My life

Cred că nu mai trebuia făcută precizarea ”Acesta nu este un blog de fashion”! Cu toate acestea, autoarea lui, aka eu, femeie fiind, lovită de curînd de febra cumpărăturilor online , ține cumva să bată toba cu asta. Într-atît încît mi-am dat silința să vă arăt ce mi-am cumpărat (n-a fost chiar ușor, cu print screen-uri și decupat, colat în Picasa). Mai sus vedeți rezultatul incomplet, lipsesc fotografiile a două perechi de colanți, mi s-a părut redundant să pun poze cu craci colorați diferit, o pereche de ochelari de soare, pentru că n-am mai găsit poza pe site și o pereche de cizme care încă nu mi-au fost livrate. În cea mai mare parte transportul a fost gratuit fie pentru că furnizorul era din Sibiu (kurtmann.ro, brandcircus.ro), fie pentru că era zi cu promoție la transport sau am făcut listă comună cu colegele de birou pentru a atinge minimul pentru transport gratuit (miniprix.ro). Acum să facem niște calcule, de la stînga la dreapta, de sus în jos, nu sînt achiziționate neapă...

Am aflat de dimineață la radio că astăzi sărbătorim asta. Potrivit Wikipedia , ”Manifestarea a debutat în anul 2001, an în care a fost declarat de Consiliul Europei Anul european al limbilor vorbite . De atunci , în fiecare an, la 26 septembrie, în fiecare din cele 45 de state membre ale Consiliului Europei, se sărbătorește Ziua limbilor vorbite . În Europa se vorbesc 23 de limbi oficiale, dar există și peste 60 de comunități autohtone care vorbesc o limbă regională sau minoritară.” Mi s-a părut interesant dar poate nu scriam despre dacă nu vedeam o știre mai veche , despre lansarea în 10 septembrie, la sediul Națiunilor Unite din New York, a unui album cu melodii interpretate de ambasadori din cinci țări ale lumii, un proiect dedicat promovării păcii în lume inițiat de Simona Miculescu, reprezentantul permanent al României la ONU. Pe mine una mă impresionează maxim chestiile de genul așa că nu puteam să nu le împărtășesc cu voi. Nu sînt soliști profesioniști dar oamenii ăștia î...

Au trecut aproape neobservate prin oraș. Trecătorii din zonă s-au bucurat de ele, media cred că era ocupată cu evenimentul muzical din Piața Mare și oricum, raliul mașinuțelor de epocă pare un eveniment discret și exclusivist. M-am străduit să înțeleg ceva de pe site-ul Fantasy Alpen Toerrally . Se pare că traseul din acest an este Viena - Budapesta - Hajduszoboszlo - Sibiu - Szeged. Astăzi vor fi pe Transfăgărășan și s-ar putea să îi mai vedem diseară în Sibiu.  Am ajuns să le văd din întîmplare în parcarea hotelului Continental Forum. Chiar și pe mine, cea care recunoaște o mașină ca fiind o chestie cu patru roți și volan, m-au impresionat, aveau niște linii și detalii superbe. Nu știu cît sînt de valoroase sau de vechi (am văzut Jaguar, Morgan, Austin Healey), nu știu nimic despre performanțele tehnice dar frumoase sînt cu siguranță. M-au distrat cîteva dintre datele din fluturașul informativ de pe site , din cîte am înțeles eu de acolo, adresau întrebarea dacă este ...

1. Mai am puțin pînă la ora fatidică a săptămînii: miercuri, 15.30. Nu știți ce se întîmplă atunci? Nici eu nu știam pînă săptămîna trecută cînd am citit  asta , miercuri, pe la 16.10. Pentru că ratasem momentul magic, aștept astăzi să fug să mă uit în oglindă să văd cît de mai bătrînă par. Dacă n-aveți chef să dați click pe link vă spun eu ce au descoperit cercetătorii britanici (nici nu puteau fi alții!): ”Un studiu al unei companii producătoare de cosmetice arată că femeile arată mai bătrîne în fiecare miercuri la ora 15:30, scrie The Telegraph... Potrivit cercetării, o femeie din zece crede că miercuri este ziua cea mai stresantă a săptămînii, iar joi este ziua în care cele mai multe reprezentante ale sexului frumos fac sex. Ceea ce duce la o stare mult mai bună în ziua de vineri...” Cu alte cuvinte Long Live Friday! ( sursa foto ) 2. Acum aproape o lună aflasem chestia asta! Între timp au mai trecut ceva zile, în concluzie puteți calcula (dacă aveți chef, eu n-am!), cîte...

De Adi mă leagă anii liceului și mai ales cei ai facultății. L-am admirat și îl admir pentru omul care este și pentru felul în care scrie. Am zis ani la rînd că nu mă tentează deloc vizitatul Americii dar, citind una dintre corespondențele lui din New York am zic că da! Vreau să văd New York-ul ăla scris și văzut prin ochii lui! Ne-am văzut rar în ultima vreme, chiar foarte rar, atunci cînd am ajuns în București și am reușit să trec prin redacția hotnews. Acum două zile am primit un mail. M-am șocat, m-am întristat, m-am bucurat că a trecut, l-am admirat din nou pentru forța și simplitatea din el: Dragii mei, Asa cum unii dintre voi bine stiti, anul trecut a fost unul dintre cei mai dificili/importanti/frumosi din viata mea. A inceput cu una dintre cele mai nefericite vesti pe care le poate primi cineva si s-a terminat cu focuri de artificii si sampanie. Intreaga epopee medicala pe care am trait-o a devenit acum o carte.  " Eu, Seinfeld şi tumoarea. Cum am suprav...

Îi mulțumesc pe această cale lui Teo pentru că m-a anunțat aseară că am brusc devenit spammeriță. Întrucît aproape am uitat că am cont pe yahoo, habar n-aveam că mi s-a virusat! Așa că îmi pare rău pentru mesajele pe care le-ați primit de pe adresa mea. Astăzi cînd am vrut să îmi accesez contul am primit următoarea avertizare:  O dată ce am intrat pe mail am găsit și mesajele lui Călin   și   Corinei  ce îmi spuneau același lucru, zeci de maildaemonfailure sau ceva de genul, am văzut că ultimul mail citit de mine pe yahoo era din 8 iulie, mult, maică, mult! Am găsit și mail-ul de mai jos în care eram întrebată dacă m-am dedublat și dacă bat potecile Indoneziei. Serios? Cu toate că mi-ar plăcea într-o zi, nu era cazul acum. Mi-am schimbat parola contului cu ceva care li s-a părut a fi sigur, riscul e mare să o uit, să vedem cum mă descurc cu asta! Pentru mai multă siguranță, scrieți-mi pe gmail!

Acum patru ani vă povesteam ceva despre un porumbel care a venit în vizită . A venit și anul trecut, acum iar! N-are nici o treabă, pozează grațios pe unde apucă. Am aflat că ar fi al unui vecin. Din nebănuite motive, la început de toamnă se mută în curtea mea. Săptămîna trecută a venit să își ia la revedere de la mine cînd plecam la serviciu, stătea pe poartă cuminte ca o pisică și se uita la mine. Am trecut de stadiul cînd mi-l imaginam pe varză acum am problema că îmi bate în geamul de la baie și intră în casă cum prinde o fereastră/ușă deschisă. În ciuda apucăturilor mele de țărancă, doar anul acesta am aflat că biluțele din imagine sînt ouă de limax. Mai găsisem prin pămînt cînd scoteam buruienile, am suspectat melcul de grădină ca și părinte absent. Acum le-am fotografiat împreună cu mama/tatăl ouător. Mă gîndesc că și limacșii sînt hermafrodiți la fel ca și frații cu cochilie. Cu toate că arătau minunat, au sfîrșit tragic sub talpă și limax și ouă (din astea s-ar putea s...