FITS 2019 - Jurnal de spectator - Ziua I
Precizare importantă doar pentru mine: atât am mers pe jos în această primă zi de Festival încât mi-am făcut norma zilnică de 10.000 de pași. Mi-a instalat o colegă aplicația cu număratul pașilor și de vreo 10 zile de când o aveam nu făcusem niciodată numărul de pași fixat.
Alesesem să merg la două spectacole, primul dintre ele, Ruleta Românească (Romanian Roulett - A Whole Life in One Night), text, regie, interpretare: Mercedes Echerer. Tanti, născută la Linz din tată austriac și mamă unguroaică din Transilvania, a reprezentat Austria în Parlamentul European în perioada 1999 - 2004.
Povestea din piesă o are protagonistă pe Arika Lacrima Moraru, politician european care, după o ședință cu Ministrul român pentru afaceri europene, în timp ce se afla în taxi, în Transilvania, în drum spre aeroport, este atacată, jefuită și abandonată pe marginea drumului. Ajunsă la o secție de poliție locală, este nevoită să petreacă acolo noaptea, neavând niciun act care să îi dovedească identitatea. Singură în unica celulă existentă are timp să rememoreze copilăria petrecută parțial la rudele din România, în perioada comunismului și lecțiile de viață primite de la unchiul său, Aurel, cronicar sportiv cu influență în diverse medii, atât înainte cât și după Revoluție. Spectacolul este un pseudo-one-woman-show, episoadele de monolog alternează cu cântece interpretate alături de o întreagă echipă de muzicieni. Mi-a plăcut pentru emoția degajată și pentru că, ficțiunea cu elemente autobiografice a fost o bună aducere aminte pentru mine iar pentru Radu, ce mă însoțea, un prilej de a afla anumite lucruri despre acea perioadă. Nota 10 pentru muzică, sala a aplaudat îndelung până ce a obținut un bis. (V-am pus doar link la bis, filmarea are 8 minute, poate nu aveți atâta răbdare.)
Pe drum spre spectacolul numărul doi am dat de grupul Batucada Villa Pipol from Lanzarote. Mi-a părut rău că nu îl am pe Pixie cu mine, costumația lor merita niște fotografii mai bune. Nu m-am mai nimerit să fac altele deși au evoluat de mai multe ori în zilele de Festival.
Din oferta primei zile am ales să mai merg la Medea's Boys al teatrului Apollo 111. Văzusem anul trecut un alt spectacol de-al lor, Pulverizare, în regia aceluiași Andrei Măjeri, mi-a plăcut. Pe scurt, despre spectacol: joacă doar bărbați, actori tineri, inclusiv rolurile feminine, interesantă întoarcere la începuturile teatrului, textul este o combinație de discurs contemporan (de Ionuț Sociu) și fragmente din ”Medeea” de Euripide. Personajele, despre care aflăm că sunt argonauți nostalgici ai călătoriei vieții lor după lâna de aur, evoluează atât în spațiul unui bar cât și rememorând scene mitologice cu personajul obsedant și pruncucigaș al Medeei, cu Iason și Egeu, cu Creusa și al său tată Creon. Dacă nu vă mai amintiți povestea, o găsiți aici.
Distribuția: Eduard Trifa, Alexandru Ion, Alex Mirea, Vlad Ionuț Popescu, Alex Chindriș, Florin Aioane. Preferatul meu este Eduard Trifa, cel care, pe lângă rolul de argonaut cu dileme existențiale, o întruchipează și pe Medeea. Apariție androgină, cu niște ochi răscolitori, chiar și din ultimul rând al scenei, unde aveam loc. Îl vedeți în fotografia mea nereușită, în dreapta, în ipostaza Medeei.
Ingenios decorul cu jumătatea de busolă a barului, cu bancheta mobilă și o bară la care evoluează la un moment dat unul dintre actori. Element nu neapărat necesar, nu că nu se pricepea nenea dar parcă a avut rolul de a arăta doar că poate să o facă.
Le-a ieșit și scena de nud complet, n-au fost conotații sexuale în ea, era doar un mod de a aduce aminte de vechii greci și de mândria cu care își expuneau trupurile. Cu exact 10 ani în urmă am mai văzut un spectacol în Festival, tot inspirat de mitul Medeei, tot goi pușcă actorii, de data aceea pe aproape tot parcursul spectacolului, nici acolo n-a fost vorba despre vulgaritate (am scris puțin despre el aici).
Cam atât din prima zi, deși eram în oraș nu am văzut artificiile, am prins o parte din concertul din Piața Mare, nu sunau rău cei de la Broken Back, eram pe ruta Oldies - NOD - să caut o cafea bună.
Distribuția: Eduard Trifa, Alexandru Ion, Alex Mirea, Vlad Ionuț Popescu, Alex Chindriș, Florin Aioane. Preferatul meu este Eduard Trifa, cel care, pe lângă rolul de argonaut cu dileme existențiale, o întruchipează și pe Medeea. Apariție androgină, cu niște ochi răscolitori, chiar și din ultimul rând al scenei, unde aveam loc. Îl vedeți în fotografia mea nereușită, în dreapta, în ipostaza Medeei.
Ingenios decorul cu jumătatea de busolă a barului, cu bancheta mobilă și o bară la care evoluează la un moment dat unul dintre actori. Element nu neapărat necesar, nu că nu se pricepea nenea dar parcă a avut rolul de a arăta doar că poate să o facă.
Le-a ieșit și scena de nud complet, n-au fost conotații sexuale în ea, era doar un mod de a aduce aminte de vechii greci și de mândria cu care își expuneau trupurile. Cu exact 10 ani în urmă am mai văzut un spectacol în Festival, tot inspirat de mitul Medeei, tot goi pușcă actorii, de data aceea pe aproape tot parcursul spectacolului, nici acolo n-a fost vorba despre vulgaritate (am scris puțin despre el aici).
Cam atât din prima zi, deși eram în oraș nu am văzut artificiile, am prins o parte din concertul din Piața Mare, nu sunau rău cei de la Broken Back, eram pe ruta Oldies - NOD - să caut o cafea bună.
Comentarii
Trimiteți un comentariu