My life

Atunci când am început să scriu pe blog erau populare lepșele, erau și amuzante, era mai multă interacțiune între bloggeri, se lăsau comentarii, te bucurai când cineva te băga în seamă și te nominaliza să preiei o leapșă . Aceasta fiind un fel de set de întrebări gen oracol sau provocarea de a posta ceva (la un moment dat am făcut public conținutul poșetei mele ). Acum acțiunea s-a mutat mai mult pe rețelele de socializare, nu mai sunt așa populare blogurile despre nimic. M-am bucurat săptămâna trecută să văd o leapșă la Ioana, cu treizeci și cinci de lucruri pe care (poate) nu le știam despre ea . Pentru că treizeci și cinci de lucruri mi se par cam multe, trișez cu primele unsprezece și le copiez dintr-o leapșă mai veche, fiind de acum șapte ani mizez pe faptul că e ca și când sunt noi, plus că nu m-am schimbat: 1. îmi place primăvara. 2. sufăr de o claustrofobie mai mult sau mai puțin controlabilă. 3. iubesc cerul și norii și nu m-aș sătura să le fotografiez. 4. dacă

Nu, n-am greșit titlul, știu că grupul și evenimentul organizat sâmbătă de ei se numesc Semințe Cu Suflet , dar cred că cel postat de mine se poate aplica la ce a fost acolo. Probabil v-ați dat seama din ce mai postez pe aici că mă interesează să cultiv în grădină tot felul de legume și plante, într-un mod cât mai tradițional și lipsit de chimicale posibil. Nu stropesc, nu chimizez, nu nimic, cu riscul să pierd mare parte din recolta anului respectiv. Inclusiv mă lupt cu melcii de grădină și limacșii spanioli prin metode bio dar câteodată inchizitoriale.  De vreo trei ani am beneficiat de semințele tradiționale oferite gratuit, prin poștă, de către organizația Eco Ruralis . Probabil voi face același lucru și anul acesta. Atunci când am aflat despre piața cu semințe gratuite de legume românești, organizată la noi la Biblioteca Astra, am vrut neapărat să particip. Sinceră să fiu, dacă aș fi bănuit ce va ieși dintr-un eveniment gândit ca fiind unul generos și de suflet, mai bine st

Cadru general: aceasta este zona din dreptul grădiniței la care este înscrisă Maia, pe timp de vară, că așa știa google maps. Pe timp de iarnă, nu am făcut poze dar trebuie să mă credeți pe cuvânt. Strada respectivă nu cred că apare pe nici una dintre hărțile Primăriei, nu se există. De ce spun asta? Pentru că, în nici una dintre săptămânile cu zăpadă la greu n-a văzut nici picior de urmă de abur de dezăpezire. Nimic, nimicuț, s-a topit de la mama natură și de la roțile coparticipanților la trafic. Aceasta însemnând că, de multe ori, se circula doar pe un singur rând de urme și parcam mașina undeva în mijlocul drumului pentru a nu rămâne blocată în mormanele de zăpadă de pe margini sau, după caz, de zăpadă și gheață. De ce toată introducerea aceasta? Pentru a constata că, deși strada respectivă nu apare pe hărțile Primăriei, ea apare în strategia Poliției rutiere de a educa/amenda cetățenii. După cum se poate observa, se există două treceri de pietoni acolo, între ele fiind o