My life

Ieri am cerut ajutorul prietenilor pe fațăcarte. I-am rugat să îmi spună cu ce seamănă pata maro de pe piatra din imaginea din stânga. Convinsă fiind că majoritatea va vedea același lucru ca și mine, mai exact o inimă! Asimetrică, e drept, nu inima aceea perfect rotunjită și simetrică cu care asociem de obicei imaginea cordului.  Pietricica aceasta am găsit-o vara aceasta pe plajă, în Glyfada, m-am bucurat că aș putea să mi-o atârn la gât, să-mi aducă aminte de mare și de nisipul fierbinte. Toate bune și frumoase, mai puțin aspectul cu găuritul pietrei, așa ceva n-am făcut niciodată, nici nu am scule specializate. Ce fac eu în cazul acesta? Sun un prieten, cel mai vechi și bun prieten al meu, tare priceput în ce înseamnă tot felul de tehnici cu lemn, cu metal, nici el n-a mai găurit pietre dar măcar avea cu ce. Plus că este, cu siguranță, mult mai îndemânatic decât mine. Zic să îi trimit și poză cu pietricica de care eram foarte mândră, ”că uite ce inimioară frumoas...

Îl știu deja de ani buni pe Rareș Helici. Îi urmăresc și apreciez munca de fotograf. Însărcinată cu Maia am apelat la el pentru a îmi imortaliza ditamai burta din luna a opta. A fost o ședință foto interesantă, m-am simțit în largul meu, dar, deși narcisista din mine este super încântată de anumite cadre, parcă nu le-aș face publice (pe motiv de prea multă piele). Anul trecut, Rareș a avut inițiativa de a surprinde 1000 de chipuri de oameni, în alb și negru, 1000 de portrete . Firește că nu puteam rata momentul și i-am luat cu mine și pe Radu și pe Arin. Maia este în continuare pe modul cenzurat. E totuși și ea prezentă în această postare, sub inimioara de mai jos (din ședința foto despre care vă vorbeam).  Primele fotografii alb-negru cu noi sunt din noiembrie anul trecut. Deși mi se pare că i-a surprins nemaipomenit pe copiii mei, pe mine nu mă recunosc. Compar mere cu pere acum, fotografia cu mine de aproape, ce îmi place cel mai mult este cea de mai jos, de acum șapte a...

S-a întâmplat să mă pot antura prin Piața Mare în fiecare dintre cele patru zile ale celei de-a doua ediții la Sibiu a Street Food Festival. Prima seară cu destinația declarată de a vedea filmul programat, No Reservations. Fotografiile din prima seară nu îmi aparțin, au fost făcute de colega mea, Manuela, a reușit să surprindă foarte bine atmosfera din piață. Vorba ei, "parcă am fi fost în vacanță". Vacanța mea cu o ușoară strângere de inimă, tocmai reușisem să îmi sparg ecranul telefonului (notă: nu încercați să udați grădina cu mobilul în buzunar!). N-o mai ascultasem până atunci, a fost o surpriză frumoasă concertul Rockabella, merită să o căutați pe net, nu știu dacă artiștii au fost programați în ordinea "importanței", cert este că tanti cânta mult mai bine decât cel care i-a urmat, CeZar. Teoretic, n-ar fi trebuit să îl auzim prea mult, pentru că era programat la aceeași oră cu filmul, 21.30. Practic, l-am auzit de unde așteptam să înceapă filmul, cam lălăi...

După titlul acestei postări mă gândesc că foarte mulți dintre voi știu la ce fac referire. Serialul ”Game of Thrones/Urzeala tronurilor” al celor de la HBO m-a prins și pe mine, nu de la apariție ci ceva mai târziu, înainte de lansarea sezonului III. Un amic distribuise pe fațăcarte trailerul celui de-al treilea sezon: L-am urmărit și... asta a fost: am urmărit cu sufletul la gură și pe repede înainte toate episoadele disponibile pe vplay, adică primele două sezoane, apoi, cele din cel de-al treilea, rămânând captivată, în ciuda șocului celui de-al nouălea episod al sezonului, cu nunta însângerată. Îmi pare rău că am ratat poza pe tronul de fier, atunci când a fost în Sibiu. Ce mi se pare dificil este așteptarea de la un sezon la altul, vezi cele 10 episoade și apoi pauză aproape un an... Acum sunt în perioada fericită pentru că, din 13 aprilie, au început să fie difuzate episoadele sezonului al V-lea . Fan al serialului, cum mă declar, mă bucur că am reușit să scriu despr...

Pentru că Lore a dat mai departe fotografia de mai jos cu explicațiile aferente și pentru că mi-a făcut imediat cu ochiul, pe motiv de copăcei colorați, ca să nu mai vorbim că ce-am ales și descrierea de acolo mi se pare că mi se potrivește tare (5), vă invit si pe voi să vedeți ce și cum (și să-mi spuneți și mie, că sînt mai curioasă din fire!): PERSONALITY TEST: Look at the tree and choose the one that is immediately most appealing to you. Don’t think about it too long... just choose one and find out  what your choice says about your personality below. Post the number you chose in the comments. - SCROLL DOWN FOR RESULTS... 1. You are a generous and moral (not to confuse with moralizing) person. You always work on self-improvement. You are very ambitious and have very high standards. People might think that communicating with you is difficult, but for you, it isn't easy to be who you are. You work very hard but you are not in the least selfish. You work because you want...

Cred că sînt cinci ani de zile de cînd am aflat despre Alina Livia Lazăr, Li, cum avea atunci pseudonimul, cum îi spun și acum, că am rămas cu amintirea asta. Îi citeam versurile pe site-ul pe care mai publicam din cînd în cînd. Și pentru că îmi plăceau foarte mult am căutat-o și în afara site-ului, pe mess, pe blog-ul pe care scrie și mai ales postează fotografii de cînd s-a mutat în Anglia, sau pe profilul ei de pe facebook . În urmă cu ceva vreme, am aflat despre unul dintre proiectele sale, îi atașez mai jos descrierea: Hi, everyone. Thanks for following this blog and my visual experiments. Thought about bringing my work closer to you, so I’m giving away LOVELY POSTCARDS FOR FREE. Just send me a message with your address, then I will send you a postcard (or more:P) and would want for you to take a picture of yourself, holding it, sending it further, placing it on a shelf, writing on it, throwing it to the bin etc. or just the postcard near other precious objects in your sur...

Pentru că, atunci cînd ajungi acasă te trimit în grădină, sub stejar, să vezi surpriza: "Omul de Zăpadă, mama! L-am făcut așa cu brațe care îmbrățișează! Pe cine? Pe tine, mama! Cum te îmbrățișez eu, te îmbrățișează și el!" Da, știu, vă tot bat la cap cu din astea... dar sînt drăguțe! Iar metafizicul (Arin) are cîte una pentru fiecare zi/săptămînă/anotimp! :)

Ce e interesant la a avea copii care cresc este că nu încetează să te surprindă cu lucruri care habar n-aveai că există acolo. Luni am ieșit cu prieteni buni, copiii mei și copiii lor, eram ca o mică trupă de asalt, șase adulți și șase copii, închipuiți-vă că majoritatea copiilor fugeau prin Piața Mică după BeyBlade-urile lui Arin... Pentru că micii huni dezlănțuiți trebuiau să mai și alimenteze, ne-am îndreptat spre Max, știam că acolo au loc de joacă pentru copii, astfel încît puteam să povestim și noi în liniște. Au și pian, la ora aceea nu cînta nimeni profesionist așa că, atunci cînd am auzit ceva ce părea a fi armonizat (mai încercaseră și alți copii clapele), m-am dus să văd ce se întîmplă, să mă asigur că nu suferă pianul. Inițial, cînd l-am văzut pe Arin acolo, am vrut să îi spun să nu mai cînte, că nu este voie, dar cînd l-am văzut cît este de concentrat și mi-am dat seama că ce improvizează el acolo sună într-un fel... l-am luat pe Pixie și am stat să îl ascult. A se nota c...

Sper să nu mă considerați egoistă și insensibilă dar eu nu vreau să dau minunățiile din ceramică făcute de Arin. După peștele făcut cadou Moșului Nicolae , Arin a pregătit cadouri pentru Moș Crăciun, vrea să i le lase și pe mine mă doare inima pentru că îmi plac prea mult, cred că e talentat și le-aș păstra pe toate. Să vedem cum negociem pînă mîine ce să îi dăruiască Moșului. Deja i-a lăsat acum o săptămînă pe pervaz o scrisoare și alte figurine din ceramică. Dimineața a concluzionat: Moșul a citit scrisoarea (pentru că a găsit-o căzută în cutia de Lego)... dar a "refuzat" cadourile pentru că erau încă în dreptul geamului. Cred că de asta s-a străduit să îi facă altele. Acum îmi decorează camera cu figurine de lemn și cîntă: "Crăciun de coborîș, Crăciun de coborîș, Crăciun de coborîș... cu schi-u-ri-le..." Noroc cu copiii că îmi mai transmit și mie niște spirit... :)

Mai țineți minte filmul ăsta cu Demi Moore, cînd eroina a fost stigmatizată și alungată pentru nușce păcat capital (The Scarlet Letter)? Sau jucătorii "antrenați" de prin cazinouri, care la un moment dat au interdicție? Eh, începînd de astăzi, cred că eu și Honey , plus copiii mei aferenți, plus copiii copiilor lor avem interdicție la bowling pe o rază de 100 de km (cel puțin!) Și totul începuse idilic: eu și ideea mea de a-i duce pe copii să dea după popice, așa, ca de Moș Nicolae, în locul mașinuțelor din centru, că știu că le place și mi se pare și mai economic, acolo e 7 lei fisa de 3 minute, pentru amîndoi 14, aici am plătit 40 de lei ora și am jucat toți patru. Pentru că nu am citit bine afișul ce anunța redeschiderea sălii de la fostul Bulevard, am aterizat toți patru pe Faurului, loc în care mai fusesem să ne rupem în figuri (eu, Honey, Doru și Andreea) cu o ocazie precedentă. Ne încălțăm, ne pregătim și: Let's bowl! Cu șanse inegale, e drept! Nenea responsabil cu...

Un lucru bun la Fațăcarte este că poți să studiezi canapeaua în public și lumea nu se supără, mai ales că nu se știe motivul... Alt motiv de alienare și de rîs de una singură în fața computerului cu prietenii care rîd și ei de unii singuri în fața ecranului... Nu contează prea tare acum... un zîmbet e un zîmbet... indiferent de metodele de a-l obține. So... good night, moon! Good night, stars!... Good night, couch! Barry White - Love's interlude-Good Night Asculta mai multe audio diverse

Ştiu că dacă ai hibe ai putea cel puţin să le recunoşti aşa că eu trebuie să admit că joc Mahjong. L-am avut iniţial în jocurile incluse în Vista, acum că am altă ediţie nu mai am deloc jocuri dar l-am descoperit pe Faţăcarte. Cred că de vreo două luni. Ei bine, astăzi este prima dată cînd am reuşit să am ca scor final INFINITUL. Tantanaaa... cît trebuie să fiu de pricepută... sau ăsta de plin de erori...

Da, mi-ar fi plăcut mult să ştiu să dansez tango... mi se pare un dans plin de pasiune, poate nu este prea tîrziu să învăţ. În seara asta voi urmări doi profesionişti: Vilma Vega şi Fernando Galera , evoluînd începînd cu orele 22.30 în barul Centrum al hotelului Ramada din Sibiu. Informaţii aici . Dacă voi pleca mai abilă într-ale tango-ului argentinian după această seară rămîne de văzut. Acum vă las în compania uneia dintre scenele mele preferate din Parfum de femeie, cea de tango, bineînţeles:

Nu au legătură între ele, aş vrea să vă recomand/spun despre nişte lucruri: - ieri îmi trimite Miju un articol de pe un blog . Îl deschid şi observ cu încîntare că nu sînt singura cu obsesie cu norii, ba mai mult, mai e o tanti, în Timişoara, care îi fotografiază non-stop, inclusiv de la volan! Pentru că m-am regăsit în ce scria ea, am citit şi restul articolelor de pe prima pagină. Aşa am descoperit, în data de 10 mai (subliniez asta pentru că este ziua mea), link şi poveste despre un blog pe care trebuie să vi-l recomand la rîndul meu! Nenea scrie foarte frumos şi cu foarte multă fantezie despre sutele de motive posibile pentru a cumpăra o carte ! Minunat! - a doua recomandare este din sfera divertisment facil, cîteodată e bun şi ăsta! Pentru că m-a prins un serial la care se uitau într-o vreme Adinuţa şi Cosmin în mîndra disperare, aka "How I met your mother", am descoperit pe pagina principală Vplay următoarea găselniţă: un rus care atinge sînii a 1000 de femei, cică pent...

Una dintre micile/marile frustrări cu care m-am întors din Anglia este cea că nu am putut să îmi cumpăr un asemenea accesoriu... Nu mai erau atunci cînd am fost noi la librăria Waterstone din Blue Water Mall. Cînd am văzut-o pe Corina că vine cu ceea ce seamănă atît de bine cu un tel spre mine... m-a bufnit rîsul... dar, cînd a băgat chestia aia în părul meu... mmmhhh... Mie oricum îmi place să mi se umble în păr dar chestia asta este special creată pentru masajul scalpului și e super faină senzația, mai ales cînd o manevrează altcineva! Am căutat pe net și se pare că o poți comanda online , încă nu m-am dumirit dacă livrează și în afara Marii Britanii. Dacă reușiti să v-o procurați, să îmi spuneți și mie cum vi se pare!

Poate am amintit că jucam într-o vreme Geo Challenge pe Facebook. Azi am găsit de la Ovidiu o provocare la o nouă găselniţă din asta geografică (eu care sînt papuc de casă, cu ajutorul jocului respectiv m-am mai deşteptat puţin, probabil pînă la stadiul de flip-flop). La prima încercare am ajuns la nivelul 10 din 12, 323.473 de puncte, cică am un IQ de călător de 106. Dacă schimb şi mouse-ul, presimt că îmi va mai creşte puţin... :)) În caz că aveţi chef, sper că funcţionează şi de aici: The Traveler IQ challenge ranks geographic knowledge of cities such as: Clearwater , Amsterdam or Columbia by comparing results against 5,406,694 other travelers. Brought to you by TravelPod, part of the TripAdvisor Media Network

Tot mă apucase zilele astea febra ecuaţiilor, atunci cînd am văzut la Lillee provocarea de mai jos, a trebuit să îi dau curs! Ceva similar circula şi pe mail la un moment dat, atunci era o problemă cu numărat picioare de oameni, pisici şi alte animale, dacă ţin eu bine minte. De data aceasta, pentru a putea deschide fişierul , trebuie să rezolvaţi următorul exerciţiu (se zice că numai persoanele cu un iq peste 120 pot rezolva această problemă): Dacă: 2+3=10 7+2=63 6+5=66 8+4=96 Atunci : 9+7=??? Numai acest număr deschide fişierul. După ce rezolvaţi dilema şi deschideţi fişierul, treceţi-vă în listă şi daţi-l mai departe.

Hotărît lucru... copiii mei au o imaginație nu neapărat bolnavă, dar frenetică sau debordantă/flamboaiantă... cu siguranță! Acum au și mult timp disponibil așa că au tot felul de invenții! Nu știu cum se face, dar piciul e cel mai activ la chestii din astea! Întrucît deja ne gîndim la ce ne aduce Moșul.. și el își dorește ”o cutie cu o stație și cu o mașină de tractat” , bună temă am, nuuu???, deja își face tot felul de planuri, cum să îl surprindă pe Moșul in action! Planul lui a căpătat contur pe hîrtie, e desenat, are faza 1 și faza 2, faza 1 are și o completare, o piesă lipsă, prezentată separat în detaliu. Cei care sînteți părinți îmi înțelegeți și mie frenezia de a mă lăuda cu isprăvile picilor mei! Faza a 2-a e destul de complicată, este desenată sufrageria, colțarul, chiar și lustra cu 8 brațe și locul de unde va ieși Arin să îl surprindă pe Moșul!!! Aici, vedeți demonstrația ”pe teren” a planului de bătaie! Cred că Moșul n-are nici o șansă anul ăsta!!! :)))

Mă plîngeam zilele trecute că habar n-am ce spune copilul că învață la șah. Se pare că stau prost și cu auzul pentru că nebunul ăla în flanchetă era de fapt ”nebun în fianchetto”, daaa?! Adică cu totul și cu totul altceva... :)) Ieri m-a școlit Arin, ce vedeți mai jos este mutarea respectivă, mă gîndesc eu că este un fel de deschidere standard a jocului. După care, mi-a mai arătat și așezarea pionilor ”în coadă de dragon”! Tantanaaa... pun pariu că nici asta nu știți ce este, mare parte dintre voi! Cu asta nu mai am poză, dar e un fel de dispunere șerpuită a pionilor, astfel încît să se apere unul pe celălalt! Tot din seria noutăților șahistice, ieri am reușit toți trei împreună (Arin, Radu și eu) să cîștigăm primul joc cu calculatorul!!! M-am băgat și eu la final, recunosc că n-am mai putut sta pe margine, ajunsesem cu vreo trei regine din niciuna (habar n-aveam că e posibil să schimbi mai mulți pioni tot pe regine), așa că mat-ul a fost floare la ureche! :)

Pentru toate există un început! La mine, astăzi, a fost prima dată cînd m-am jucat cu pușca cu biluțe. Nu rîdeți că nu știu cum să îi spun altfel, că nu era paintball, erau niște biluțe mici, mici, dar care dureau al naibii atunci cînd erai nimerit. Am jucat pe echipe, inițial 5 la 4, că eu eram considerată cantitate neglijabilă (bine că n-am fost ostatic cum glumeau băieții inițial), apoi 4 la 4 și în final am rămas 3 la 4. Vă dați seama că am stat pînă la sfîrșit, că era fain! Din 6 jocuri în care deveneam pe rînd din urmăriți, urmăritori, în unul singur n-am ”murit” și am eliminat și eu pe cineva! Lucru de care sînt, oricum, foarte mîndră! Am eu acum niște semne, mai ales pe picioare dar na, riscurile jocului! Și masca aia e foarte utilă, că prima dată am luat o biluță în ochelarii ei, dar vezi foarte nașpa cu ea! Later edit : am aflat cum se numește sportul sau joaca respectivă: airsoft! Zic ei că e ”soft”, că lasă urme... :))