Maratonul de fotografie 2024
Așa cum îmi stă în fire, de multe ori trec un titlu și apoi încep să o iau prin bălării, pe la 1900 toamna, așa. Încep prin a vă spune că, dacă aveți nevoie de un guru specializat în procrastinare, l-ați găsit, în forma feminină, toată a voastră. De scris pe blog, pauză aproape totală, postarea asta ce ridică la 3 media anuală. Ca să vă faceți o idee, anul trecut am postat O DATĂ! Acum doi ani, de trei ori.
Am procrastinat cu grație și când a venit vorba despre subiectul postării. După cum v-ați făcut poate o idee, m-am înscris anul acesta la Maratonul de fotografie organizat de asociația ARTOGRAFICA. Dacă nu mă înșel, este la a doua ediție. La asta, mi-a dat și mie prin cap să particip, nu mai știu dacă am aflat despre prima. M-au apucat anul acesta nostalgiile după primul la care am participat, acum 14 ani, Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic. Cum a fost atunci, am scris aici și aici. Dacă aveți răbdare, intrați să vedeți, mi se pare că sunt destul de amuzantă. Dacă nu aveți răbdare, nu-i nimic, vă spun că a fost super mișto, am primit zece noțiuni de ilustrat cum ne dădea nouă prin cap, fiecare printr-o singură fotografie, toate realizate în cursul aceleiași zile. Două dintre ale mele au impresionat oarecum juriul, au fost tipărite și expuse. Bine, una dintre ele a impresionat-o și pe Honey, motiv pentru care i-am făcut-o cadou înrămată. Pentru că atunci scriam aproape zilnic, povestea ramei este aici.
Cumva, termenul acesta limită de o zi, m-a impulsionat să fiu mai eficientă, să îmi pun creierul la contribuție, să caut imagini cât mai sugestive. La maratonul Artografica de anul acesta, am avut o lună de zile, patru subiecte mari și late, puteam trimite trei fotografii despre fiecare. Plus vreo trei locuri de bifat musai, chiar dacă nu înscriai în concurs fotografiile de acolo. Ca să vă faceți o altă idee, nu am fost în stare nici măcar să folosesc timp de o lună voucher-ele primite în kitul pentru participanți. Unul era pentru un pahar de vin la Pasaj, altul pentru o cafea la 146 I Love Coffee. La cafenea am ajuns după aproape o lună, mi-am cumpărat singură o cafea, să văd ce am pierdut.
Înțelegeți așadar că am lălăit-o cu grație, noroc cu locurile de bifat! Când îl luam pe Pixie cu mine, nu aveam inspirație, lumină, chef. Nu îl aveam des cu mine, că e greuț el așa, pe lângă toate cele din ce car cu mine prin oraș. Cum necum, am reușit totuși să fac două fotografii demne de expus. Oare de ce nu mă mir că ambele sunt făcute cu mobilul?
După tot acest preambul cu și despre mine, vă invit să vedeți expoziția, vernisajul va fi sâmbăta aceasta, la orele 13:00, la Biblioteca ASTRA. Ne vedem acolo!
Comentarii
Trimiteți un comentariu