă voi putea lăuda că sînt posesoarea unei creații originale.

Poate mai mult decît să primesc cărți, îmi place să le dăruiesc, mai ales atunci cînd merg la sigur! În urmă cu patru ani descopeream cartea din stînga, între cărțile cu preț redus la 10 lei de la Humanitas. În vremea aceea îmi plăcea să aleg cîte ceva de acolo, de regulă autori complet necunoscuți mie (așa l-am descoperit și pe Alaa al-Aswani). A fost o revelație, o carte minunată, am recitit-o vara asta, cu aceeași plăcere. Deși poate părea blasfemiatoare, mi se pare că se apropie cu o tandrețe și o dragoste nesfîrșită de Iisus în evoluția sa de la copilărie la maturitate. Cu umor și o fantezie debordantă vedem un Mesia trecînd de la înviatul șopîrlelor în gură la minunile evocate de Biblie. Toate în urma unor fascinante călătorii inițiatice pe urmele și în ucenicie la cei trei magi. Merită citită, nu vă povestesc mai mult despre ea.  Revenind la titlul postării, după ce am citit-o prima dată, i-am împrumutat-o și prietenei mele, Carmen, bănuiam eu că îi va plăcea. Așa a ...

Coincidența face să fi aranjat crenguțele de corcoduș într-un mod și pe un fundal ce mie îmi aduce aminte de ikebana. Vasul de lut românesc, creație a meșterului Sitar, pare din filmul ăla, acum că privesc fotografia, mă gîndesc că sigur ar fi arătat mai bine fără fructiera și ceasul de metal, ar fi fost mai minimalist japonez ansamblul. Spuneam că este o coincidență aranjamentul ăsta cu noua lectură începută, Cronica păsării-arc a japonezului Murakami. Vă spusesem în treacăt că am citit de curînd un volum de nuvele scrise de același autor, După cutremur . Încă sînt la începutul cărții dar, din puținul citit și din cartea precedentă pot spune că nu se compară cu ce am citit scris de Yasunari Kawabata. Chiar dacă în cărțile celui din urmă, acțiunea este de multe ori aproape inexistentă, descrierile lui au darul de a te face să te simiți atins de o aripă de fluture, sînt diafane și surprind o lume tradițională și o cultură complet diferită de a noastră, alcătuită din reflexii și ...

Nu mai ştiu cum am ajuns acum luni bune pe blogul victorkapra.ro. Cert este că atunci am dat peste un concurs Interstellar - Toshiba , la care se puteau câştiga trei invitaţii duble la film, în Bucureşti şi 10 pachete conţinând obiecte promoţionale, originale Interstellar. Nu m-am lăudat atunci dar am câştigat unul dintre aceste pachete. După ceva vreme, acum aproape două săptămâni, au ajuns şi la mine obiectele respective. Ele erau aşa: tricou, pix, agendă, magnet de frigider şi plantă în conservă! Împărţite frăţeşte între copiii mei: Radu a luat tricoul, Arin pixul şi agenda, magnetul l-a luat frigiderul!  Eu m-am ales cu planta în conservă. E prima oară când am parte de asemenea găselniţă: o doză de metal în care se aude ceva zdrăngănind. Potrivit instrucţiunilor, ar trebui să desfac conserva, să pun apă, să o aşez undeva la soare şi să aştept 5 - 15 zile să germineze. Încă n-am făcut lucrul ăsta, tot amân momentul decisiv. Sunt curioasă cu ce mă voi alege din conservă, ...

Nu particip eu foarte frecvent la campaniile promovate de cei de la Blogal Initiative dar acum era vorba despre cărți citite în 2014, Biblioteca bloggerului român - o provocare a lui Cristian China Birta . Știu că mi s-a părut interesantă și anul trecut dar pînă la urmă nu i-am mai dat curs. Ideea era să facem un top 10, ierarhia de mai jos nu e neapărat bătută în cuie, mi-a fost greu să departajez clar. La cărțile de mai jos se adaugă Nuntă în cer - de Mircea Eliade , nu am trecut-o în tabel pentru că am citit-o în format digital, pe Scribd. Mă uit cu invidie la cîte cărți reușesc alții să citească și îmi spun că... poate anul ăsta va fi diferit.  Autor Carte Editura Nota Khaled Hosseini Splendida cetate a celor o mie de sori Niculescu 11 Parinoush Saniee Cel care mă așteaptă Polirom 10 Parinoush Saniee Tatăl celuilalt copil Polirom 9 Alaa al-Aswani Chicago ...