My life

De multă vreme nu m-a impresionat așa un spectacol pus în scenă la TNRS. Poate și pentru faptul că nu mai merg des la teatru. Posibil și să fi ales greșit spectacolele, mai mult am răspuns unor invitații externe decât să am eu inițiativa de a căuta unul. Ce am văzut în ultima vreme s-a situat în sfera ”călduț”. Evident, pentru mine, pot fi spectacole bune pentru alții, judecând după reacția publicului și cum se aplaudă în picioare la noi orice, ar putea fi chiar nemaipomenite. Am văzut pe fb recomandările TNRS pentru următoarea perioadă și m-a atras regizorul, Radu Afrim. N-aș ști acum să vă spun ce spectacole am văzut în trecut regizate de el, s-a întâmplat cu ani buni în urmă, în cadrul FITS, e genul de regizor ale cărui montări fie îți plac foarte mult, fie nu rezonezi deloc cu ele, au o stranietate aparte. Mie mi-au plăcut. Am văzut numele regizorului, faptul că este o montare tragicomică și am decis că merită să încerc. Dacă vedeam doar tragic sau dramatic ziceam pas. Ha...

Nu știu voi cum sunteți dar eu, în ultima vreme, îmi ghidez noile achiziții în primul rând după o finalitate practică. Nici nu sunt ele multe, strictul necesar în toate direcțiile. Plus că, din zona de handmade nu prea fac achiziții pentru că spun de fiecare dată că aș putea să îmi fac singură ceva de genul. Dar... anul trecut atunci când am văzut minunăția de mai sus pe pagina Becheruart, m-am îndrăgostit iremediabil și n-a mai contat nici finalitatea practică, nici faptul că nu se asortează cu nimic din sufragerie, nici că nu am unde să o expun (deocamdată), nici că nu vreau să o expun, să nu dea, Doamne ferește, Maia peste ea! Pur și simplu, trebuia să o am! Le-am scris imediat și de atunci corespondam, nu s-au aliniat astrele astfel încât să pot cumpăra două înainte de Crăciun (unul dintre platouri voiam să îl fac cadou bunicii Maiei), lotul precedent nu a rezistat arderii, așa că am așteptat... și am așteptat!  Acum o lună mi-au scris, urmau să ajungă la Creative Buzz...

Acum o săptămână și un pic am împlinit patru patru ani. De atunci îmi propun să vă spun că viața la patru patru ani este la fel ca la patru trei ani dar mai bună. Nu vreau să par nerecunoscătoare celor care mi-au fost alături anul trecut dar chiar nu mai țin minte ce am făcut atunci. Poate de aceea am zis să scriu pe blog anul acesta, știți voi treaba cu memoria externă... De ziua mea m-am trezit alături de mica micilor, ea în vacanță pentru summit, eu în zi liberă conform CCM. Nu știa că e ziua mea dar ne-am drăgălit regulamentar. Prima care a sunat, pe la 7 și un sfert, a fost Honey Bunny, în drum spre serviciu, ziceam că vorbim mai mult mai târziu, n-am mai reușit, nu că n-ar fi încercat ea dar au fost multe telefoane la rând. Fetele de la juridic au sunat și mi-au cântat Happy Birthday, spre încântarea mea și a Maiei, care între timp aflase de la frații ei ce zi este și voia tort. Nu i s-a arătat vineri ci duminică, pentru că ziua mea a ținut ca nunțile din povești, trei zile. ...

La ce ajută să îți expui în spațiul public pasiunile? Află lumea din jurul tău despre ele și se gîndește să îți facă o bucurie. Așa mi s-a întîmplat mie cu pasiunea mea pentru colecționarea de mici elefanți de la noi sau de prin lumea largă, pe unde am ajuns eu, familia sau prietenii mei. Săptămîna asta îl admiram pe micuțul de mai sus, aflat pe biroul unui coleg. N-a trebuit mai mult ca să mi-l ofere, "să îl pun la colecție!" Vă dați seama ce bucuroasă am fost, fiecare nou venit este la fel de important! I-am spus "nuntaș" pentru că a fost primit de colegul meu la o nuntă, era suportul pentru numele fiecărui invitat (el și alții la fel), deja îmi sînt simpatici mirii respectivi, chiar dacă nu îi cunosc. Pozele astea sînt și o lecție pentru mine, cred că nu mai văd chiar bine, sau îmi tremură tare mîinile (CNP-ul își spune cuvîntul), nu îl mai pot ține nemișcat pe Pixie pentru a avea niște fotografii clare... mi-au trebuit o sumedenie de duble, e drept c...

 1. De ziua mea l-am primit pe Zanzi. E mic, elefant, roșu/girafă și vine din Zanzibar. Tante S. nu s-a putut rezista să nu îl împrietenească cu restul elefanților din colecția mea iar eu sînt super încîntată de noul venit.  2. Au trecut doar vreo nouă ani de cînd mă plîngeam de dispariția fluturilor copilăriei mele , Papilio Machaon pentru cunoscători, coadă de rîndunică pentru mine. Unul dintre aceștia și-a găsit refugiu vremelnic în curtea mea, acum zece zile, părea destul de abătut de frigul de afară. Sper că e bine, ascuns undeva pînă trece musonul.  3. Fix în ziua în care mașina veche de tuns iarba și-a dat obștescul sfîrșit la datorie a descoperit și Maia cît e de amuzant transportul pe patru roți și un motor... evident scos din priză cînd era stăpînit de blondina mea.  4. Mi-a trecut prin cap să îmi ușurez spălatul mîinilor Maiei și să cumpăr un înălțător de la Lidl. Probabil am gîndit eu greșit, posibil să fie înălțător pentru scaunul de WC, ma...

V-am povestit în mai multe rînduri despre colecția mea de mini-elefanți, cumpărați/primiți de pe unde ajung eu, mama, prietenii. Ieri, am primit un nou elefant, frumos-frumos, de la Sabina, mă simt recunoscătoare atunci cînd prietenii prietenilor devin prietenii mei și se gîndesc atunci cînd pleacă undeva la mine! Arătîndu-i, tot ieri, etajera cu elefanți și încercînd să i-i prezint, am constatat că nici nu mai știu fiecare de unde este, mai ales în cazul celor (mulți) cumpărați de mama mea de prin țările vizitate. Îmi propun, din nou, să le fac un inventar... cu fotografii și locul de baștină, nu de alta dar memoria mea oricum e pe ducă, în cîțiva ani nu voi mai ști nici atît! Și, pentru că am fost motivată de primirea micului elefant să văd cum și dacă trăiește în Thailanda, vă spun și vouă cîteva lucruri aflate de la tovarășul gugăl: elefantul este animalul național al Thailandei, specia existentă aici este, firește, cea asiatică (sub-specia indiană). Din păcate, ca peste t...

Știți cum se întîmplă că "lucrurile bune nu scapă nepedepsite"? Vineri sortam în pod haine și lucruri de dus sîmbătă la Copacul cu haine  și la copiii prietenei unei prietene. Inutil de precizat că în pod există lucruri de la foștii proprietari, de la ai mei, de-ale mele, de care n-am avut sau nu mai am habar. Am deschis o grămadă de cutii și, surpriză, într-una din ele, alături de vreo patru sau cinci perechi de pantofi cu toc de-ai maică-mii, unii nepurtați, majoritatea Guban (pentru a se înțelege perioada istorică), dau de gentuța asta, nou-nouță și fucsia. Și am înțeles că, pentru că dăruiesc altora, am primit ceva. Dacă vă uitați la eticheta cu prețul, înțelegeți că e oarecum vintage, oare cînd costa o poșetă (chiar și din piele veritabilă ca asta) 24 și ceva de mii? Îmi place că e numai bună de atîrnat la gît gen geantă de poștaș. Chiar aveam nevoie de așa ceva, să o mai schimb pe cea turcoaz, achiziționată acum cîțiva ani de pe Vivre. Cred că și Maiei îi place,...

Vă promisesem niște imagini cu ajutorul lui Pixie, la lumina zilei, să vedeți culorile. Mă laud de parcă aș fi făcut nu știu ce, știu! Primele două fotografii sînt doar cu mărgelele făcute de mine, la restul au contribuit Dana, Monika și Violeta. Cam așa mă gîndesc că vor arăta brățările! Deși mă gîndisem să fac doar două, pînă la urmă, avînd și mărgelele confecționate de către fete, mă gîndesc că vor ieși trei, văd cînd le voi înșira pe elastic.

Nu m-am mai lăudat de multă vreme cu ceva activități extra-școlare (a se citi extra copil mic, casă, grădină și copii mai mari). Azi sînt tare bucuroasă că am putut participa la atelierul de confecționat brățări dulci din FIMO , al Danei de la AlmArt . Și mi-a plăcut tare mult! Am făcut mărgele-gogoși decorate cu buline și felii de portocale și lime. Culorile sînt ușor deformate, Pixie nu a fost cu mine, dar vi le voi arăta fotografiate la final, la lumina zilei. Să nu înțelegeți că aș fi făcut eu tuburile gen citrice, de asta s-au ocupat Dana și Monika . După ce a fost făcută poza, pentru că aș fi modelat în continuare, am mai făcut și niște mărgele tip felii cu spirală bicoloră, astea nu apar în poze. Deabia aștept să le recuperez mîine, coapte în cuptor și numai bune de a fi înșirate! Să vă mai spun că deja meditez cum să fac să coc FIMO acasă? În cuptorul antic existent? Și că l-am zăpăcit de cap pe Bogdan iar el încearcă să profite de ocazie pentru a mă convinge că ne treb...

Cam tîrziu dar nu prea tîrziu vi-l prezint pe micul elefant roşu, achiziţionat luna trecută din Veneţia. V-am povestit deja de mai multe ori despre colecţia mea de elefănţei , din diferite colţuri ale lumii, din Veneţia nu aveam. Avînd în vedere locul de unde l-am cumpărat, nu putea fi decît din sticlă de Murano.  Noul venit a avut parte şi de o mini şedinţă foto, în oglindă sau alb-negru... Cred că ar fi trebuit să le fac o introducere pe blog tuturor elefănţeilor din colecţie, deja am probleme să-mi amintesc exact fiecare de unde este!

Se pare că în ultimele săptămâni am o anumită înclinație pentru culoarea albastră. Ultimele achiziții se înscriu în această tendință. Inclusiv mood board-ul de mai sus! Nu știu cum să traduc în română acest termen, panou cu starea de spirit? Indiferent de traducere, am folosit pentru el: 1. mărgele din sticlă de Murano, cadou de la tatăl meu de acum poate douăzeci de ani, înainte ca sticla ”de Murano” made in China să invadeze Veneția. 2. detaliu al pernei Romanian Charm , cusută de mine, o găsiți în proaspăt deschisul magazin Sibiu - gifts, tours and crafts , în Piața Mică! 3. pantaloni scurți de pijama Oysho (+ detaliu), proaspăt achiziționați din orașul menționat. 4. cercei Gio Studio , cumpărați ieri de la tîrgul Eticheta Handmade din cafeneaua Marionette. 5. ciorapi Calzedonia și ghete Lumberjack , noroc cu reducerile de sfârșit de sezon din Italia!

Pe Monika am cunoscut-o acum mai bine de trei ani, la o ediție Art Boutique . Ne-am ”lipit” imediat, era foarte deschisă, a avut răbdare să îi învețe pe copii să facă lucrușoare din hîrtie chiar dacă ea era acolo pentru a-și prezenta produsele și nu ca trainer, ne-am mai întîlnit la o altă ediție a evenimentului amintit, aici chiar iniția copiii în tehnica origami. N-a zis nu, indiferent de ce am rugat-o să îmi facă și de piticii pe care îi aveam: brățară ca pentru mine , set Hello Kitty , cercei-fluturași din sîrmă .  De ceva vreme, Monika face și săpun natural, iar am profitat de bunătatea ei și am vrut săpun cu lavandă, personalizat cu flori uscate din tufa mea din grădină, mi-a făcut și din ăsta, m-am bucurat de el și eu și prietenele mele cărora l-am oferit în dar. E minunat, îi rămăsesem datoare cu feed-back, o fac acum, cînd îl folosesc la duș mă simt super răsfățată și învăluită într-o peliculă catifelată cu miros de levănțică. Mă simt ca bărbatul care iubește do...

Cred că oricărei mame i se poate întîmpla să vadă ceva minunat în desenele odraslei dar cred că aici nu este vorba doar despre mîndria maternă, Arin are talent în creionarea animalelor ce îi populează lumea. Desenul pe care îl vedeți are și o fază actuală, în care apare și o cobră galbenă, nu știu unde l-a pus, l-aș fi fotografiat să vi-l arăt. În imagini aveți doar faza 1 și faza 2. Complet din mintea lui, n-a copiat de pe nicăieri! I-aș putea căuta o jumătate de normă ca ilustrator de cărți pentru copii!