Girafe la TNRS
De multă vreme nu m-a impresionat așa un spectacol pus în scenă la TNRS. Poate și pentru faptul că nu mai merg des la teatru. Posibil și să fi ales greșit spectacolele, mai mult am răspuns unor invitații externe decât să am eu inițiativa de a căuta unul. Ce am văzut în ultima vreme s-a situat în sfera ”călduț”. Evident, pentru mine, pot fi spectacole bune pentru alții, judecând după reacția publicului și cum se aplaudă în picioare la noi orice, ar putea fi chiar nemaipomenite.
Am văzut pe fb recomandările TNRS pentru următoarea perioadă și m-a atras regizorul, Radu Afrim. N-aș ști acum să vă spun ce spectacole am văzut în trecut regizate de el, s-a întâmplat cu ani buni în urmă, în cadrul FITS, e genul de regizor ale cărui montări fie îți plac foarte mult, fie nu rezonezi deloc cu ele, au o stranietate aparte. Mie mi-au plăcut.
Am văzut numele regizorului, faptul că este o montare tragicomică și am decis că merită să încerc. Dacă vedeam doar tragic sau dramatic ziceam pas. Habar n-aveam că ”Girafe. Fabulă urbană #1 ”se joacă deja de patru ani de zile, că este scrisă de Pau Miro, că face parte dintr-o trilogie și că Radu Afrim a regizat la TNRS și ”Bizoni. Fabulă urbană #2”, ambele având premiera sibiană în 2014. Trilogia mai include și piesa ”Lei”, am văzut că s-a citit în 2016 în cadrul spectacolelor-lectură la FITS. Într-o descriere găsită pe site-ul companiei teatrale Tant per Tant, găsesc despre trilogie că piesa Bizonii este o fabulă, Leii, un thriller iar Girafe, un vodevil. Adică am ales bine. Nu cred că vreau să văd celelalte două piese.
Radu Afrim face de toate pentru montarea de la Sibiu: regie, traducere și adaptare, univers sonor. Poate de aceea este totul unitar, magic, comic, straniu asemenea unui vis în care orice este posibil. Acțiunea lui Pau Miro se desfășoară în Barcelona, Radu Afrim o mută în România anului 1968, o perioadă cu lipsuri, frustrări, preocupări clandestine. N-am cum să vă rezum acțiunea, vă spun doar că am fost fascinată încă de la deschiderea piesei, cu o melodie în interpretarea Ceraselei/chiriașului/actorului Ioan Paraschiv, susținut de Ali Deac (extraordinar în toate ipostazele masculine/feminine din piesă) și Iustinian Turcu (dacă am reținut eu bine). Nu a fost cineva în distribuție de care să nu îmi placă, pe lângă cei pomeniți deja i-am văzut pe: Marius Turdeanu, Mariana Mihu, Adrian Matioc, Alin Turcu, Dana Maria Lăzărescu, Vlad Bîrzanu, Cristian Timbuș, Cendana Trifan, Maria Soilică. Decorurile îi aparțin lui Dragoș Buhagiar, minunate ca de obicei.
A existat ceva care m-a deranjat totuși: fumul abundent distribuit pe scenă și în sală.
Nu zic că trebuie să vă placă la fel de mult ca și mie dar, merită încercat!
Comentarii
Trimiteți un comentariu