Muşuroi în coajă de nucă

Nu ştiu dacă am spus pe aici, în curtea de la serviciu avem un nuc mare, în fiecare an pe vremea asta adunăm/spargem/mîncăm nuci.
Azi, auzind-o pe Codruţa că se laudă cu cîte a adunat, îmi aduc aminte că am şi eu două pe birou, de azi-dimineaţă. Le iau şi le strîng în pumn, una se sparge şi încep să mănînc... pînă văd că pe biroul meu încep să mişune nişte chestii mici şi muuulte!
Mă uit mai bine: furnici! Un muşuroi întreg izvora din nuca mea! Aşa furnici mici n-am mai văzut! Mă uitam fascinată cum se plimbă peste tot. Plus că începeam să simt cum mă "furnică" pe gît şi mă întrebam dacă n-am reuşit să şi mănînc din ele. Am chemat-o şi pe Codruţa, să vadă minunea. Reacţia ei: Wow! Astea sînt roşii, pişcă! N-ai spray-ul cu piper la tine?
Am ales soluţia mai paşnică cu furnicile şi cu noi, adică le-am tras în coşul de gunoi aferent, cu tot cu nucă! Acum stau să mă întreb dacă n-am tocmai pus bazele unei noi colonii in-door?! :)
Sursa foto.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!