Japoneze

Coincidența face să fi aranjat crenguțele de corcoduș într-un mod și pe un fundal ce mie îmi aduce aminte de ikebana. Vasul de lut românesc, creație a meșterului Sitar, pare din filmul ăla, acum că privesc fotografia, mă gîndesc că sigur ar fi arătat mai bine fără fructiera și ceasul de metal, ar fi fost mai minimalist japonez ansamblul.

Spuneam că este o coincidență aranjamentul ăsta cu noua lectură începută, Cronica păsării-arc a japonezului Murakami. Vă spusesem în treacăt că am citit de curînd un volum de nuvele scrise de același autor, După cutremur. Încă sînt la începutul cărții dar, din puținul citit și din cartea precedentă pot spune că nu se compară cu ce am citit scris de Yasunari Kawabata. Chiar dacă în cărțile celui din urmă, acțiunea este de multe ori aproape inexistentă, descrierile lui au darul de a te face să te simiți atins de o aripă de fluture, sînt diafane și surprind o lume tradițională și o cultură complet diferită de a noastră, alcătuită din reflexii și din tăceri contemplative. O lume unde întrezărești perfecțiunea într-un mănunchi de violete răsărit într-o adîncitură a unui trunchi bătrîn. Cred că imaginea asta este din Vechiul oraș imperial, am vrut să găsesc confirmarea, ocazie cu care am descoperit că nu mai am în bibliotecă volumul și nu îmi aduc aminte cui l-am împrumutat. Oare să îmi promit din nou să nu mai dau cărți împrumut? Sînt genul căruia îi place să revină la cărțile dragi, e neplăcut să nu le regăsesc la locul lor. Merită să dați play selecției de mai jos, se potrivește și cu vremea de afară.