Din învăţăturile lui Arin către maică-sa...

Cei care aveţi copii şi mă gîndesc că şi ceilalţi puteţi înţelege nevoia mea de a povesti despre isprăvile, poveştile, visele picilor mei. Se pare că, cel puţin la partea de discurs, Arin este diferit oarecum de Radu, în sensul că se exprimă mult mai des şi mai cuprinzător. Eu aleg să le mai scriu aici, sper să rămînă cumva stocate, va trebui să îmi fac un back-up, pentru că peste ani, sigur ne va face plăcere, mie şi lor, să ni le amintim.
Mama respectivă nu e tocmai de acord cu asta, mai ales cînd vine vorba despre teme, şi învăţătoarea mai strîmbă din nas, dar nu-mi fac probleme pentru că e destul de încuiată uneori. Azi vine maică-mea să îl "pîrască" pe Arin cum că iar a scris ceva prea liber pentru şcoală. Avea două teme: Singur acasă şi însuşirile învăţătoarei (cu care nu vă plictisesc) şi cele ale mamei (aka ale mele).
Ce visează Arin să facă în lipsa mea (îi las şi greşelile de ortografie, i-am spus să şi le corecteze mîine, cu astea n-am putut fi de acord):
"Mama a plecat de acasă şi mă urc în copaci, pe bări, mă dau în hamac, mă urc în pod, sar pe canapea, fur fierătani, mă joc jocuri video pe calculatorul lui mama, dorn în pat, stau la masă şi mănînc tot din frigider şi sar pe magazie."
Oi fi eu mai dusă, dar mie nu mi se pare nimic nelalocul lui, oricum face o parte din lucrurile astea, chiar mi se par normale pentru un copil şi nu văd de ce nu le-ar scrie şi pentru şcoală, că doar n-o să zică că face teme non-stop, se închină la icoane (deşi şi asta face) toată ziua sau mai ştiu eu ce.
În continuare, cum mă vede fiu-meu, al naibii ce inteligenţă emoţională are, n-a scris nimic să nu se potrivească:
"Însuşirile mamei sînt: încăpăţînată, tristă, veselă, directă, răsfăţată, iubitoare, neastîmpărată, prietenoasă, curajoasă, hotărîtă."