Postări

Se afișează postări din mai, 2018

Instantanee ratate: cine a pus caii în drum?

Imagine
N-ar fi fost nimic deosebit la fotografiile astea, nereușite oricum. Nu știu cât era ceasul, noaptea, la începutul lunii, când, uitându-mă pe geam în stradă am văzut apropiindu-se primul cal. Apoi încă unul, și încă unul, și încă unul, patru, veneau dinspre câmp singuri, la distanțe aproximativ egale unul de celălalt, pe mijlocul drumului, cu capetele plecate, nu mai știu dacă mai ploua încă. Am simțit nevoia să îi fotografiez, nu erau primii pe care îi vedeam pe stradă dar de obicei se întâmpla ziua. Deja primul era aproape ieșit din raza de acțiune a lui Pixie când am declanșat prima oară. Rezultatul, trei siluete fantomatice, ar trebui să pun semne și să scriu că sunt cai acolo. Am mai declanșat o dată, încă o dată, același rezultat, caii au ieșit din raza mea vizuală și am rămas să mă uit la fotografiile făcute, să încerc să înțeleg "efectul fantomă". Or fi fost cei patru călăreți ai Apocalipsei și i-am deranjat din drum.  

Foto-ghicitoarea săptămânii

Imagine
Ghici ghicitoarea mea, ce este aceasta? Indicii ajutătoare: trece prin fața casei mele și "așa era proiectul, așa o facem".

Post nerecomandat gasteropodofililor sau gasteropodofobilor

Imagine
În mod evident inventez cuvinte, habar n-am cum se numește dragostea sau teama de melci. Cu atât mai puțin nu știu cum s-ar numi sentimentele respective vis a vis de limacși. În cazul meu n-ar fi vorba nici despre unul, nici despre celălalt, mi-ar trebui un al treilea, care să definească o puternică aversiune combinată cu oareșice sadism și curiozități anatomopatologice. Singura latură pozitivă ar fi fotogenia animăluțelor în cauză. Fără doar și poate, melcii și limacșii sunt unul dintre cele mai frecvente subiecte pe blogul meu. De ani de zile îmi expun aici, mai mult sau mai puțin elaborat, bătălia cu ei . Inițial eram afectată doar de melcul de grădină , clasicul în viață. Într-un an, 2013, am descoperit un Limax maximus (limacs leopard, mi-am făcut lecțiile și am căutat să aflu ce denumiri au), cu ouăle lui. Fascinant. L-am/le-am exterminat rapid. Pentru că Universul lucrează, anul viitor am primit răsplata , o invazie apocaliptică de Arion vulgaris sau arion lusitanicus (

Lecțiile de vineri: Nu poți opri degradarea unui popor

Imagine
Sunt lecții de vineri pentru că atunci am făcut fotografia de mai sus, în ceea ce putea să fie o seară minunată în grădina mea, înconjurată de liniștea sfârșitului de zi și de aromele de bujori și lămâiță. Trilurile mierlei și câte un lătrat rătăcit sau neliniștea unei gâze întârziate, poveștile înfundate ale vecinelor adunate la poartă peste drum ar fi fost singurele sunete. Poate și uruitul unui avion. Sunt puține zilele săptămânii în care mă prinde înserarea în grădină, de obicei la ora aceea sunt deja în pat, cu Maia. Mi-ar fi plăcut să mă pot bucura de momentele acelea. În loc de asta, după ce am încheiat grădinăritul frenetic, a trebuit să mă retrag în casă. Nu mai suportam să aud răsunând din boxele vecinilor "buzunarul meu vorbește orice limbă își dorește" și alte șlagăre de genul, punctate de răcnete și chiuituri. Sunt tristă că, dincolo de gusturile muzicale discutabile și de apetența pentru volumul la maxim, cam în acest stadiu am ajuns noi, ca popor, ca ț

Mi-am pierdut copacul

Imagine
De felul meu, manifest tendințe posesive cu ceea ce îmi place. Astfel încât, copacul ăsta de pe marginea lacului de la Zoo a devenit rapid "al meu". Și, toamna, iarna, vara, trebuia să mă urc în el pentru poze. De cele mai multe ori, cu bicicleta fiind. Între timp, am luat o lungă perioadă de pauză, și de biciclit, și de copăcit! Nu l-am uitat, l-am îngropat doar undeva sub griji și îndeletniciri cotidiene. Octombrie 2011 Februarie 2012 Februarie 2012 August 2012 Februarie 2013 Octombrie 2013 Prima dată am încercat să îl găsesc anul ăsta noaptea, tot cu bici. Nu am reușit. M-a debusolat complet gardul nou. A doua oară am mers ziua pe malul lacului. Culmea, nici ziua nu eram sigură de nimic. Am făcut vreo trei poze cu mobilul unor copaci ce semănau, toți dincolo de gard. Până la urmă, cred că acesta este, probabil au tăiat din el, nici malul nu mai arată la fel. Chiar dacă l-am ignorat atâția ani, tot simt că mi-a fost luat ceva, că plimbările cu bi

Roșii de la S.E.R.A.

Imagine
Vă povestisem pe pagina de Arts & Crafts , cum am contribuit cu puțin la proiectul S.E.R.A. Sănătatea Elevilor Răsare Aici , prin care oameni frumoși încearcă să îi învețe pe copiii noștri cum să se bucure de legume proaspete cultivate cu mânuțele lor, cum să crească sănătos și în armonie cu mediul, legați de comunitatea din care fac parte.  Țăranca din mine a fost încântată de acest proiect și mă gândeam deja cum le voi da boabe de fasole din recolta proprie sau alte semințe de prin grădină. Iată că, până la urmă S.E.R.A. m-a ajutat pe mine (aș putea traduce asta și ca Se Există Răsaduri Accidentale/sau Accidental Primite). Cu răsaduri. De roșii. De la bunica. Ce înseamnă să te afli la locul potrivit când trebuie! Sâmbătă, cu bicicleta fiind în Piața Mică, așteptam la SIBIO să vină mama respectivă să îmi aducă o carte (paranteză pătrată: în timp ce așteptam, am băut întâiaș dată pentru prima oară un esspresso scurt cu lapte rece, de soia, desigur, făcut de AdiO, am un sin

Instantanee ratate

Imagine
Sunt convinsă că nu mi se întâmplă doar mie să gândesc "fotografic" atunci când privesc în jur. E frustrant mai ales atunci când te afli la volan şi imaginea care te-a impresionat dispare la fel de rapid cum a apărut, rămânând doar o stare, undeva acolo, gândul că, dacă ai fi fost exact în momentul acela cu un aparat foto în mână, din unghiul potrivit şi cu priceperea potrivită, ar fi ieşit un instantaneu memorabil. Mă bate gândul să vă povestesc cât de des pot atunci când mi se întâmplă o "ratare" de genul. Cu riscul de a cultiva o altă frustrare, cea de a nu fi capabilă să reproduc nici la a suta parte imaginea în cuvinte. Ştiţi lumina aia de care avem parte în unele dimineţi sau după-amiezi după ploaie? Lumina care te învăluie cald şi clar, în care lumea din jur pare mult mai frumoasă? Săptămâna trecută am avut parte de ea, dimineaţa, în timp ce mergeam către serviciu. Eram pe Frigoriferului când i-am văzut, în lumina asta. Erau trei, doi dintre ei echipaţi