My life

După ce acum doi ani nu l-am convins nicicum pe Teo să se urce pe scară să adune strugurii din corcoduş, anul acesta m-am convins singură că vreau să adun strugurii din măceş. Asta după ce sîmbătă am desfăşurat o acţiune fulger de adunat strugurii albi din viţa oarecum aşezată pe sîrme. Bineînţeles că nici aia n-a putut fi chiar normală pentru că s-a petrecut în mare parte la lumina frontalei şi a unui far de bicicletă. Erau drăguţi băieţii cu "lămpaşele" printre frunze. Ieri, m-am trezit super inspirată să îi adun şi pe cei negri, din spatele curţii, dintr-o viţă sălbăticită pe/prin/pe lîngă seră. Parcă arătau prea bine să îi las acolo. Problema majoră a fost că ei (strugurii) socializaseră atît de bine cu măceşul de acolo încît aveau mari probleme în a se lăsa despărţiţi. Motiv pentru care subsemnata s-a trezit cu spini în cele mai nebănuite locuri, unii mai minunaţi decît ceilalţi. Nu ştiu dacă a meritat aventura pentru că am abandonat recolta în lădiţă pe masa din terasă...

Pînă să vă gîndiţi că e cazul de o exorcizare rapidă... să vă explic de ce spun asta! Pentru că astăzi, la piaţă, cumpărînd eu de aici cîte puţin, de dincolo mai mult (de genul roşii, vinete, ţelină, morcovi... bla, bla) vine o tanti înlocuitoare la mine şi începe cu tonul ăla mieros de să-i dai palme: "ia, doamna nişte flori de la mine, două la 1 leu, hai să merg şi eu acasă, că să-ţi trăiască familia..." (eram cu copiii după mine) şi altele din acelaşi repertoriu! Şi avea în mînă legăturile astea de brînduşe, necăjite săracele de atîta plimbat prin soare, dar încă frumoase! N-am rezistat şi i-am dat 2 lei şi le-am luat pe toate şi mi s-a strîns totuşi inima că... deşi ele arată minunat în cutia de conserve la mine pe birou, ar fi arătat şi mai bine la ele acasă în pădure, aşa cum le-am văzut de atîtea ori de pe bicicletă în pădurea Dumbrava, sau duminică în Muzeul Satului, şi nu m-am îndurat niciodată să le adun să le duc acasă la mine! Şi acum, tanti aia poate merge şi mai...

Cei care aveţi copii şi mă gîndesc că şi ceilalţi puteţi înţelege nevoia mea de a povesti despre isprăvile, poveştile, visele picilor mei. Se pare că, cel puţin la partea de discurs, Arin este diferit oarecum de Radu, în sensul că se exprimă mult mai des şi mai cuprinzător. Eu aleg să le mai scriu aici, sper să rămînă cumva stocate, va trebui să îmi fac un back-up, pentru că peste ani, sigur ne va face plăcere, mie şi lor, să ni le amintim. Mama respectivă nu e tocmai de acord cu asta, mai ales cînd vine vorba despre teme, şi învăţătoarea mai strîmbă din nas, dar nu-mi fac probleme pentru că e destul de încuiată uneori. Azi vine maică-mea să îl "pîrască" pe Arin cum că iar a scris ceva prea liber pentru şcoală. Avea două teme: Singur acasă şi însuşirile învăţătoarei (cu care nu vă plictisesc) şi cele ale mamei (aka ale mele). Ce visează Arin să facă în lipsa mea (îi las şi greşelile de ortografie, i-am spus să şi le corecteze mîine, cu astea n-am putut fi de acord): "Mam...

Nu înţeleg ce am în ultima vreme... alaltăieri am apăsat atît de tare mopul în suport pentru a îl stoarce, încît am făcut ţăndări tot sistemul de prindere, ieri am făcut armonică coada de la mătură... Rezoluţie, fără nici o legătură cu vreun An Nou: femeie, NU mai fi bărbată!

Cred că cei din generaţia mea (sau şi generaţiile mai noi, că parcă s-a mai reluat pe la televizor) vă aduceţi aminte de filmuleţul românesc pentru copii, Maria Mirabela şi de unul dintre micile personaje animate, Scăpărici . Şi cum avea el picioruşele alea disproporţionate. Na, aşa cred că arătam şi eu ieri la bazin, încercînd să înot cu noile labe de scufundări ale lui Doru. Aveau 90 cm (le-a măsurat el, că ne zisese iniţial că au 1 m), destul de grele şi... picioarele mele mărimea 38 se simţeau foarte "lejer" în ele, care ele erau mărimea 45! Normal că am făcut de toate, apnee dinamică, dat cu pluta, spate... un fel de crawl (Doru zicea că ce a ieşit ar trebui să îmi poarte numele). Sînt curioasă care ar fi senzaţia cu unele care să îmi fie "pe picior" pentru că aşa, depuneam mare efort să rămîn cu ele în picioare, şi să ignor cîrceii din talpă. Măcar nu mi-au scăpat, aşa cum am păţit cu monofin-ul printre primele dăţi cînd am încercat, eu am plecat, el a rămas v...

După o noapte cu puţine ore de somn, îi sînt recunoscătoare lui Călin pentru melodia de la statusul de pe YM, super energică! Cred că dacă rămîneam la Paula Cole şi la albumul Courage (foarte fain dealtfel), mă întorceam la loc între aşternuturi! Aşa... cu valurile din video-clip, deabia aştept să ajung la bazin şi mă zbengui prin casă cu muzica la maxim! Share: Crash into me/At full speed/Crash into me/We can collide... Later Edit: Honey , ca atunci cînd m-ai provocat să vin acasă... ;)

Eu, ieri, la plajă în curte... Arin, în drum spre sertarul cu scule, după ce mă îmbrăţişează: - Parcă eşti o rază de soare! - De ce spui asta? - Păi... eşti caldă, eşti luminoasă şi eşti drăguţă! Ce alte motive aş avea? ............................................. Vă mai dădusem eu un răspuns aici . Adevărul este că... texte sau nu... pică bine dovezile astea de dragoste necondiţionată şi... pînă după unde stă Dz şi înapoi! Inimioara pe nisip a desenat-o în vacanţa de anul ăsta... şi sînt iniţialele numelor noastre, poate ar fi cazul să îmi imaginez ceva de genul complexului oedipian dar mai aştept să crească!

A venit după o noapte destul de nedormită. Acceptasem să dorm şi cu Radu şi cu Arin în cele două paturi unite. Nici acum nu-mi dau seama cum de ne-am trezit toţi trei în acelaşi timp, la 1 jumate noaptea, sau poate ei înaintea mea, pentru că atunci cînd am privit în stînga erau amîndoi în fund, arătînd spre geam. De fapt spre uşa mare a terasei, acum cu draperiile trase pe care fulgerau... nişte lumini verzi!!! N-o să vă spun că nu mi-a fost frică pentru că mi-a fost. Trezită noaptea buimacă şi cu flash-uri verzi pe geam... s-au repetat de trei ori, la interval de cîteva minute, n-am avut curajul să trag draperia să ies afară. Mai mult ca sigur erau nişte adolescenţi (copii mi-e greu să zic, la ora aia) care se jucau cu lanternele sau ceva de genul! Dar... mi-a luat ceva timp să readorm. Aşa că, a doua zi dimineaţă, am fost fericită să eşuez cu copiii la piscina hotelului, n-aveam chef de deplasări. Aici ne-am amuzat pe seama pisicuţei portocalii pripăşită pe acolo, Arin se distra foar...

Vă mai amintiţi perioada Enigma? Cît de fascinaţi eram (cel puţin eu) de sunetele alea diferite? De faptul că formaţia era înfiinţată de un român (Michael Creţu), care mai avea şi şansa să fie căsătorit cu Sandra? Care era pe vremea aia creme de la creme... Cît ne putem schimba! Azi, avînd ca fundal sonor, un playlist aleatoriu cu o parte din zecile de melodii salvate pe computerul meu, despre care v-am mai povestit că habar n-am cine/cînd/ce a salvat, mi-a atras atenţia una şi am venit să văd cine cîntă. Era vorba despre Delerium , cu Angelicus . Am căutat piesa asta şi printre sugestiile afişate ulterior am găsit Enigma ... Silent Warrior . Deşi se pare că face parte dintr-un album din 1993, Cross of Changes , album pe care este şi atît de populara Return to Innocence , nu-mi aduc aminte să o fi ascultat. O sugestie, pentru azi:

Dintre avantajele instant messenger am găsit unul imediat: faptul că, atunci cînd te distrezi foarte tare purtînd o conversaţie, dacă ai activată opţiunea de salvare a mesajelor, poţi să o împărtăşeşti şi altora, în cazul ăsta, publicului larg. Bineînţeles, cu acceptul părţilor. Astăzi povesteam cu un mai vechi prieten , care tocmai se gîndise să revină pe blogul personal: D : tu ce faci pe acolo? O : scriam ceva şi au venit copiii să mă întrebe una alta D : io ma plictisesc tare D : crezi ca ar trebui sa fac niste copii? O : dap O: sau să ţi-i dau pe ai mei din cînd în cînd D : da nu o dau in partea cealalta pe urma? D : adica sa n-am timp deloc sa ma plictisesc O : păi de aia am zis că ţi-i dau doar din cînd în cînd O : să n-ai un şoc cultural D : da D : e mai bine asa, sa inchiriez intai D : sa vad cum e O : O : şi eu ţi-i dau gratis O : fără chirie D : D : mai bine cu contract si bani D : in caz de ceva daune morale sau materiale sa primesc despagubiri D : ca totus...

Îmi dau seama că în ritmul ăsta probabil voi termina povestea vacanţei de anul ăsta undeva în preajma Crăciunului. Nu ştiu de ce îmi e atît de greu să menţin o constanţă, poate pentru că, între timp se întîmplă alte lucruri despre care vreau să vorbesc sau despre care îmi este mai uşor să vorbesc aşa că, la trei săptămîni de cînd ne-am întors, eu sînt deabia la ziua a patra. Plus că am realizat că nu v-am povestit ce minunat a fost la dus, în maşina mirosind dulceag a cafea cu lapte, noroc că o beau fără zahăr, altfel toată situaţia ar fi fost mult mai lipicioasă. Pe scurt: mama respectivă este un fan al promoţiilor, de orice fel! Dacă ai ataşat un capăt de aţă gratis la oferta ta, ai o siguranţă de 70% că produsul tău va ajunge în coşul ei de cumpărături! Pe principiul ăsta, în dotarea familiei răsar tot soiul de chestii, cu diverse standarde de calitate. Înainte să plecăm a venit triumfătoare cu un mic termos de inox, nu reţin la ce l-a primit. Iniţial l-am dat la o parte dar apoi am...

Nu ştiu dacă am spus pe aici, în curtea de la serviciu avem un nuc mare, în fiecare an pe vremea asta adunăm/spargem/mîncăm nuci. Azi, auzind-o pe Codruţa că se laudă cu cîte a adunat, îmi aduc aminte că am şi eu două pe birou, de azi-dimineaţă. Le iau şi le strîng în pumn, una se sparge şi încep să mănînc... pînă văd că pe biroul meu încep să mişune nişte chestii mici şi muuulte! Mă uit mai bine: furnici! Un muşuroi întreg izvora din nuca mea! Aşa furnici mici n-am mai văzut! Mă uitam fascinată cum se plimbă peste tot. Plus că începeam să simt cum mă "furnică" pe gît şi mă întrebam dacă n-am reuşit să şi mănînc din ele. Am chemat-o şi pe Codruţa, să vadă minunea. Reacţia ei: Wow! Astea sînt roşii, pişcă! N-ai spray-ul cu piper la tine? Am ales soluţia mai paşnică cu furnicile şi cu noi, adică le-am tras în coşul de gunoi aferent, cu tot cu nucă! Acum stau să mă întreb dacă n-am tocmai pus bazele unei noi colonii in-door?! :) Sursa foto .

Ce să zic, nu mă pot abţine din cînd în cînd să nu fac testele alea tîmpiţele de pe Kudika, încă primesc newsletter-ul lor şi, în funcţie de ce anunţă titlul, îl şi deschid. Dar, spuneţi şi voi, aşa-i că mi se potriveşte descrierea de mai jos? Şi... sună bine Dreamy Smurf! :D Şi, dedicaţia zilei de astăzi... pentru mine, bineînţeles! Duffy - Distant Dreamer Asculta mai multe audio diverse

Se întîmplă că, atunci cînd cineva important nu mai este printre noi, sînt mulţi care vin să spună în umbra lui că l-au cunoscut/admirat/iubit. Eu nu pot să spun despre Mircea Ivănescu decît că i-am călcat o dată pragul casei, într-o seară de toamnă, acum 22 de ani. Îmi amintesc casa modestă, gardul înclinat şi pisicile. Eram în cenaclul condus de George Precup, el m-a dus să îl cunosc, nu ştiam absolut nimic despre poetul sau traducătorul Mircea Ivănescu. Ştiu că am primit o carte cu autograf, "Poeme vechi, nouă", apăruse în anul acela. Nici acum nu ştiu mai multe, cel puţin, nu direct, ştiu că l-am mai urmărit în interviuri sau în apariţiile sale în public, mereu modest şi cumva şugubăţ, în marginea celebrităţii sale.(sursa foto: Turnul Sfatului ) În perioada 15 - 17 septembrie, Colocviile Revistei Transilvania îi vor fi dedicate. Organizatori sînt Consiliul Judeţean Sibiu şi Centrul Cultural Interetnic Transilvania . Lista invitaţilor este lungă, vor fi aici Nora Iuga şi M...

Prietena mea bună şi foarte de curînd mireasă a decis să îşi vîndă rochia. A avut nunta aici dar şi-a cumpărat rochia din Norvegia şi nu vroia să o ţină bibelou. În caz că vă tentează, vă scriu şi vouă despre ce e vorba şi vă arăt şi o fotografie. Rochia este deosebită, în stare foarte bună, face parte din colecţia St. Patrick 2011 model Eden, mărimea 36-38, 700 Euro, preţ convenabil spun eu, la cît este de frumoasă şi făcînd comparaţie cu ce găsiţi pe aici. Pentru a posta anunţul am apelat şi la un ziar local. Căutînd eu să văd dacă a apărut, dau de anunţul de mai sus. Încă meditez cum vinde nenea sau tanti sonorizările şi mai mult... vinde şi "formaţie muzică"? Asta înainte sau după ce cîntă la "boteze"?

A debutat cu baie şi plajă la piscina hotelului, am uitat să vă spun că am stat la Hotelul Venus, din Fourka. De fapt Paralia Fourka sau Skala Fourkas, parcă aşa am văzut că i se spune zonei de plajă, Fourka este un sat la care nu am ajuns nici anul ăsta, am încercat în primul an acolo să găsim satul şi după o excursie minunată în sus pe dealul plin de pini şi livezi de măslini am renunţat. Hotelul curat, camera mare, am avut noroc şi de mansardă aşa că era foarte înaltă, o uşurare pentru claustrofoba de mine. Aveam chicinetă complet utilată şi terasă. Ne-a costat 40 euro/noapte. A trebuit să îi tîrăsc obligat-forţat pe copii de la piscina hotelului, dacă era după ei, acolo ne petreceam toată vacanţa. Oricum, ce vă pot spune este că sînt super încîntată de faptul că, încet-încet, şi cu dotările corespunzătoare (respectiv ochelari de înot iar pentru Radu şi clemă de nas), copiii mei au început să îşi dea drumul să înoate (asta după cel puţin trei cursuri de înot cu final incert). Chiar ...

... că mie mi s-a rupt o bucată de măsea... şi Doru bîntuie prin Corsica! :(( Arin mi-a spus: "Ce bine, Mama! Pune-o sub pernă, să vină Zîna Măseluţă! Eu: La mine nu mai vine Zîna Măseluţă! Radu: Da, vine doar la dinţii de lapte! Arin: Mamaaa??? Tu nu mai ai dinţi de lapte? Eu: Nu mai am! Arin: Hmmm... înseamnă că eşti tare bătrînă... Oare ar trebui să merg la un alt stomatolog? Sau să îmi caut un loc de veci?

Există cu siguranţă avantaje în trăitul la ţară! Adică în cartierul meu de la marginea Sibiului. Avantaje şi în peisajul aproape sălbatic de la mine din curte. Cum ar fi dimineţile în care iarna deschizi uşa casei şi dai de patru-cinci piţigoi galben-albaştri fugărindu-se printre crengile îngheţate sau dimineţile ca cea de azi cînd ieşi afară înainte de a pleca la serviciu şi te bucuri să vezi ţărcile mîncîndu-ţi vesele strugurii! :) La început am crezut că este doar perechea stăpînă a locului şi m-am bucurat, îmi fusese teamă că au plecat atunci cînd au fost tăiate o parte din crengile corcoduşului. N-am apucat să mă bucur mult pentru că am văzut că nu erau doar două, erau vreo opt, probabil îşi aduseseră şi toţi puii crescuţi în anii ăştia, plus rudele îndepărtate, adică un mini-stol de ciori, jumătate în vie, jumătate în perele de toamnă! Le-am speriat şi au zburat care încotro, într-un vîrtej de aripi negre şi albe. Nu ieşisem cu Pixie la gît aşa că nu am poze, dacă vor mai fi şi m...

Nu au legătură între ele, aş vrea să vă recomand/spun despre nişte lucruri: - ieri îmi trimite Miju un articol de pe un blog . Îl deschid şi observ cu încîntare că nu sînt singura cu obsesie cu norii, ba mai mult, mai e o tanti, în Timişoara, care îi fotografiază non-stop, inclusiv de la volan! Pentru că m-am regăsit în ce scria ea, am citit şi restul articolelor de pe prima pagină. Aşa am descoperit, în data de 10 mai (subliniez asta pentru că este ziua mea), link şi poveste despre un blog pe care trebuie să vi-l recomand la rîndul meu! Nenea scrie foarte frumos şi cu foarte multă fantezie despre sutele de motive posibile pentru a cumpăra o carte ! Minunat! - a doua recomandare este din sfera divertisment facil, cîteodată e bun şi ăsta! Pentru că m-a prins un serial la care se uitau într-o vreme Adinuţa şi Cosmin în mîndra disperare, aka "How I met your mother", am descoperit pe pagina principală Vplay următoarea găselniţă: un rus care atinge sînii a 1000 de femei, cică pent...

Ce este un lucru cert în privinţa naţiunii înlocuitoare este că dă bine în poze, cel puţin mie aşa mi se pare, că... fără a depune prea mult efort obţii un clişeu plin de personalitate, care spune ceva. Duminică, la Tîrgul Olarilor, respectiv la Zilele Culturii Romilor, eram cu Pixie după mine, normal! Bîntuind eu prin bazarul din Piaţa Mică, ţigăncuşa din dreapta mi-a cerut să le fac o fotografie, ei şi bunicii. M-am executat, a ieşit ce vedeţi, îmi plac culorile vii şi contrastul între generaţii. Bine, imediat după, puştoaica a început automat cu textul: dă-mi şi mie un leu! Cred că din fragedă pruncie li se inoculează chestia asta! Pe tanti de mai jos am surprins-o fără să ştie şi fără să îndrept explicit aparatul către ea, e, dacă vreţi, o fotografie din şold. Atenţia cu care răsfoia cartea aia, tot cadrul în sine, îmi amintea cumva de Moromeţii. Bărbatul ei era undeva în dreapta, nu aveam chef de discuţii aşa că am lăsat aparatul atîrnat la gît, am verificat încadrarea pe ecran ş...

S-a încheiat de două zile festivalul Imagine și eu nu am apucat să vă scriu ultimele impresii. Indiferent de preferințele mele, per ansamblu, m-a surprins calitatea trupelor înscrise, chiar dacă erau tineri, participanții au dovedit implicare, profesionalism și sunau chiar bine! Marele premiu a fost cîștigat, așa cum vă spusesem deja, de către Mute, trupă clujeană de rock modern alternativ, înființată în decembrie 2009. Membrii trupei sînt: Mihai Tăbăcaru (voce), Andrei Brumaru, zis Piso (chitară solo), Alexandru Nap, zis Texte/TxT (chitară ritm), Cristian Anton (chitară bass) și Sara Sîntamarian (tobe). După aflarea cîștigătorilor, a cîntat byron, am rămas cu un semn de întrebare de ce noul album conține cover-uri ale unor piese românești, voi încerca să nu cîrtesc prea mult, mi-a plăcut oricum show-ul lor, timbrul solistului e pe gustul meu, la fel, explozia de energie de pe scenă. La cina festivă de după, din Oldies Pub, mi s-a părut la început cumva aiurea faptul că membrii juriul...

Aseară, după masaj, m-am întîlnit cu o colegă de liceu, pe terasa mea preferată, adică la Old Friends , nu ne mai văzusem de mulţi ani de zile, m-a bucurat tare mult revederea şi poveştile noastre dar n-am putut să nu mă şochez cînd am privit în dreapta. Am crezut că nu văd bine! Erau două doamne cu patru copii, de vîrste diferite, cel mai mic părea să aibă vreo cinci ani. Din şase personaje la masă, una dintre mame butona un mobil (probabil Iphone), băieţii erau cu cîte un Ipad, fetele cu cîte un mobil, stăteau cu toţii la masă, fiecare cu nasul în gadget-ul propriu. A doua mamă privea şi ea plictisită dar fără ecran în faţă. Oare la asta se reduc mai nou ieşirile "în familie"? Pot spune că prefer oricînd nebunia copiilor mei şi agitaţia lor continuă, întrebările şi invenţiile lor, prefer să le strig de zece mii de ori să stea la masă, să nu fugă, să vorbească mai încet sau să nu se mai certe, decît să am nişte legume conectate de un ecran. Destul că petrec eu mult prea mult...

E tîrziu şi vă voi povesti mîine ce şi cum la Tîrgul Olarilor şi la Festivalul Imagine 2011 (doar o paranteză pentru a vă informa că trupa cîştigătoare este Mute). Acum vi-l prezint doar pe noul membru al colecţiei mele de elefănţei. Nu este din ţări străine sau o fi, cine mai poate şti istoria lui, l-am cumpărat astăzi de la naţiunea înlocuitoare, la bîlciul alternativ din Piaţa Mică. Ca în fiecare an, aici se găsesc o sumedenie de lucruri mai vechi sau mai noi adunate pe tarabe. Mă distrează cînd oamenii ăştia mai au pretenţia la unele că sînt vechi şi au timbru cu made in china sau cutiile de metal noi, de biscuiţi sau de altceva sînt frecate de cîteva ori cu şmirghel şi li se dă o oarecare patină. Nu că aş fi super cunoscătoare în materie. Aştept mîine să îmi spună Paul dacă proaspăta mea achiziţie are ceva vechime. La 10 lei cît am dat pe el, oricum nu contează! Cel puţin, are trompa sus! :))

Astăzi se încheie Imagine Festival 2011. De la orele 19:00, în Piaţa Mică, vor fi finalele şi se vor alege cîştigătorii. Din ce am văzut am şi eu favoriţii mei, trupele Paradox şi QuantiQ (nu mă aşteptam să aibă un palmares aşa bogat, au cîntat în deschidere la Bon Jovi şi la alte trupe cu "nume"). Am văzut mult talent zilele astea, la trupele din concurs, la cele invitate (mi-au plăcut mult aseară cei de la Comic Funktion, din Norvegia, au cîntat în Piaţa Mică şi apoi la jam-session-ul din Oldies Pub). Am un singur stres, cel al sonorului prea puternic, nu cred că sînt doar eu, că în prima seară şi unii dintre suedezii de la Patriark (vor cînta azi) stăteau cuminţi şi urmăreau cu mîinile pe urechi prestaţia celor de pe scenă. Finala de azi va aduce cîştigătorilor şansa de a reprezenta România la Festivalul Imagine International 2012 şi la alte festivaluri. Aşa că, luaţi un blid de la Tîrgul Olarilor dar haideţi şi să îi susţinem pe cei din concurs! Nu uitaţi că în seara as...

În ziua a doua am turat mai greu motoarele, după oboseala celor 1000 şi ceva de kilometri şi a nopţii nedormite. Pentru că, în seara precedentă nu ne-am deplasat prea mult pentru plajă şi în locul ales erau şi "prietenii" noştri, aricii de mare, pe care copiii mei nu îi acceptă nicicum, nici măcar cu încălţămintea specializată, am zis să ne mutăm puţin mai în dreapta, într-un loc unde ştiam deja că marea este puţin adîncă pînă departe, doar cu nisip şi cîteva pietricele de control la mal. Am constatat din nou că sînt singura amatoare de topless de pe plajă. Ghinionul lor, nu mă gîndesc să mă schimb! Arin şi-a făcut rapid o prietenă, super încîntat că e româncă, stăteau şi se bucurau de valuri împreună. Pentru că noi am dezertat rapid, adică la orele amiezii, şi-au dat întîlnire după amiaza. Am parcat la o terasă umbrită şi răcoroasă, eu pentru o salată şi tzatziki iar copiii pentru mîncarea tradiţională grecească... pizza şi cartofi prăjiţi! Jumătate din timpul petrecut acol...

În zile ca cea de astăzi mi-e greu să nu mă gîndesc cît de absurd e totul uneori. În prima seară după ce am revenit în Sibiu, m-am întîlnit în oraş cu un cunoscut, vizibil marcat de moartea cumnatului prietenei sale. Mi-a povestit că a avut un accident cu ATV-ul, că avea 34 de ani, mi-a părut rău şi atunci, un om tînăr, pierdut într-un mod atît de tragic. Azi, îmi apare pe Facebook, un link pus de Carmen: "În memoria lui Dan Buta", şi poza lui Dan şi ceva nu se leagă în mintea mea. Ne ştim din liceu, era fratele mai mic al unui coleg şi prieten. Ultima oară ne văzusem acum, în vară, înainte să îl văd pe el, îi admiram fetiţele, era cu una dintre ele în cîrcă, după un concert, se retrăgeau pe centru. O familie frumoasă şi fericită! Nu pot să îmi opresc lacrimile şi fac cel mai stupid lucru: îl sun plîngînd pe Ovidiu să îi spun cît îmi pare de rău. El, care încerca din greu să îşi revină, e cel care mă consolează acum şi îmi spune să mă liniştesc. Atunci cînd mi-am pierdut jum...

Încet, să nu mă epuizez... încep să îmi sortez amintirile de vacanţă! Ziua 1 a început de fapt cu noaptea 0, pentru că am plecat din Sibiu spre Tîrgu Mureş, să îl luăm pe Levi, prietenul nostru şi şoferul maşinii în expediţia noastră spre clasicul deja loc de vacanţă: Fourka, Kassandra, Halkidiki. Iniţial era în plan varianta Muntenegru, nu s-a mai putut pentru că nu aveam însoţitor dar lucrurile s-au aranjat pînă la urmă foarte bine, se pare că, vreau nu vreau, de şase ani de zile ajung în Grecia în vacanţă, de patru ori în aceeaşi staţiune. Au fost destul de solicitante pentru spatele meu cele 19 ore de stat în maşină, am ajuns pe la 7 seara la destinaţie, maşina era plină (pe lîngă praful cu care am plecat de acasă) acum de biscuiţi şi dinozauri-origami din cartea nou cumpărată a lui Arin. Fără peripeţii pe drum, cu normala cotizaţie pentru "viteză" la poliţiştii bulgari. Ne-am cazat rapid, am aruncat slipii pe noi şi... fuga pe plajă pentru prima baie în mare (cu o apă c...

După cum se poate foarte bine observa, îmi turez motoarele destul de greu după vacanţă. Am revenit deja de trei zile şi deabia acum reuşesc să îmi reiau blogul în primire. Şi, nu cu o postare despre vacanţă, vor urma şi acelea, acum vă voi povesti despre Festivalul concurs Imagine România 2011 . M-a bucurat decizia Andreei de a mă invita să scriu despre el, ca "bloggeriţă" ce mă aflu din cînd în cînd. Evenimentul are loc anual în peste 10 ţări şi este gîndit pentru tinerii între 12 şi 20 de ani. Proiectul non-profit derulat internaţional de către JMI, Jeugd en Muziek & Les Jeunesses Musicales este organizat în România de către ELITE ART Club UNESCO (cu sprijinul byron şi al Oldies Pub Sibiu ). La Sibiu, de astăzi şi pînă duminică, în Piaţa Mică şi în Oldies Pub veţi putea asculta trupele înscrise în concurs şi trupele invitate. Pe concurenţi i-am cunoscut aseară, în Oldies Pub, la Welcome Drink, emoţionaţi dar foarte entuziasmaţi de participare. I-am cunoscut şi pe oa...