Cum să te pierzi eficient - lecții teoretice

Foto: A.

Nu nădăjduiesc să fie printre voi multe persoane cu un nivel de aiureală comparabil cu al meu. Deși m-am obișnuit cu această calitate, cîteodată reușesc să mă surprind.
Cum a fost duminică, acum două săptămîni, atunci cînd am fost prima dată la bazinul din cadrul centrului Aria. Motivată fiind de reducerea de tarif din luna septembrie, adică 25 lei/ședința de trei ore. Preț mai mare cu 5 lei decît cel de la Olimpia dar rezonabil. Și mai rezonabil pentru cei care caută acolo și saună sau hidroterapie și beneficiază la banii ăștia și de partea de spa.
Revenind la lecțiile practice, voi încerca să rezum. Ajuns la recepție, achitat, primit brățară, întrebat unde sînt vestiarele, răspuns: înainte și în stînga. Ok, în stînga scria într-adevăr vestiare, ajungem acolo eu și încă un semi-debusolat ca și mine. Nici unul cu numerele noastre de pe brățară. Găsim o tanti femeie de serviciu, ne îndrumă la parter, să încercăm acolo, că mai sînt și alte vestiare, nici ea nu era sigură. Coborît, găsit vestiare, un pic surprinsă că erau uni-sex, lăsat lucruri în dulăpior, purces în costum de baie, cu prosop, labe și plută la purtător să găsesc bazinul. Vi se pare normal că am luat-o în direcția opusă, am ajuns la un loc de joacă pentru copii, am ajuns inclusiv în holul de la intrare și am reintrat la vestiare pînă să găsesc, în fine, accesul la bazin. Între noi fie vorba, foarte multe coridoare și uși. (Nu, nu mi-a dat prin cap, așa cum m-a sfătuit ulterior Alin, maseurul meu, să urmez linia de pe pardoseală în codul de culoare al bazinului. Nici tanti de la recepție nu m-a sfătuit ceva de genul.) Ajuns într-o încăpere mare, goală, înainte de sala cu bazinul. Aici un coș cu cipici de plastic de genul celor care se dau în spitale și cu un text imprimat să îi folosești pentru acces. Mă uit la ei, zic să fiu conformă, îmi pun unul peste șlap, concluzionez că ceva e putred rău în Danemarca și îmi asum riscul să merg fără. Îmi spun că probabil sînt pentru cei care ajung acolo cu încălțăminte de stradă (nu mi-ar fi dat asta prin cap din prima!).
Bazinul curat, apa la temperatura potrivită, înotat cu drag și spor și cu ceva dureri musculare ulterioare de la antrenamentul stabilit ad-hoc de A.
Ieșit din bazin, ajuns în vestiare, căutat dușuri, noroc cu niște domni de acolo că m-au îndrumat corespunzător, eu mă îndreptam cu hotărîre către dușul bărbaților, că dacă tot era vestiarul uni-sex... La duș, firește că nu am observat cuierul pentru prosop, amplasat exterior și am lăsat ușa deschisă, cu prosopul pe ea. Din nou am avut noroc cu o tanti care a venit după mine și am văzut la ea unde, ce, cum a lăsat lucrurile, să știu pentru proxima dată. Tot de la ea am aflat că se există cabine în care să te schimbi în hainele de stradă. Nu le remarcasem nici pe astea, le-am ales pe cele mai depărtate de locul unde aveam dulăpiorul pentru a constata la plecare că aveam cabine la exact jumătate de metru în spatele meu...
Duminica asta am reușit să nu mă pierd pe nicăieri, am urmat pînă și benzile de pe jos, sînt extrem de mîndră de mine! Nu sînt mîndră că am reușit să îmi rup lănțișorul de la gît, grăbindu-mă să dau costumul de baie jos pentru a folosi toaleta, ankh-ul atîrnat la el a zburat, firește, în afara cabinei, etc.