My life

Mai mult ca sigur nu știați că lunea aceasta, 19 noiembrie, a fost Ziua Internaționala a Bărbatului . Stați liniștiți, nici eu nu aflasem până luni, când, nu știu cum a venit vorba și am aflat asta cu/de la șeful meu. Potrivit Wikipedia, ne-am ales cu sărbătoarea asta din 1999 din Trinidad și Tobago iar acum este sărbătorită în peste 60 de țări. Începând cu 2016, Parlamentul a votat această zi ca sărbătoare oficială a statului român. Pentru că ne dorim egalitatea de gen dar nu suntem chiar atât de egali, n-am auzit absolut nimic în jur pe această temă, bine, nu că aș fi eu un etalon în materie de informații exhaustive dar totuși. Atunci când am aflat ce zi este m-am gândit că ar fi frumos să fac măcar o urare virtuală coabitanților  Fb de sex masculin. Așa că, am postat la status un generos ”La mulți ani, Bărbați!” Nu că aș fi dependentă de aprecieri dar chiar zero absolut reacții nu mi s-a mai întâmplat. De unde rezultă mai multe ipoteze de lucru: 1. Nici unul dintre bărbații di

N-aș putea spune acum ce căutam printre postările mai vechi atunci când mi-a trecut prin minte să o caut pe prima și am avut surpriza să constat că prima mea postare pe blog a fost în ziua în care s-a născut Maia, dar acum 10 ani. Și, pentru că îmi plac numerele rotunde, cred că se cuvine să marchez cumva această zi. Am început să scriu pe o platformă de blogging yahoo. Era super accesibilă, aveam o jucărie nouă. La scurt timp, mi s-a părut mai ofertantă platforma blogspot, chit că inițial aveam impresia că îmi voi prinde urechile, m-a mai ajutat și  Călin  cu sfaturi, am rămas aici. N-am reușit să import conținutul de pe vechiul blog decât lipindu-l în postări noi, cărora le-am trecut în antet data publicării inițiale. Așa știu că  prima postare  a fost din 12 noiembrie 2008. Îmi permit să o adaug așa cum am scris-o, în caz că nu dați click pe link-uri: ”Entry for November 12, 2008 Unu Ar fi a nu știu cîta oară pînă acum dar prima dată în, să spunem, viața mea de "adul

Îl știu deja de ani buni pe Rareș Helici. Îi urmăresc și apreciez munca de fotograf. Însărcinată cu Maia am apelat la el pentru a îmi imortaliza ditamai burta din luna a opta. A fost o ședință foto interesantă, m-am simțit în largul meu, dar, deși narcisista din mine este super încântată de anumite cadre, parcă nu le-aș face publice (pe motiv de prea multă piele). Anul trecut, Rareș a avut inițiativa de a surprinde 1000 de chipuri de oameni, în alb și negru, 1000 de portrete . Firește că nu puteam rata momentul și i-am luat cu mine și pe Radu și pe Arin. Maia este în continuare pe modul cenzurat. E totuși și ea prezentă în această postare, sub inimioara de mai jos (din ședința foto despre care vă vorbeam).  Primele fotografii alb-negru cu noi sunt din noiembrie anul trecut. Deși mi se pare că i-a surprins nemaipomenit pe copiii mei, pe mine nu mă recunosc. Compar mere cu pere acum, fotografia cu mine de aproape, ce îmi place cel mai mult este cea de mai jos, de acum șapte ani,