My life

Cu multă vreme în urmă dar cumva tot în sezonul rece (știu că e primăvară calendaristic dar, ieșiți și voi afară!) făcusem un fel de inventar al speciilor  de păsări văzute și câteodată fotografiate la mine în grădină. Mă bătea de multă vreme gândul să vă arăt ce ”noutăți” am dar nu m-am putut mobiliza nicicum să scriu, nici despre asta nici despre altceva. Ei bine, ”bubuitura” de azi (vă povestesc mai târziu despre ea) a fost ceea ce trebuia pentru a mă mobiliza. Încep prin a vă arăta familia de cânepari. Deși Honey are impresia că știu destul de multe despre păsări și păsărele, habar nu aveam ce sunt astea. Paranteză pătrată: știu suficient cât să recunosc în descrierea ei ” o păsărică de talie mijlocie (mai mica decat o cioară, dar mai mare decât o vrabie), neagră, cu cioc portocaliu ”, faptul că avea de-a face cu o mierlă. Revenind la cânepari, noroc cu motoarele de căutare!  Ce mi-a plăcut la ei, dincolo de coloritul  frumos al masculului, este cum cântă. Aveam și o ...

Întrerup jurnalul de FITS și parafrazez poezia lui George Coșbuc pentru că a fost prea drăguță Maia de dimineață și trebuie să vă povestesc despre asta. Cadru general: în Turnișor sunt vulpi. Sigur la plural pentru că eu am văzut două și nu semănau una cu cealaltă. Fapt relativ pentru că pe prima am văzut-o pe întuneric, din taxi, de ziua mea, a traversat strada și a luat-o pe trotuar, pe lângă albia pârâului. Știam deja de la mama mea că îi spuseseră vecinii că avem vulpi, atunci am avut și confirmarea. La câteva zile după ce am văzut vulpea pe întuneric, am văzut o găină moartă pe trotuar, dimineața devreme când plecam la serviciu. Inutil să vă spun că îmi este tare frică pentru rațele mele alergătoare indiene (nu v-am povestit încă pe larg despre ele, sunt bio-exterminatoarele de limacși). În poza de mai jos sunt supărate pe mine pentru că am pus abuziv rățoiul (sau cel puțin pasărea despre care credem că este mascul) într-o cădiță cu apă să se răcorească. Nu i-a plăcut. Și ce...

Acum o săptămână și un pic am împlinit patru patru ani. De atunci îmi propun să vă spun că viața la patru patru ani este la fel ca la patru trei ani dar mai bună. Nu vreau să par nerecunoscătoare celor care mi-au fost alături anul trecut dar chiar nu mai țin minte ce am făcut atunci. Poate de aceea am zis să scriu pe blog anul acesta, știți voi treaba cu memoria externă... De ziua mea m-am trezit alături de mica micilor, ea în vacanță pentru summit, eu în zi liberă conform CCM. Nu știa că e ziua mea dar ne-am drăgălit regulamentar. Prima care a sunat, pe la 7 și un sfert, a fost Honey Bunny, în drum spre serviciu, ziceam că vorbim mai mult mai târziu, n-am mai reușit, nu că n-ar fi încercat ea dar au fost multe telefoane la rând. Fetele de la juridic au sunat și mi-au cântat Happy Birthday, spre încântarea mea și a Maiei, care între timp aflase de la frații ei ce zi este și voia tort. Nu i s-a arătat vineri ci duminică, pentru că ziua mea a ținut ca nunțile din povești, trei zile. ...

Am stabilit deja că sunt țărancă. Lăsată nesupravegheată mă pierd cu orele cu mâinile în pământ și în frunze. Săptămânile astea am suferit la greu din mai multe motive. Motivul principal: Maia a făcut varicelă! Poate vă pare banal dar e primul meu contact cu boala aceasta și mi s-a părut groaznic. Contact de care să îmi amintesc, de propria contaminare cu varicelă, pe când aveam un an jumate, îmi aduc aminte doar cele trei semne cu care am rămas pe față. Radu și Arin nu au avut boala când au fost mici, sper să nu o facă acum, n-ar fi chiar momentul oportun, mai ales pentru Radu, înainte de bac. Boala Maiei, plus vizitele mele la doctor (inclusiv un RMN și concluzia că am acum trei hernii de disc cervicale, nu una) mi-au redus dramatic timpul în grădină. Am găsit totuși mici motive de bucurie cum ar fi prima întâlnire în grădina proprie cu o șopârlă. Nu îl aveam pe Pixie așa că m-am mulțumit cu ce putea telefonul mobil, pozei de mai jos i-am mărit saturația și i-am accentuat contu...