Nu v-am mai povestit de multă vreme trăznăile spuse/făcute de către copiii mei. La cei mari se întâmplă mai rar, la Maia, nu le mai țin minte, se întâmplă zilnic. Din ce mi-a rămas totuși în memorie, am decis să scriu câte ceva de la fiecare: Arin, acum câteva luni, după ce reușise să rupă una dintre urechile de plastic care țineau capacul containerului în care se strângea iarba tăiată de mașina de tuns din vremuri imemoriale, totuși singura pe care o puteam folosi în grădina mea. Pentru că mai era o bucată de aproximativ cinci - șase metri pătrați de iarbă netunsă și mașina devenise inutilizabilă i-am zis să o rupă cu mâna. De voie, de nevoie s-a apucat de ea, cârcotind mereu. Cea mai tare cârcoteală: ”Bulișor, ce vrei să te faci când ești mare? - Mașină de tuns iarba!...” Radu, ieri, am plecat la masajul săptămânal cu bicicleta (mare curaj, dacă e să mă întrebați pe mine) și i-am cerut împrumut lanțul de la bicicletă. Istoric vorbind, el reușise să rupă cheia de la lanțul meu