Măceşo-strugurii
După ce acum doi ani nu l-am convins nicicum pe Teo să se urce pe scară să adune strugurii din corcoduş, anul acesta m-am convins singură că vreau să adun strugurii din măceş. Asta după ce sîmbătă am desfăşurat o acţiune fulger de adunat strugurii albi din viţa oarecum aşezată pe sîrme. Bineînţeles că nici aia n-a putut fi chiar normală pentru că s-a petrecut în mare parte la lumina frontalei şi a unui far de bicicletă. Erau drăguţi băieţii cu "lămpaşele" printre frunze. Ieri, m-am trezit super inspirată să îi adun şi pe cei negri, din spatele curţii, dintr-o viţă sălbăticită pe/prin/pe lîngă seră. Parcă arătau prea bine să îi las acolo. Problema majoră a fost că ei (strugurii) socializaseră atît de bine cu măceşul de acolo încît aveau mari probleme în a se lăsa despărţiţi. Motiv pentru care subsemnata s-a trezit cu spini în cele mai nebănuite locuri, unii mai minunaţi decît ceilalţi. Nu ştiu dacă a meritat aventura pentru că am abandonat recolta în lădiţă pe masa din terasă