Ziua 3

A debutat cu baie şi plajă la piscina hotelului, am uitat să vă spun că am stat la Hotelul Venus, din Fourka. De fapt Paralia Fourka sau Skala Fourkas, parcă aşa am văzut că i se spune zonei de plajă, Fourka este un sat la care nu am ajuns nici anul ăsta, am încercat în primul an acolo să găsim satul şi după o excursie minunată în sus pe dealul plin de pini şi livezi de măslini am renunţat. Hotelul curat, camera mare, am avut noroc şi de mansardă aşa că era foarte înaltă, o uşurare pentru claustrofoba de mine. Aveam chicinetă complet utilată şi terasă. Ne-a costat 40 euro/noapte. A trebuit să îi tîrăsc obligat-forţat pe copii de la piscina hotelului, dacă era după ei, acolo ne petreceam toată vacanţa. Oricum, ce vă pot spune este că sînt super încîntată de faptul că, încet-încet, şi cu dotările corespunzătoare (respectiv ochelari de înot iar pentru Radu şi clemă de nas), copiii mei au început să îşi dea drumul să înoate (asta după cel puţin trei cursuri de înot cu final incert). Chiar dacă era micuţă faţă de bazinul Olimpia, am profitat şi eu pentru a nu pierde antrenamentul la înot. În pauze, mi-a ţinut companie Sunetul Munetului, cartea lui Kawabata luată după mine în vacanţă pentru a o reciti.
După amiaza am luat de bună recomandarea lui Levi de a merge într-o localitate învecinată, Possidi, unde ar fi trebuit să dăm de un far. Zis şi făcut! Primul lucru pe care l-am remarcat atunci cînd am intrat în localitate a fost un nene care semăna bucăţică ruptă cu ce îmi imaginez eu despre Don Quijote: în vîrstă, cu păr mai lung, mustaţă, barbă, cărunt, nişte haine care gen sac, călare (nu pot să spun cu certitudine dacă era pe un catîr sau un cal). Din păcate nu l-am avut la îndemînă pe Pixie.
N-am găsit farul, n-am găsit nici măcar morile de vînt, în schimb am găsit o plajă frumoasă, cu oameni din 200 în 200 de metri, ideal pentru mine, lemne purtate de mare şi nişte valuri superbe în care ne-am bălăcit o grămadă Arin şi cu mine, asta după ce m-am săturat eu de bîntuit în stînga şi în dreapta, mai departe de ţărm, unde nu mă rostogoleau aşa valurile.