Cum a stat treaba cu înotul

V-am cerut ajutorul și ați fost aproape de mine și de cauza pentru care m-am mobilizat. Vă mulțumesc pentru asta, vă aduc aminte că încă se mai pot face donații prin intermediul formularului de pe site-ul Family Olympics, acolo găsiți și programul următoarelor zile, vor mai fi probe de alergare și de executat flotări. Se mai pot completa formulare de susținere inclusiv pentru cei care am înotat ieri.

În 24 mai, între orele 17:00 și 20:30, se va alerga pe Stadionul Municipal iar în 25 mai va fi proba de flotări și premierea participanților, în Parcul Sub Arini, între orele 10:00 și 19:00.

 Cîte ceva despre cum a fost ieri, la bazinul Olimpia:

- nu îmi mai aduc aminte să fi văzut apa din bazin atît de calmă cum era înainte de probe, am fost printre primii care au intrat în apă, senzația este de neprețuit!

- n-am putut să nu fiu zuză ca de obicei, mi-a scăpat un șlap pe marginea bazinului, am alunecat, am făcut niște mișcări contorsioniste pentru a-mi recupera echilibrul și șlapul. După care, am comis-o și la intrarea în apă, noroc că nu era nimeni pe fază să imortalizeze evenimentul! Adică eu de obicei mă pun în fund pe marginea bazinului după care fac un fel de stînd în mîini și mă las ușor în apă, cu mîinile la același nivel, firește! Ei bine, de data asta, am încercat manevra cu o mînă pe marginea bazinului, alta rămasă pe cub, nu mi-a ieșit, m-am dezechilibrat artistic, răsucire, n-am prins nici bara de metal de la baza cubului, m-am ușor scufundat... Probabil că cei care mă vedeau se gîndeau că uite și la asta, săraca, mai vrea să și înoate și ea se îneacă la mal!

- nu mai știam în cît timp fac o lungime de bazin la Olimpia, de obicei îmi lua cam 40 de secunde, nu mai înotasem de mult sistematic așa că am avut ceva emoții și am zis că fac doar 15 ture de 50 m, 30 la Olimpia, în cele 30 de minute alocate. Le-am făcut în 21 de minute. N-am mai făcut ture suplimentare în timpul rămas pe motiv de aparținători plictisiți. Cred și eu că nu e distractiv să te uiți la cineva cum se tot mișcă prin apă iar tu consemnat în tribune. Pentru mine ar fi fost frustrare maximă!

- am avut o mare dilemă la un moment dat: în timp ce înotam cu drag și spor îl văd pe organizatorul principal al evenimentului, Ovidiu Neamțu, cățărat pe cub, încerca să îmi facă poze din față. Să nu vă explic ce gîndeam eu: să mențin ritmul, să opresc la pozat, eventual cu semnul victoriei și cu fața de: uite mamă, sînt la televizor... a cîștigat ritmul! Grea bătălie pentru o narcisistă photo-freak! 

Pentru pozele cu mine mișcînd îi sînt datoare lui Honey, care a venit să mă susțină activ!

Sper din tot sufletul ca efortul nostru minim de zilele acestea să îi poată ajuta pe copiii și tinerii supraviețuitori ai cancerului. Cred că ei sînt principalii eroi aici! Și vreau să le mulțumesc organizatorilor că s-au gîndit la asta!