Cîteodată încurajez răul...

Pînă să vă gîndiţi că e cazul de o exorcizare rapidă... să vă explic de ce spun asta! Pentru că astăzi, la piaţă, cumpărînd eu de aici cîte puţin, de dincolo mai mult (de genul roşii, vinete, ţelină, morcovi... bla, bla) vine o tanti înlocuitoare la mine şi începe cu tonul ăla mieros de să-i dai palme: "ia, doamna nişte flori de la mine, două la 1 leu, hai să merg şi eu acasă, că să-ţi trăiască familia..." (eram cu copiii după mine) şi altele din acelaşi repertoriu! Şi avea în mînă legăturile astea de brînduşe, necăjite săracele de atîta plimbat prin soare, dar încă frumoase! N-am rezistat şi i-am dat 2 lei şi le-am luat pe toate şi mi s-a strîns totuşi inima că... deşi ele arată minunat în cutia de conserve la mine pe birou, ar fi arătat şi mai bine la ele acasă în pădure, aşa cum le-am văzut de atîtea ori de pe bicicletă în pădurea Dumbrava, sau duminică în Muzeul Satului, şi nu m-am îndurat niciodată să le adun să le duc acasă la mine! Şi acum, tanti aia poate merge şi mai rupe altele şi altele şi mai vine una ca mine şi i le cumpără... uuufff!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!