My life

Și mi-am propus după ziua de sîmbătă să fiu zen, să nu mă mai las afectată de ce se întîmplă în jur, să văd doar fluturași și unicorni. Exagerez, era suficient să fiu centrată pe mine și pe spiritul meu. Să trăiesc frumos, în armonie cu mine, cu copiii mei, cu pămîntul ăsta pe care îl călcăm și natura ce ne înconjoară. Azi este marți. Nu mi-a ieșit. Ieri scoteam fum pentru ce vor să facă cu pădurile , azi m-am enervat din nou. Cum să dai tu, Guvernul României, 20 milioane de euro pentru un Aqua Park în Chinteni (la 15 km de Cluj), cu ale noastre trei luni de vară în cel mai fericit caz și, cel mai important, cu atîtea alte lucruri de care te doare, rectific, nu te doare deloc?! Revin la spitalul oncologic pentru copii , a cărui construcție a demarat, din donații și care are un cost estimat de 8 milioane de euro. Adică, din banii pentru o bălăceală incertă, făceai două spitale și jumătate. Ce poți face cu 20 milioane de euro în România zilelor noastre? Sigur nu spitale! Aqua Park

Gabriela în bucătărie și Stela, cățelușa ei super simpatică, în dormitor... Prima dată auzisem despre căsuțele pe roți anul trecut, povestea tatăl lui Radu și Arin că vrea să se implice într-un astfel de proiect. N-am aprofundat atunci, n-am căutat să văd ce înseamnă asta la noi. Întîmplarea a făcut să citesc săptămîna trecută un articol publicat în Adevărul , despre povestea Micului Atlas, căsuța pe roți concepută și construită (cu ajutoare profesioniste) de către Gabriela Isadora. Mi-am adus aminte că mai citisem despre povestea ei, pe blogul Adelei Pârvu . Acum am fost tentată să aflu mai multe văzînd că este localizată de cîteva luni la Gura Rîului, foarte aproape de noi. Căutarea mea a dus la pagina de pe fațăcarte, Căsuța plimbăreață . Sînt sigură că nu a fost o întîmplare faptul că aici am văzut că sîmbăta trecută Gabriela organiza un workshop pentru cei interesați de ce înseamnă viața într-un astfel de spațiu minimalist. N-a fost întîmplător nici că mai era un loc dispo

Nu v-am povestit multe despre Ea, pe numele ei Maia, alintată în fel și chip, surprinzător, nu mă simt deloc vinovată pentru tot regnul animal și uneori vegetal, diminutivat (ce oroare altădată) pe care i-l atribui. Pentru că memoria nu mă mai ajută foarte mult în ultima vreme, folosesc spațiul de aici pe post de memorie externă. Îmi pare rău în fiecare zi că nu rețin modul sau modurile de a pronunța un cuvînt sau de a fraza. Doar un părinte poate înțelege cît te pot încînta și bucura nimicuri de genul. Exemple din realitatea recentă: 1. În camera lui Arin, descoperă pe un raft cartea ei puzzle Mica sirenă (primită de la Cosmin și Adela). Adusă aici spre găzduire temporară de către subsemnata, ușor sătulă de separatul celor șase seturi de piese și recompusul de țîșpe mii de ori. La care, exclamă fericită: Mami, hai să CĂRTICIM sirena! 2. După un episod de construit cu seturile Duplo, amîndouă la orizontală, ea cu picioarele în sus, mă pune și pe mine să fac la fel. Profit p