Viaţa la ţară

Există cu siguranţă avantaje în trăitul la ţară! Adică în cartierul meu de la marginea Sibiului. Avantaje şi în peisajul aproape sălbatic de la mine din curte. Cum ar fi dimineţile în care iarna deschizi uşa casei şi dai de patru-cinci piţigoi galben-albaştri fugărindu-se printre crengile îngheţate sau dimineţile ca cea de azi cînd ieşi afară înainte de a pleca la serviciu şi te bucuri să vezi ţărcile mîncîndu-ţi vesele strugurii! :) La început am crezut că este doar perechea stăpînă a locului şi m-am bucurat, îmi fusese teamă că au plecat atunci cînd au fost tăiate o parte din crengile corcoduşului.
N-am apucat să mă bucur mult pentru că am văzut că nu erau doar două, erau vreo opt, probabil îşi aduseseră şi toţi puii crescuţi în anii ăştia, plus rudele îndepărtate, adică un mini-stol de ciori, jumătate în vie, jumătate în perele de toamnă! Le-am speriat şi au zburat care încotro, într-un vîrtej de aripi negre şi albe. Nu ieşisem cu Pixie la gît aşa că nu am poze, dacă vor mai fi şi mîine dimineaţă acolo, vi le arăt. Mă gîndesc că acum am şi răspunsul la întrebarea dacă s-au copt perele! Între timp am primit vizita unei călugăriţe, micul monstru l-a suportat pe Pixie aproape de antenuţele lui. Cred că era şi el curios!
A, şi nu putea să lipsească primul apus fotografiat acasă! Am mai văzut nişte culori superbe miercuri, după mini-excursia cu bicicleta spre Cisnădioara şi Răşinari. Surprinzător, cerul cel mai frumos l-am prins coborînd pe Alba Iulia, chiar erau trei tanti oprite cu camerele foto spre apus. Eu, surprinzător, fără Pixie!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!