My life

Așa cum îmi stă în fire, de multe ori trec un titlu și apoi încep să o iau prin bălării, pe la 1900 toamna, așa. Încep prin a vă spune că, dacă aveți nevoie de un guru specializat în procrastinare, l-ați găsit, în forma feminină, toată a voastră. De scris pe blog, pauză aproape totală, postarea asta ce ridică la 3 media anuală. Ca să vă faceți o idee, anul trecut am postat O DATĂ! Acum doi ani, de trei ori. Am procrastinat cu grație și când a venit vorba despre subiectul postării. După cum v-ați făcut poate o idee, m-am înscris anul acesta la Maratonul de fotografie organizat de asociația ARTOGRAFICA. Dacă nu mă înșel, este la a doua ediție. La asta, mi-a dat și mie prin cap să particip, nu mai știu dacă am aflat despre prima. M-au apucat anul acesta nostalgiile după primul la care am participat, acum 14 ani, Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic . Cum a fost atunci, am scris aici și aici . Dacă aveți răbdare, intrați să vedeți, mi se pare că sunt destul de amuzantă. Dacă nu aveți răbdare...

Mi se întâmplă multe lucruri și foarte rar apuc să le și scriu așa că postarea de astăzi va fi un amestec, nu în ordine cronologică, nu în ordinea importanței, doar gânduri. Deja fac o paranteză pentru a vă spune că una dintre principalele piedici ale unei meditații reușite este tocmai aceasta: cum să fac să blochez cele șaptesutecincizecișisapte de gânduri simultane din tărtăcuța proprietate personală?! Greu așa! Motiv pentru care nu meditez deși am înțeles că ajută foarte mult spre extraordinar! Gândul 757: unul dintre prietenii mei a postat zilele trecute un videoclip Rammstein, Ohne Dich . Am stat să îl văd, cu imagini din filmul Stalingrad . Dureros, greu de privit, mutilare și moarte peste tot. În timp ce îl urmăream, mă gândeam la bunicul meu, căzut prizonier în prima bătălie la care a participat, la Cotul Donului, acum 77 de ani. Mă gândeam câți morți a văzut, cum a supraviețuit și cum a rămas un om normal după toate astea. Am mai povestit aici despre el și despre Mami, b...

Acum mă simt ca o găină, fericită să cotcodăcească cum că a produs minunea de ou dar, nu contează, simt nevoia să mă laud! De mai bine de două ore am gura până la urechi, aș fi avut-o și mai devreme dar riscam să iau apă și nu se făcea! Poza este veche dar înțelegeți la ce mă refer din ea. Astăzi, după o mult prea lungă pauză, am fost din nou să înot și a fost MINUNAT, EXTRAPOLONIC, MEGATRONIC de-a dreptul! Încurajată fiind să cred că nu mai este chiar atât de rece pe culoarele de la Olimpia, mi-am luat inima în dinți și am renunțat la scuzele cu ”amatâtatreabă, mi-efrig, vreausăcitesczacoricedarnumăscoatețidincasă”. Am reușit să plec destul de târziu de acasă, pe la 12 fără 5, înainte să plec am glumit cu Radu și Arin, să aivă grijă de ei, să nu deschidă la nimeni, blabla-uri de genul! Arin îmi strigă din camera lui: Nici tu să nu vorbești cu străinii! Dar cu cunoscuții am voie? Hmmm... uneori și prietenii sunt străini! Am plecat gândindu-mă din nou cât de bine stă puștiul meu...

Nu mai ştiu cum am dat de anunţul referitor la  cursa caritabilă organizată de către cei de la Rotaract , în sprijinul copiilor născuţi prematur, cert este că am percutat relativ rapid, nu de alta dar suna distractiv şi mi-o imaginam deja pe Maia bucurându-se de zecile de raţe de pe Cibin. Prima mea reacţie a fost să îi contactez pe organizatori să îi întreb ce se întâmplă cu raţele la finiş, oarecum îngrozită de posibila poluare cu atâta plastic plutitor. După ce m-au asigurat că au un sistem de colectare şi nici o răţuşcă nu va rămâne de capul ei, am completat datele, am virat suma necesară şi iacătă-mă mândră posesoare de raţă! Dacă vi se pare tentant, ne vedem sâmbăta viitoare la start, organizatorii aveau disponibile 3.000 de bucăţi!

Am citit prima dată despre Marie Kondo sau metoda Konmari acum vreo trei ani, unul dintre blogurile de design și amenajări pe care le urmăresc a publicat un articol cu link-uri la tutoriale cu modul indicat de către autoarea japoneză pentru împachetarea diverselor articole de îmbrăcăminte. Mi s-a părut interesant, am experimentat acasă împachetatul în felul respectiv și atît, n-am depășit acest stadiu. Anul trecut am început un proces de schimbare personală în sensul de a-mi ordona spațiul înconjurător și a învăța să renunț la (cît) mai multe obiecte. Cred că motivația inițială a fost Maia, începea să cucerească noi spații iar eu trebuia să elimin din ele toate posibilele pericole pentru ea sau posibilele lucruri bune de stricat, adică pericole pentru mine. Au fost și articolele despre minimalism postate de Sorana pe blogul ei . La un moment dat, prin iunie, povesteam la telefon cu nașa Maiei, îmi spunea cum ea, soțul și copiii ei și-au asumat una dintre provocările enunțate de S...

Vă spuneam acum două săptămîni că am participat împreună cu Radu la concursul organizat de Primăria Sibiu în Săptămîna Mobilității . Ei bine, nu v-am spus că am și cîștigat una dintre cele patru biciclete oferite de Decathlon pentru concursul Primăriei. Yupiii yei! Ce m-a bucurat mai tare decît faptul că am cîștigat este că am putut să aleg să îi ofer o bicicletă nouă lui Radu. Chiar avea nevoie, bicicleta lui avea frîna ruptă pe față plus că îi rămăsese mică. Cei de la Primărie au fost foarte deschiși, am ales un cadru pe măsura lui și i-am făcut o surpriză.  Astăzi a fost premierea, i-am spus că mi-aș dori să fie și el acolo, fără să îi spun de ce. Am rugat-o și pe diriginta lui să îi dea voie să lipsească puțin de la ore, știa de ce dar nu i-a stricat surpriza. Inutil să vă spun cît a fost de bucuros, am primit și o strîngere în brațe spontană, vă spun eu că e lucru rar din partea lui! Nu era singurul în această situație, cealaltă doamnă care cîștigase o bicicletă i-a of...

Atunci cînd am aflat despre concursul organizat de Primăria Sibiu ca parte a evenimentelor din Ziua fără mașini, am zis că, singură sau măcar cu unul dintre copii tot va trebui să particip. Nu de alta dar implica biciclit și poze, amîndouă lucrurile extrem de tentante. Am avut ceva emoții că nu vom reuși, pe de o parte din cauza ploii, pe de altă parte pentru că a mea dragă Cora (bicicleta) e oarecum pe jantă la roata din spate.  Pînă la urmă am ales să mergem pe traseu cu biciclete închiriate (gratuit astăzi) de la iVelo. Prima dată cînd închiriem, am rămas plăcut surprinsă de procedură, de tînărul care ne-a servit și pînă la urmă și de biciclete, te poți descurca cu ele ca turist pentru mici plimbări în oraș. Am fost super operativi, din cauza vremii și a faptului că Radu este din nou voluntar la un eveniment (crosul nocturn de mîine din Muzeul Satului) și trebuia să meargă la un instructaj în seara asta, ne-am încadrat într-o jumătate de oră. Ar fi trebuit să ne fotografie...

Foto: A. Nu nădăjduiesc să fie printre voi multe persoane cu un nivel de aiureală comparabil cu al meu. Deși m-am obișnuit cu această calitate, cîteodată reușesc să mă surprind. Cum a fost duminică, acum două săptămîni, atunci cînd am fost prima dată la bazinul din cadrul centrului Aria. Motivată fiind de reducerea de tarif din luna septembrie, adică 25 lei/ședința de trei ore. Preț mai mare cu 5 lei decît cel de la Olimpia dar rezonabil. Și mai rezonabil pentru cei care caută acolo și saună sau hidroterapie și beneficiază la banii ăștia și de partea de spa. Revenind la lecțiile practice, voi încerca să rezum. Ajuns la recepție, achitat, primit brățară, întrebat unde sînt vestiarele, răspuns: înainte și în stînga. Ok, în stînga scria într-adevăr vestiare, ajungem acolo eu și încă un semi-debusolat ca și mine. Nici unul cu numerele noastre de pe brățară. Găsim o tanti femeie de serviciu, ne îndrumă la parter, să încercăm acolo, că mai sînt și alte vestiare, nici ea nu era sigură...

... Pot și Vreau! Ăsta a fost unul dintre multele lucruri învățate de la tatăl meu. Chiar dacă Arin m-a învățat și el astăzi să nu cred în aniversări (indiferent dacă bune sau rele), azi sînt 18 ani de cînd nu îl mai am lîngă mine fizic. Altfel, sînt convinsă că nu a plecat nicăieri, e tot aici cu și pentru noi. Am început cu o paranteză, de fapt voiam să las un semn aici despre puterea gîndului și a unui scop. Cîteodată uit de ea, mi-a adus-o aminte un necunoscut. Parțial necunoscut, vineri am împărțit a doua oară același culoar la bazin. Cînd nu am culoar liber doar pentru mine, prefer să aleg unul în care persoana existentă să înoate la fel sau mai bine ca mine. Nenea înoată mai bine ca mine, e mai ușor așa, sigur nu am parte de ciocniri! Cum am reluat de puțină vreme înotul, nu eram foarte sigură de cît mă mai țin plămînii pentru apneea dinamică. Am reîncercat-o doar cu labele de înot, stilul delfin dar cu mîinile pe lîngă corp. Asta a fost mereu nesiguranța mea, că dacă îm...

Știți cum îți propui ceva care știi că îți va face bine și tot amîni și tot speri să primești un șut în fund să ajungi să faci lucrul ăla? Ei bine, așa sînt eu cu alergatul! Cîțiva prieteni buni, foarte buni, aleargă și faptul ăsta contribuie la starea lor de bine.  De prisos să spun că nu am încălțăminte adevată, pantofii mei sport (Puma) cumpărați acum 16 ani și-au făcut cu prisosință datoria și se cer scoși la pensie. Așa că, atunci cînd am văzut, destul de tîrziu, recunosc, campania aceasta de pe Blogal Initiative , am decis că n-am nimic de pierdut dacă particip.  La Zorile Store , Black Friday-ul începe mîine, 18 noiembrie și înseamnă reduceri de pînă la 60%. Am găsit niște pantofi de alergat foarte frumoși, chiar de la marca pomenită anterior, v-am spus că m-au ținut foarte multă vreme precedenții, poate vine Moș Crăciun anticipat la mine! Țineti-mi pumnii! Sursa foto La adresa din legenda fotografiei am găsit și niște sfaturi utile, în concluzie, Run, Fo...

Degeaba căutați în DEX, nu veți găsi termenul. Habar n-am dacă există un echivalent al cetățeanuluicareurășteciori. Adică eu! Există în schimb o poveste a devenirii mele. Personajele: una bucată pui de cioară grivă (așa se pare că se numește varietatea locală) tăntălău și cu probleme de aerodinamică, mai multe bucăți adulți de cioară (părinți, mătuși și alte rubedenii) foarte dedicați puiului tăntălău, una bucată cîine, legat pe motive de ros ușa cea nouă, amplasat exact sub poligonul de încercări și scos din minți de puiul tăntălăudesubnasulsău, una bucată om adult terminat psihic de combinația fatală de lătrat și croncănit. Ziua 1 (joi): n-am văzut puiul, am auzit doar lătratul disperat și croncănitul isteric, despre care știam deja că e tipic pentru situațiile ce implică un pui căzut, mă temeam să nu-l fi prins Tasha, ciorile zburau pe rînd razant deasupra ei. Au ținut-o așa toată ziua. Mai spre seară, a găsit Bogdan puiul, reușise să se cațere pe niște plăci de ciment, pînă...

Nu m-am lăudat aici direct cu noul membru al familiei, Maia, nici acum nu vreau să fac asta, deși este o minunată și maternitatea la 40 de ani la fel! Vreau doar să mă plîng de combinația nesimțire/infrastructură deficitară atunci cînd te deplasezi împingînd un cărucior, în cazul meu, un scaun cu rotile în cazuri mai nefericite. Nu am un parc în apropierea casei așa că, dacă vreau să profit de o zi frumoasă am doar alternativa trotuarelor. Cu mașina din imagine mă mai întîlnisem 300 de metri în urmă, atunci era parcată pe trotuar paralel cu drumul, spațiul care mai rămăsese între ea și zidul casei era ocupat de portiera deschisă și de șoferul care povestea fără nici o treabă cu cineva ieșit la fereastra casei. A așteptat pînă am ajuns lîngă el ca să se dea la o parte. Mai în jos, pe același trotuar, nu mai lăsase nici un spațiu de trecere, mașina lăsată acolo, șofer nicăieri. Am avut timp să fac poze, să meditez dacă aleg carosabilul, într-un tîrziu a ieșit din curte, l-am recunosc...

După titlul acestei postări mă gândesc că foarte mulți dintre voi știu la ce fac referire. Serialul ”Game of Thrones/Urzeala tronurilor” al celor de la HBO m-a prins și pe mine, nu de la apariție ci ceva mai târziu, înainte de lansarea sezonului III. Un amic distribuise pe fațăcarte trailerul celui de-al treilea sezon: L-am urmărit și... asta a fost: am urmărit cu sufletul la gură și pe repede înainte toate episoadele disponibile pe vplay, adică primele două sezoane, apoi, cele din cel de-al treilea, rămânând captivată, în ciuda șocului celui de-al nouălea episod al sezonului, cu nunta însângerată. Îmi pare rău că am ratat poza pe tronul de fier, atunci când a fost în Sibiu. Ce mi se pare dificil este așteptarea de la un sezon la altul, vezi cele 10 episoade și apoi pauză aproape un an... Acum sunt în perioada fericită pentru că, din 13 aprilie, au început să fie difuzate episoadele sezonului al V-lea . Fan al serialului, cum mă declar, mă bucur că am reușit să scriu despr...

Nu mai ştiu cum am ajuns acum luni bune pe blogul victorkapra.ro. Cert este că atunci am dat peste un concurs Interstellar - Toshiba , la care se puteau câştiga trei invitaţii duble la film, în Bucureşti şi 10 pachete conţinând obiecte promoţionale, originale Interstellar. Nu m-am lăudat atunci dar am câştigat unul dintre aceste pachete. După ceva vreme, acum aproape două săptămâni, au ajuns şi la mine obiectele respective. Ele erau aşa: tricou, pix, agendă, magnet de frigider şi plantă în conservă! Împărţite frăţeşte între copiii mei: Radu a luat tricoul, Arin pixul şi agenda, magnetul l-a luat frigiderul!  Eu m-am ales cu planta în conservă. E prima oară când am parte de asemenea găselniţă: o doză de metal în care se aude ceva zdrăngănind. Potrivit instrucţiunilor, ar trebui să desfac conserva, să pun apă, să o aşez undeva la soare şi să aştept 5 - 15 zile să germineze. Încă n-am făcut lucrul ăsta, tot amân momentul decisiv. Sunt curioasă cu ce mă voi alege din conservă, ...

Nu particip eu foarte frecvent la campaniile promovate de cei de la Blogal Initiative dar acum era vorba despre cărți citite în 2014, Biblioteca bloggerului român - o provocare a lui Cristian China Birta . Știu că mi s-a părut interesantă și anul trecut dar pînă la urmă nu i-am mai dat curs. Ideea era să facem un top 10, ierarhia de mai jos nu e neapărat bătută în cuie, mi-a fost greu să departajez clar. La cărțile de mai jos se adaugă Nuntă în cer - de Mircea Eliade , nu am trecut-o în tabel pentru că am citit-o în format digital, pe Scribd. Mă uit cu invidie la cîte cărți reușesc alții să citească și îmi spun că... poate anul ăsta va fi diferit.  Autor Carte Editura Nota Khaled Hosseini Splendida cetate a celor o mie de sori Niculescu 11 Parinoush Saniee Cel care mă așteaptă Polirom 10 Parinoush Saniee Tatăl celuilalt copil Polirom 9 Alaa al-Aswani Chicago ...

N-ai zice văzînd cum schimb canalele în pauzele publicitare dar chiar îmi plac reclamele. Cele inteligente, originale, amuzante sau nu! Încă din primii ani, mi s-a părut o idee genială Noaptea Devoratorilor de Publicitate . Pentru că aduna reclamele ”altfel”, le organiza pe teme, îmi oferea doze concentrate din exact genul de publicitate care îmi place. Cred că ”ultima Noapte” din Sibiu la care am mers a fost prin 2010. De atunci am rămas cu o serie de reclame foarte bine ancorate, cele Audi versus Schnauzer.  În 2012 mergeam la ceva similar, la scară redusă, Creative Combo , nu știu ce s-a ales din proiectul respectiv. Mă bucur că se organizează din nou NDC, că a ajuns la a 19-a ediție, în 7 noiembrie, orele 20:00, la Sala Polivalentă din București. Am aflat despre ea din provocarea celor de la Blogal Initiative . Ca să răspund întru totul ”caietului de sarcini”, reclama mea preferată la ora asta este... Deși tema de anul acesta este ”Curățenie Generală”, cred că se încad...

Zisese ceva la un moment dat Loredana despre ce campanie mișto are Monica Macovei dar doar azi am intrat pe pagina ei. Oricum îmi plăcea de tanti Macovei, acum și mai mult! Jos pălăria pentru ideile de acolo! Ar trebui să vadă cît mai multă lume, sigur are în spate o echipă foarte dedicată/implicată. Iar partea gen benzi desenate cu Dubi și Monica e super tare. Intrați să vedeți! M-am abținut să nu copiez pentru ilustrare o imagine de pe site.

Nu mă gîndeam să ajung la un eveniment de genul dar uite că s-a întîmplat! Am fost invitați de niște prieteni de-ai lui Bogdan pe dealurile de lîngă Ciugud, Alba Iulia, ziua a fost superbă, parcă nu mai speram să fie soare și cald. La drive-test erau patru modele de Mitsubishi: ASX (testat de Bogdan - a coborît cu un zîmbet mare pe față din el, dacă ne-ar fi permis bugetul, sigur plecam cu un contract în buzunar), OUTLANDER (testat de prietenul lui Bogdan), PAJERO și L200. Pentru mine erau toate niște mașini mari de diferite culori, una aș ști să o deosebesc pentru că avea platformă în spate. În fiecare mașină era cîte un pilot de curse alături de șoferii amatori, îi ajuta în punctele-cheie de pe traseu. Pentru că nu mă pricep, nu vă pot vorbi despre performanțele tehnice ale mașinilor de teren Mitsubishi. Eu vă pot spune, din postura amatorului perfect, că am fost impresionată de cum se comportau mașinile respective prin toate șanțurile, gropile și coclaurii de pe traseele stabi...

Grădina mea este invadată de limacşi, unii noi, portocalii, urîţi, mari. Mai văzusem anii trecuţi din cei cafenii cu pete mai închise, erau mai puţini şi mai discreţi, nu că nu m-ar fi deranjat la fel de tare sau că nu i-aş fi omorît cum îi vedeam. Anul ăsta mă simt depăşită complet. Probabil voi arde în focurile iadului la cîţi am strivit, tăiat. Nu vreau să folosesc substanţe chimice în grădină aşa că, soluţia mea eco este containerul pentru melcul de grădină (cel cu cochilie) şi talpa, cărămida, foarfeca de grădină sau orice altceva am la îndemînă. Am găsit pe net şi alte soluţii eco , încă nu am reuşit să le aplic. Sînt tot mai exasperată de numărul lor exploziv şi mă gîndesc cu tristeţe că probabil asta este confirmarea faptului că nu mai am arici în curte, păsările grădinii nu par să facă faţă. Bine, piţigoii cenuşii şi codroşii ies complet din discuţie, un limax din ăsta grăsuţ şi bine stropit de ploi cred că e jumătate cît ei. Dacă aţi avut probleme din astea, ce ...

Din păcate videoclipul nu mai este disponibil fără ca proprietarul lui să permită accesul aşa că va trebui să vedeţi aici la ce mă refer. Pe scurt: un puşti de patru ani călare pe o tricicletă, pedala liniştit pe trotuarul din faţa casei, în Bakersfield, California. Una bucată cîine (informaţia nouă este că ar fi vorba despre cîinele vecinilor) ocoleşte o maşină şi se înfige direct cu colţii în gamba puştiului, tîrîndu-l aproape doi metri. Moment în care... tarararatata... pisica familiei, Tara, sare pe cîine şi îl goneşte de acolo. Dacă citiţi şi actualizarea, cîinele a fost ridicat şi urmează să fie eutanasiat. Nu am auzit încă de vreo organizaţie de binefacere canină ai cărei membri să se lege de gratiile cuştii cerînd graţierea şi vociferînd că sigur cîinele a fost provocat şi de ce era copilul pe tricicletă şi de ce nu avea de mînă un adult (care adult a apărut în cadru în secunda 5 după pisică), etc. Vreau şi eu pisică dintr-asta... să o port cu mine să mă apere de cîini! Sc...