My life

Preambul: mi-a plăcut că am ”scăpat” în postarea precedentă mai ușor de mai multe subiecte, spuneam acolo că îmi bântuie prin cap 757 de gânduri, unul dintre ele (ăsta este mai nou, al 758-ulea) fiind cel de a le lua în ordine inversă și poate în anul 2035 ajung și la #1. Pentru că, voi edita numele gândurilor precedente în mod corespunzător. #754 - E un gând zilnic: voi ajunge oale și ulcele și nu voi vedea capace de canal aliniate la carosabil! Nu știu cât poate să fie de greu, tehnic vorbind, să ajungi la performanța asta dar sigur este prea greu pentru meseriașii români. #753 - Și ăsta tinde spre statutul de gând/panică zilnică: dacă am citit eu bine, la Continental se extind spațiile existente și vor mai fi vreo 1.500 de locuri noi de muncă. Puteți să mă numiți frână a progresului dar sunt îngrozită de perspectiva a cel puțin 1.500 de noi mașini în traficul din Sibiu. Nici măcar la 7 și un sfert, când îmi încep periplul șoferistic, nu mai este respirabil, nici în stânga (ac

Mi se întâmplă multe lucruri și foarte rar apuc să le și scriu așa că postarea de astăzi va fi un amestec, nu în ordine cronologică, nu în ordinea importanței, doar gânduri. Deja fac o paranteză pentru a vă spune că una dintre principalele piedici ale unei meditații reușite este tocmai aceasta: cum să fac să blochez cele șaptesutecincizecișisapte de gânduri simultane din tărtăcuța proprietate personală?! Greu așa! Motiv pentru care nu meditez deși am înțeles că ajută foarte mult spre extraordinar! Gândul 757: unul dintre prietenii mei a postat zilele trecute un videoclip Rammstein, Ohne Dich . Am stat să îl văd, cu imagini din filmul Stalingrad . Dureros, greu de privit, mutilare și moarte peste tot. În timp ce îl urmăream, mă gândeam la bunicul meu, căzut prizonier în prima bătălie la care a participat, la Cotul Donului, acum 77 de ani. Mă gândeam câți morți a văzut, cum a supraviețuit și cum a rămas un om normal după toate astea. Am mai povestit aici despre el și despre Mami, b

De multă vreme nu m-a impresionat așa un spectacol pus în scenă la TNRS. Poate și pentru faptul că nu mai merg des la teatru. Posibil și să fi ales greșit spectacolele, mai mult am răspuns unor invitații externe decât să am eu inițiativa de a căuta unul. Ce am văzut în ultima vreme s-a situat în sfera ”călduț”. Evident, pentru mine, pot fi spectacole bune pentru alții, judecând după reacția publicului și cum se aplaudă în picioare la noi orice, ar putea fi chiar nemaipomenite. Am văzut pe fb recomandările TNRS pentru următoarea perioadă și m-a atras regizorul, Radu Afrim. N-aș ști acum să vă spun ce spectacole am văzut în trecut regizate de el, s-a întâmplat cu ani buni în urmă, în cadrul FITS, e genul de regizor ale cărui montări fie îți plac foarte mult, fie nu rezonezi deloc cu ele, au o stranietate aparte. Mie mi-au plăcut. Am văzut numele regizorului, faptul că este o montare tragicomică și am decis că merită să încerc. Dacă vedeam doar tragic sau dramatic ziceam pas. Ha