My life

Nu era nici acoperiș de tablă, nici fierbinte, cu toate acestea, asociez imaginea pisicii pe acoperiș cu titlul piesei de teatru (Cat on a Hot Tin Roof), de fapt, mai mult cu filmul, nu am văzut interpretat pe scenă textul lui Tennessee Williams. La ora la care am făcut fotografiile erau vreo trei pisici pe acoperișurile din raza mea vizuală dar doar asta se profila așa, enigmatic și melancolic pe cerul Sibiului, stăpînă de drept!

Semicercuri Nu îmi aduc aminte dacă am mai avut ocazia să fotografiez un curcubeu aproape întreg, de obicei aveam parte de cîte un picior de curcubeu. Acum erau două şi am surprins mare parte din ele. Probabil că nu mă voi sătura curînd de fotografii de genul, atunci cînd se întîmplă pare întotdeauna un lucru atît de minunat să vezi spectrul luminii pe cer. Mi-a plăcut de data aceasta şi faptul că puteam vedea locul unde curcubeul părea un abur colorat izvorît din pămînt. Culori deasupra pămîntului Ori doi M-am jucat cu contrastul în Picasa Imaginea neprelucrată Judy Garland - Somewhere Over The Rainbow de gotti57

Într-un viitor nu ştiu cît de îndepărtat s-ar putea ca imagin de genul celor incluse în această postare să fie doar amintiri. Pentru că ar fi posibilă apariţia pe cîmpul dintre Turnişor şi Ştrand a unui cartier al Sibiului, Cîmpşor.   Chiar sper să nu se întîmple asta, cu toată teama mea de cîinii peste care mai dau aici, cu sau fără o turmă de păzit, mi-ar părea rău să nu mai văd grauri călătorind pe spinarea oilor, să simt mirosul ierbii şi al florilor, să mă bucur de apusuri spectaculoase. Ieri seară am fost la adunat ciulini şi alte flori ce vor fi decorative uscate. Normal că nu puteam lăsa expediţia nedocumentată fotografic. Parcă e mai simplu să vă arăt cum este prin imagini, în loc să scriu despre asta.

Nu mi se par nici mulţi, nici puţini, nu mă apucă nici o depresie cînd mă gîndesc la anii mei. Se întîmplă doar că anul ăsta nu am avut chef de musafiri, sărbătorit prin localuri sau chestii de genul. Poate şi datorită faptului că în ultima vreme n-am mai ieşit atît de des în natură (jungla proprie nu se pune), îmi lipsea. N-am vrut nici să mergem cu maşina undeva aşa că am mers noi doi şi bicicletele cu trenul, pînă la Avrig, iar de acolo, în sus pe vale, pe două roţi. Copiii au lipsit pe motiv de activităţi extra-şcolare.  Zona este extrem de frumoasă, puţina ploaie care a dat la sfîrşitul săptămînii trecute n-a făcut decît să cureţe atmosfera de praf iar norii m-au bucurat pe mine şi piticii mei cu privitul în sus. Am avut parte de un apus cu o mie de culori, a fost interesant că frunzele tinere, de primăvară, ale copacilor, păreau aproape ruginii în lumina amurgului.  Regretul meu este că s-a construit intensiv, de multe ori haotic şi de un gust îndoielnic şi c...

... Dz își aduce aminte din cînd în cînd de lecțiile de pictură din copilărie. La scară mare că de, nu are toată lumea la dispoziție ditamai cerul să își facă de cap! Ce combinații îi reușesc este de fiecare dată uimitor. Cîteodată apuc să îl iau pe Pixie și să încerc să surprind ceea ce vede ochiul. Bineînțeles, fotografiile sînt doar palide copii ale spectacolului de afară, mă încăpățînez totuși să caut culorile apusului printre crengile pomilor din grădină. Îi mai bodogăn din cînd în cînd pe ei, pomii, și pe mine, că nu sînt mai puțin deși. Ce vedeți aici sînt niște găselnițe de săptămîna trecută, îmi plac suficient cît să le împărtășesc și cu voi.

Voi ați văzut cerul în dimineața asta? Cum era el de colorat și stătea să apară soarele și era promițător de frumos? E drept că era la 7 fără un sfert, că Arin a trebuit să ajungă mai devreme la școală iar eu înainte să mă spăl am fugit după Pixie că nu puteam rata un asemenea spectacol.  Unde naiba s-a dus promisiunea aia de dimineață nu știu, că azi zici că toate Zînele Vîntoase au jucat deasupra și pe lîngă casa mea plus că n-am mai văzut nici sămînță de sîmbure de soare, doar cenușiu și plumburiu și ce vreți voi! Propun ceva schimbări radicale pentru mîine că eu înțeleg să fim solidari cu oamenii ăia loviți de tornadă în NY dar nu mai vreau să mă joc de-a Vrăjitorul din Oz! Deși, dacă stau bine să mă gîndesc, am chiar două perechi de saboți roșii! P.S. Dacă apare cu un scris mai ciudat este pentru că am copiat postarea inițială și am lipit-o într-o postare nouă.

Voi ați văzut cerul în dimineața asta? Cum era el de colorat și stătea să apară soarele și era promițător de frumos? E drept că era la 7 fără un sfert, că Arin a trebuit să ajungă mai devreme la școală iar eu înainte să mă spăl am fugit după Pixie că nu puteam rata un asemenea spectacol.  Unde naiba s-a dus promisiunea aia de dimineață nu știu, că azi zici că toate Zînele Vîntoase au jucat deasupra și pe lîngă casa mea plus că n-am mai văzut nici sămînță de sîmbure de soare, doar cenușiu și plumburiu și ce vreți voi! Propun ceva schimbări radicale pentru mîine că eu înțeleg să fim solidari cu oamenii ăia loviți de tornadă în NY dar nu mai vreau să mă joc de-a Vrăjitorul din Oz! Deși, dacă stau bine să mă gîndesc, am chiar două perechi de saboți roșii! P.S. Dacă apare cu un scris mai ciudat este pentru că am copiat postarea inițială și am lipit-o într-o postare nouă.

Inclusiv la piață! Taximetriștii de lîngă piața Cibin se uitau oarecum mirați la mine, la 8 dimineața, cum ajung în marginea trotuarului, mă uit pe cer, mă uit stînga-dreapta, traversez, mă răzgîndesc, scot Pixie din geantă, mă întorc pe trotuarul de unde venisem, fac două poze, traversez din nou. Știu, boală grea! Altfel cumperi morcovi, țelină, vinete, cartofi, ceapă... avînd în minte conturul turnului Bisericii Evanghelice profilat pe nori, părînd chiar mai adormit decît tine!

Soundgarden - Black hole sun Asculta mai multe audio rock

Cred că nu sînt singura pe care o "pălește" din senin cîte o melodie din trecut, fără o legătură aparentă cu nimic. N-am mai ascultat Roxette de multă vreme, poate m-a inspirat faptul că au concertat de curînd la Cluj și da, mi-ar fi plăcut să merg, poate a treia oară cînd vor veni în România. "I'm spending my time Watching the sun go down... " Se potrivesc versurile astea cu apusul fotografiat ieri. Roxette - Spending My Time Asculta mai multe audio diverse

Azi am ascultat prima oară sau cel puțin astăzi am remarcat în premieră melodia lui Goran Bregovic, Underground Tango. Mi se pare că se potrivește cu demisolul meu, cu fulgerele care se vedeau mai devreme, cu ploaia asta care se străduiește să ajungă o dată la ceea ce îmi doresc eu... inutil de spus că nici ea nici eu nu reușim! Dz șomează, nici urmă de furtună și de ploaie torențială! (am modificat fotografia de mai jos, i-am mărit saturația în Picasa, nu știu de ce, era frumoasă și în forma originală) În caz că aveți chef, poate vă molipsiți și voi de promisiunile din piesa asta: Goran Bregović - ''Music for films'' - ''Underground tango'' Asculta mai multe audio diverse

De cîteva zile aşteptam mult-promisa ploaie. Se mai înnora după-amiezile, ieri tuna înfundat dar nici gînd să plouă. Aşteptam cu mare nerăbdare ploaia asta, nu doar pentru grădina mea ce dădea semne de sete ci şi pentru capul meu, ce dădea semne de disperare accentuată. Oare v-am mai spus cît sînt de meteo-sensibilă?  Azi a plouat, în sfîrşit, capul meu parcă e mai treaz şi... bonus: ce soare frumos s-a strecurat, cît să nu apună el nevăzut de nimeni! Ca o promisiune că mîine îşi va recuceri teritoriul! Arin ar fi vrut să pîndească luna, e aproape plină, s-a dus în balcon pentru asta dar încă nu s-au risipit suficient norii. Sometimes I wish I...

Cînd am început să fac colajul cu două dintre imaginile surprinse mai devreme, cu răsăritul lunii, flori de liliac, de măr, cu flori şi mugurii frunzelor stejarului, mă gîndeam că vi le voi arăta şi atît.  Nu ştiu de ce, cînd le-am lipit, am început să fredonez o melodie dragă mie, The Alan Parsons Project - Eye in the Sky, vă las să o ascultaţi, noapte bună! The Alan Parsons Project - Eye in the Sky Asculta mai multe audio rock

Încerc să ignor faptul că blogspot a schimbat interfaţa (dacă nu se numeşte aşa, nu trageţi!) şi că m-am trezit cu fereastra aia nouă pentru postări. Am mai încercat-o anterior dar aveam posibilitatea de a reveni la cea veche. Aşa a fost şi cu gmail-ul, am tot revenit pînă acum sînt obligat-forţat pe tip nou şi nu îmi place deloc. Mda, greu scoţi omul/femeia/pe mine din ale lui! Un lucru tot am găsit pozitiv: că pot trage de poze în ce direcţie vreau eu. Şi pot schimba dimensiunea, orientarea fotografiei, după ce am încărcat-o. De fapt vroiam să scriu doar pentru a vă arăta cerul nopţii, surprins cu Pixie mai devreme, la mine în grădină, cu lună şi stele. I-am dat ajustare automată a contrastului în Picasa şi se vede aproape la fel ca şi în realitate, cu tot cu tremurul de necontrolat al mîinii mele drepte în curs de deces. Bonus: melodia care mă obsedează zilele astea, după ce am ascultat-o pe Guerilla de cîteva ori, am reuşit să reţin suficiente versuri pentru a identifica...

1. Românii au consumat mai multă energie de Ora Pămîntului, vîrful energetic al zilei fiind la orele 20:50, citiţi aici . Mă mir? Nuuu! 2. Cerul era minunat ieri, am constatat că îl pot folosi şi pe Pixie în trafic şi să supravieţuiesc să vă povestesc despre. A se folosi totuşi cu moderaţie! 3. Deşi cerul era minunat, gerul de azi-noapte mi-a îngheţat lalelele deabia înflorite plus că şi celelalte par afectate. Nu mă bucur!

Pe modelul: "Surdul n-aude, dar le potriveşte", m-am nimerit şi eu să fac ieri fotografii cu soarele aproape de echinocţiul de primăvară. Am aflat asta astăzi, după ce am văzut fotografia Corinei, făcută exact la ora H: 19:14, cu descrierea de rigoare. Eu am făcut poze soarelui pentru că era prea frumos să îl ratez. Azi cînd am verificat ora fotografiei, era 19:10, cîteva minute diferenţă de momentul echinocţiului. Recunosc că habar n-aveam ce se întîmplă la această dată aşa că îmi permit să copiez aici de pe site-ul Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" , poate mai sînt şi alţii la fel ca mine: La momentul echinoctiului de primavara Soarele traverseaza ecuatorul ceresc trecind din emisfera australa a sferei ceresti in cea boreala. Cind Soarele se afla in acest punct, numit punct vernal , el descrie miscarea diurna in lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determina - la data respectiva - egalitatea duratei zilelor cu cea a noptilor, indiferent de la...

Se pare că ori nu scriu ori scriu prea mult așa că... a treia găselniță pe ziua de astăzi ar fi întrebarea mea referitor la ce era ieri pe cer... adică stolul imens de zburătoare, ce nu-mi păreau a fi ciori că prea erau sus de tot. În poza din stînga n-am folosit zoom-ul, poate aveți vreo lupă la îndemînă, să vă confirme că pe cer erau niște puncte deplasîndu-se. În dreapta am încercat și eu și Pixie să surprindem ceva din păsăretul respectiv dar na, greu de tot! Lumină puțină, distanță mare, măcar am oprit mașina pentru asta! Păreau a se îndrepta spre Nord și nu-mi dau seama dacă asta e o migrație normală sau datorată încălzirii globale, le-o fi fost deja prea cald în Sud? Și ele, păsările călătoare, la fel ca și vietățile marine, afectate de curenții în continuă încălzire, își dau duhul de cald? Nu văd că e ianuarie în calendar și că mie mi-e frig? Pentru că tot eram cu ochii pe sus după aripi, am rămas cu ei acolo, după ușoarele irizări ale norilor în apus avansat, cu tușe de mov și...

M-am gîndit să vă povestesc și vouă ce m-a impresionat/uimit/bucurat în ultimele zile. Nu vă spun chiar totul, am prostul obicei să mă las mișcată de prea multe lucruri, majoritatea probabil inofensive pentru alții. Spre exemplu, azi-noapte, după ce am vizitat din nou Cutia , și am aterizat în plină aniversare Vintage , am plecat frumușel cu taxi-ul. N-am sesizat lipsa fundalului sonor decît atunci cînd șoferul m-a întrebat ce muzică prefer. I-am spus că orice, mai puțin manele sau populară. Omul a insistat să afle, i-am detaliat că poate fi clasică, rock, disco, house. Cred că a stat puțin pe gînduri, moment în care eu am remarcat jucăria de pe bord, un mini-laptop, a butonat ceva și tadaaa... muzică instrumentală super mișto. Și cu video-clipul aferent! După piesa asta am mai avut ceva de genul baladă rock... a picat foarte bine pentru liniștirea urechilor mele afectate de volumul boxelor din pub. Impresionant! Cred că era de la firma Pronto. Astăzi era ultima zi de Art Boutique și...

Am avut o toamnă ca o iarnă și acum avem o iarnă ce începe ca o toamnă. Văzînd cum e afară nu pot decît să mă bucur și mai mult de vremea pe care am prins-o duminică, în tura cu bicicletele. A fost soare și cald, cu toate că am cam strîmbat din nas din cauza faptului că a fost 90% off-road (asta pentru că nenea doctorul mi-a zis astă-vară să renunț la off-road și la zumba dacă țin la coloana mea), dar m-am bucurat din plin de mersul prin pădure, sau pe cîmp. Am mai făcut și push-bike, acolo unde se urca sau se cobora prea abrupt (eu nefiind un mare fan coborîri, mai ales pe nisip și pietriș, prefer să urc). Expediția au organizat-o cei de la Tura în natură , pe mine m-a chemat Cristi, nu știa să îmi spună exact traseul, mi-a trimis o hartă google cu el, părea în regulă. Ne-am întîlnit la stadion și, pentru mine au început surprizele: nici vorbă să o luăm pe pista de bicicliști, am mers inclusiv prin Subarin pe poteci, am ieșit în Valea Aurie pe aleea care duce la zoo și de acolo, la d...