My life

Notă de astăzi: aceasta este o ciornă din 17 martie 2021, îi voi spune episodul I, sperând să nu îmi ia la fel de mult să continui povestea. M-am plâns ani de zile aici legat de lupta mea nesfârșită, inițial cu melcii de grădină, apoi, din 2014, și cu limacșii, găsiți la o căutare după eticheta snailslayer . Sincer, au fost ani de zile de frustrări, de bătut pasul pe loc în grădină. Nu am folosit niciun fel de chimicale, am încercat varianta adunatului manual și aruncatului la container în cazul melcilor de grădină. Am ”debarasat” așa sute de gasteropode. Cu astea mai era cum mai era dar când au apărut limacșii iberici am fost copleșită, sute și sute de creaturi lipicioase îmi devorau legumele și verdețurile imediat cum dădeau să iasă din pământ. Oribil, credeți-mă pe cuvânt! Cu aceștia am încercat să îi presar cu sare, le-am făcut capcane cu bere, eficiente până la un punct, în caz de an ploios sau de mii de indivizi, nici o șansă! În caz că vă doreați (eu nu) să îi revedeți, mai jo...

În mod evident inventez cuvinte, habar n-am cum se numește dragostea sau teama de melci. Cu atât mai puțin nu știu cum s-ar numi sentimentele respective vis a vis de limacși. În cazul meu n-ar fi vorba nici despre unul, nici despre celălalt, mi-ar trebui un al treilea, care să definească o puternică aversiune combinată cu oareșice sadism și curiozități anatomopatologice. Singura latură pozitivă ar fi fotogenia animăluțelor în cauză. Fără doar și poate, melcii și limacșii sunt unul dintre cele mai frecvente subiecte pe blogul meu. De ani de zile îmi expun aici, mai mult sau mai puțin elaborat, bătălia cu ei . Inițial eram afectată doar de melcul de grădină , clasicul în viață. Într-un an, 2013, am descoperit un Limax maximus (limacs leopard, mi-am făcut lecțiile și am căutat să aflu ce denumiri au), cu ouăle lui. Fascinant. L-am/le-am exterminat rapid. Pentru că Universul lucrează, anul viitor am primit răsplata , o invazie apocaliptică de Arion vulgaris sau arion lusitanicus (...

Sînt convinsă că doar pentru mine au relevanță veștile astea și poate pentru prietenii apropiați care se vor bucura de gustul recoltei din grădina mea la mesele viitoare. Cu toate acestea, trebuie să mă laud că anul ăsta am fost atentă și am semănat la timp ridichile și salata, astfel încît acum mă bucur zilnic de ridichi proaspăt culese. Plus că am depășit pînă în acest moment și perioada în care plantele tinere erau servite dimineața, la prînz și seara de către limacși și verișorii lor, melcii de grădină. Salata nu supraviețuia mai mult de stadiul de plăntuță de 2 cm. Posibil ca gerul din iarna asta să fi decimat mare parte din efective, am aruncat vreo două duzini de melci de grădină la container iar ieri am cules cîțiva limacși de pe salată și i-am feliat cu instrumentul de scos buruienile dar nu se compară cu anii precedenți. Sînt curioasă dacă voi reuși să am succes și cu viitoarele semănături, încă n-au ieșit castraveții, mai am de semănat dovleci, dovlecei, mazăre și f...

Spun ”expirate” pentru că, de cînd am încărcat pozele din această postare și le-am lăsat așa, și pînă acum, lucrurile s-au schimbat radical. În sensul că, lacustra s-a transformat în secetă, singura salată ce a supraviețuit în roabă atacului limacșilor, a fost o parte mîncată, o parte nu, pentru că odată cu valul de căldură, a dezvoltat rapid tija pentru înflorire și a devenit amară, limacșii din imagini au sfîrșit ghilotinați de foarfeca de grădină și altele de genul... În altă ordine de idei, voi ajunge în iadul limacșilor, de la începutul sezonului și pînă acum am omorît sute, striviți, înecați cu bere, strînși în pungi și aruncați la container sau, metoda care mi se pare cea mai rapidă: tăiați cu foarfeca de grădină. Gardena mea face minuni! La o singură expediție de cucerire am avut răbdarea să îi și număr: 222, într-o jumătate de oră! Deși spusesem că mă opresc pe la 100, n-am putut rezista tentației. Bine, eram și într-o stare de nervi accentuată după ce am văzut cum...

Nu știu alții cum sînt dar eu sînt în perioada de maxim sictir și of și vai din cauza melcilor de grădină și a limacșilor care îmi devastează tot ce apucă! Cu melcii de grădină mai că aș putea conviețui aproape pașnic, în sensul că, atunci cînd îi văd, îi adun și îi arunc la container, dar cu limacșii e cu totul altă poveste, mi se par super scîrboși, sînt incredibil de mulți, în perioada asta toată grădina mea este sub asaltul puietului înfometat. De cînd am făcut pozele de mai jos a mai trecut ceva vreme, au mai crescut și ei, a crescut și starea mea de iritare. Este al doilea an cînd am parte de o invazie de proporții biblice . Au topit aproape toate plantele proaspăt semănate: salata verde, morcovii, țelina, pătrunjelul, dovleceii.  Aici îi vedeți fericiți în stratul de salată. Singurele fire de salată care au mai supraviețuit pînă acum sînt cele mutate în roaba în care am pus căpșuni anul trecut. Poate voi avea zece salate, cu mare noroc! Sînt dezamăgită că zecile d...

Grădina mea este invadată de limacşi, unii noi, portocalii, urîţi, mari. Mai văzusem anii trecuţi din cei cafenii cu pete mai închise, erau mai puţini şi mai discreţi, nu că nu m-ar fi deranjat la fel de tare sau că nu i-aş fi omorît cum îi vedeam. Anul ăsta mă simt depăşită complet. Probabil voi arde în focurile iadului la cîţi am strivit, tăiat. Nu vreau să folosesc substanţe chimice în grădină aşa că, soluţia mea eco este containerul pentru melcul de grădină (cel cu cochilie) şi talpa, cărămida, foarfeca de grădină sau orice altceva am la îndemînă. Am găsit pe net şi alte soluţii eco , încă nu am reuşit să le aplic. Sînt tot mai exasperată de numărul lor exploziv şi mă gîndesc cu tristeţe că probabil asta este confirmarea faptului că nu mai am arici în curte, păsările grădinii nu par să facă faţă. Bine, piţigoii cenuşii şi codroşii ies complet din discuţie, un limax din ăsta grăsuţ şi bine stropit de ploi cred că e jumătate cît ei. Dacă aţi avut probleme din astea, ce ...

Povesteam în primăvară, pe Orin Arts & Crafts,  cum am procedat pentru o grădină suspendată de căpșuni . Ei bine, metoda mea a funcționat! Am căpșuni la doză, încă nu i-am gustat să văd dacă se simte și ceva hamei, aștept să se mai coacă. Pînă atunci, mă mulțumesc cu frăguțe, ele s-au copt mai devreme. Asta, după ce mă războiesc crunt cu concurența, cred că îmi veți înțelege lupta cu melcii, cu sau fără cochilie. Cei cu cochilie sînt mai norocoși, ajung la container, mai au o șansă. Limacșii ajung sub talpa pantofilor, sînt o insensibilă cînd vine vorba despre protejarea plantelor și fructelor mele. Oare am reușit să vă fac poftă?

Acum patru ani vă povesteam ceva despre un porumbel care a venit în vizită . A venit și anul trecut, acum iar! N-are nici o treabă, pozează grațios pe unde apucă. Am aflat că ar fi al unui vecin. Din nebănuite motive, la început de toamnă se mută în curtea mea. Săptămîna trecută a venit să își ia la revedere de la mine cînd plecam la serviciu, stătea pe poartă cuminte ca o pisică și se uita la mine. Am trecut de stadiul cînd mi-l imaginam pe varză acum am problema că îmi bate în geamul de la baie și intră în casă cum prinde o fereastră/ușă deschisă. În ciuda apucăturilor mele de țărancă, doar anul acesta am aflat că biluțele din imagine sînt ouă de limax. Mai găsisem prin pămînt cînd scoteam buruienile, am suspectat melcul de grădină ca și părinte absent. Acum le-am fotografiat împreună cu mama/tatăl ouător. Mă gîndesc că și limacșii sînt hermafrodiți la fel ca și frații cu cochilie. Cu toate că arătau minunat, au sfîrșit tragic sub talpă și limax și ouă (din astea s-ar putea s...

Dacă auziți pe cineva văitîndu-se cum că melcul de grădină ar fi specie pe cale de dispariție în România, vă rog eu mult de tot să îl liniștiți, să îi spuneți că, în cel mai rău caz, acesta a devenit specie endemică, și anume la mine în grădină, dar că, nici o grijă, există suficiente exemplare pentru a repopula o zonă mai mare. De fapt, pot spune că mă ocup în permanență de repopularea împrejurimilor, regulat, containerul meu conține o cantitate mai mică sau mai mare de gastropode.  Ăștia sînt cei fericiți, ceilalți mai sfîrșesc accidental sub picioarele mele nedotate cu radar atunci cînd întind rufele noaptea sau bîntui prin frunze ziua. În cinstea alegerilor am beneficiat de jumătate de ziuă fără curent în casă și de cît o fi fost noaptea fără curent pe stradă, ca să aflu și eu la ce se referă lumea cînd spune că: așa era bezna! Recunosc, mi-a fost frică! Nu cît să iau un melc în casă dar, totuși! Îi vedeți cît sînt de drăguți în vasul în care i-am adunat cu destinația c...

... că altfel nu îi pot numi, la ce locuri de "relaxare" îşi găsesc! Ieri am numărat trei în Euphorbia (sau "Spinul lui Iisus" cum mai este cunoscută). Cred că aflaseră de planurile mele de "recoltare" şi au zis că mai bine îşi fac seppuku! După sesiunile de ploaie, ieşiseră cu zecile, mişunau care încotro! Ştiu că saga melcilor din grădina mea este nesfîrşită, v-am mai tot povestit despre ei! Honey se întreabă de ce mă deranjează atît de mult încît să îi adun şi să îi arunc la container. Mă deranjează urmele lăsate... nu neapărat dîrele alea fosforescente, cît găurile din frunzele plantelor, nu îmi place că fără să vreau calc pe ei pentru că nu îi văd pe toţi şi zilnic aud cel puţin cîte un şşşcrrrşşşttt sub tălpi şi nu e plăcut să fii "snail slayer". Nu vreau să pun otravă pentru melci aşa că am găsit soluţia aruncatului la container. Nu ştiu ce faţă fac cei care îl recuperează, pînă acum nu s-au plîns lucrătorii de la salubrizare că e plin d...