My life

Azi am tras chiulul la greu... dar am văzut un film frumos și, mai ales, o femeie frumoasă... Monica Bellucci, alias Malena Scordia din filmul lui Giuseppe Tornatore. O mai văzusem în Patimile lui Christos , în rolul Mariei Magdalena, dar nu am remarcat-o atunci, probabil datorită naturalismului excesiv al filmului... se pierdea în mulțimea de scene însîngerate de acolo, plus că filmul fiind cu Maia Morgenstern, mare parte din atenția mea era îndreptată spre marea noastră actriță. Ce pot să spun despre Malena? Povestea universal valabilă a invidiei și urii contra celui mai frumos, mai altfel, încăpăținarea de a arunca cu noroi în celălalt pentru a te simți tu mai curat. Încăpățînarea de a-l perverti și, o dată ajuns jos... de a arunca cu pietre în el... Malena mai este și ritul intrării în viața adultă a unui puști de 12 ani, descoperirea sexualității, a iubirii dar și a durității și nedreptăților vieții. Monica Bellucci e de o frumusețe fascinantă în acest film. Afirm asta cu tot ris...

Ieri l-am descoperit pe AdiO, mai precis am primit de la o prietenă o invitație (pe Facebook - trăiască networking-ul!) la vernisajul expoziției sale de fotografie CITY LIGHTS&LOOKS (prima parte din seria expozițională OLD VIEWS). Adrian Oprea (în fotografie alături de Andreea Ciortea, patronul localului) surprinde Sibiul prin detaliile sale, cărora le găsește noi valențe expresive, îmbogățindu-le prin tehnica stenciling-ului. Mare parte au dimensiunile unei cărți poștale dar asta nu le știrbește farmecul. Mie mi-au plăcut foarte mult și am fost dezamăgită că nu sînt și de vînzare, îmi făcea cu ochiul tare una dintre ele dar am aflat că expoziția de aseară va rămîne în decorul permanent al pub-ului Old Friends (Piața Mică 13). Trebuie să spun că aseară am descoperit această locație datorită vernisajului. Nu mai fusesem acolo, o atmosferă deosebită, chiar m-am simțit între "prieteni vechi" deși îi cunoscusem doar atunci pe majoritatea celor cu care am petrecut o seară fru...

De fapt duminică... și nu mi le-a luat nimeni, mi le-am cumpărat singură, de la Mineralia, Bursă Naţională cu vânzare, aflată la prima ediție, organizată de Muzeul Naţional Brukenthal, în colaborare cu Grupul "Mineralia", din Baia Mare. Mi-am cumpărat un șirag din cuarț roz, de care sînt foarte mîndră, cel din mijloc din cele trei roz din fotografie. Îmi făceau cu ochiul ametistele, avînd în vedere că sînt în Anul Mov... dar, citind eu că zodiei mele i se potrivește cuarțul roz, am spus să îi dau o șansă. A fost 60 RON, o sumă rezonabilă, spun eu. La colțul meu cu link-uri utile veți găsi și site-ul firmei, Viango Grup, din Baia Mare. Nu m-au plătit să le fac reclamă, dar aveau lucruri prea drăguțe ca să nu mai spun și altora. Și dacă vă uitați cît de intens se uită la ele domnișoara din imagine, veți avea un motiv în plus să mă credeți.

Avînd în vedere polemica iscată pe tema culorii piticilor, vă invit să vă dați cu părerea... Am inclus în culorile posibile, doar cele menționate de către cititori și albastrul inițial... pentru alte culori, puteți să îmi scrieți... inclusiv că sîntem în criză și pe mine mă doare de culoarea piticilor...

Azi mă voi lăuda cu unul dintre mulții mei pitici de pe creier care, dacă ar fi să dau crezare unui prieten, ar trebui să fie toți albaștrii... Piticul din seara asta are în grijă una dintre multiplele mele colecții și anume cea de mici elefănței din diferite materiale, de prin locuri pe unde am bîntuit eu sau alții. Primul elefănțel a aterizat pe raftul meu în timpul facultății, dintr-o galerie de antichități unde lucra cel mai bun prieten al meu... e din bronz și are regulamentar trompa ridicată în sus (asta cică e de bine, poartă noroc). A urmat un elefănțel din abanos și os, se vede în poză, l-am cumpărat din Tunisia, din magazinul turcoaz... cu tot soiul de minunății, al unui indian... după cum am să înțeleg mai tîrziu, elefanții indieni au altă postură... stau cuminți, cu trompa în jos... ce pot să fac, mai puțin noroc... După micul tunisian e rîndul unui cuplu de elefănței, care fac alea-alea, kinky veți spune, dar mie mi-au plăcut, sînt dintr-o rășină, i-am cumpărat din defunc...

Femeia din oglindă are ceasuri în păr aripi de acvilă indecis desfăcute peste pămînt apă aer foc urmele dinților ei cresc orașe turnuri alungite cuvinte rădăcini spre oceane de întuneric frig străveziu Dumnezeu

Entry for February 17, 2009 Sînt tare încîntată că am primit poze cu subsemnata făcute de un profesionist, Alice Drogoreanu ... http://insunnyty.deviantart.com/ , o artistă deosebită, încă îi puteți admira/cumpăra fotografiile în Atrium. Veți vedea acolo un ochi altfel aplecat asupra Sibiului și asupra detaliilor din jurul nostru, poezii în imagini, pe lîngă care trecem de cele mai multe ori cufundați în "meandrele concretului". Cum apare cronica evenimentului de sîmbătă, veți găsi link aici. P.S. A apărut cronica, mă ţin de cuvînt: http://agonia.ro/index.php/press/1823862/„Serile_ArTgotice”_Sibiu_–_cronica_14_februarie_2009

Entry for February 16, 2009 Uite cum a văzut Mihaela aricii mei... și mi-a trimis la concurență poza asta... ce pot să fac... sînt drăguți foc... și îmi vine să îi gîdil pe burtică și să le dau un pupic pe botic... ea le spune aricuți...

Entry for February 14, 2009 Uite, cu întrebarea asta m-am trezit eu de dimineață... oare ce-or mai face ariucii respectivi? Nu le-or fi înghețat boticurile? Sînt ani de zile de cînd am arici în grădină, și-au găsit adăpost în grămada de compost, din cînd în cînd îi mai văd, cel mai mult m-am bucurat acum vreo trei ani de zile, cînd ieșise mama arici cu patru pui arici, și erau drăguți și cu țepișori, și ăia micii erau curioși și n-a avut încotro mama lor și a stat și ea cu ei... Noroc că avea Raluca aparat de fotografiat! Cu aricii ăștia e poveste lungă... la un moment dat aveam un Schnautzer uriaș, Cora, draga de ea, îi trimit un pupic acolo unde este, avea mare boală pe arici, cred că era ceva ereditar, pentru că și tatăl ei avea aceiași pitici... Și ne trezim noi într-o noapte cu gălăgie mare, Cora prinsese un arici, a ieșit mama, a reușit să îi scoată ariciul din bot, l-a băgat sub un lighean și ea s-a suit pe lighean, că nu era chip altfel să scape de Coruța... Și a doua zi, am me...

Entry for February 10, 2009 Uite cum astăzi, văzînd statusul Cătălinei, mi-am adus aminte de prieteni dragi, mi-am adus aminte de cît poate fi de frumos "visul imposibil" al lui Don Quijote... Acum doi ani, în timpul festivalului internațional de teatru îmi revedeam după ani de zile, un drag prieten, Bev Appleton, actor, regizor, director al Blue Ridge Festival Richmond Virginia. Împreună am văzut multe spectacole de teatru, am împărțit timp și dragoste pentru lumea din fața și din spatele cortinei. Una dintre piese a fost un music-hall, singurul văzut de mine live, Don Quijote, în cetatea Cisnădioarei, cu o trupă de tineri actori și studenți americani... ceva ce n-am să uit curînd... nu există comparație pentru școala americană de music-hall... iar acustica spațiului era specială, la fel, cadrul s-a mulat perfect pe vechea poveste a luptătorului cu morile de vînt. E o melodie acolo, care mi-a rămas în suflet... aici e o variantă a ei... http://www.youtube.com/watch?v=sZE4KG...

Entry for February 07, 2009 O colecție cît se poate de interesantă a editurii Humanitas... de aici am citit Istoria iubirii - Nicole Krauss (pe care am amintit-o și mai demult) și Vîrstele lui Lulu - Almudena Grandes (o carte mai șocantă dar dacă n-o privești pudibond și lupul moralist, e chiar o foarte frumoasă poveste de iubire, dusă e drept prin toate extremitățile ființei și ființării). Acum am reluat, din aceeași serie, cartea lui Amos Oz - Poveste despre dragoste și întuneric... fără concurența Istoriei iubirii e chiar ok. Nu știu cum s-a întîmplat, dar în ultima vreme, 70% din lecturile mele sînt din autori evrei sau au legătura cu evreii (vara trecută citeam Paul Auster - Trilogia New-York-ului, de voie, de nevoie, ca să mă lase copiii, le citeam și lor, eram cu ei în vacanță în Grecia, iar la întoarcere, cred că și jumătatea din spate a autocarului a trebuit să îmi asculte lectura de amiază... pe care au adormit și copiii respectivi). Vă recomand cu căldură toate cărțile pomen...

Entry for February 05, 2009 N-am apucat să scriu ce era cu procesiunea respectivă. Am reușit să vorbesc cu un vecin... care mi-a spus că îmi făcea semne disperate... și eu nimic... din cîte am înțeles, el era "moartea care conduce tractorul"... bănuiesc cum că aș putea fi scuzată că nu l-am recunoscut nicicum... Așa... a fost vorba de un eveniment organizat de VECINĂTATE, asta e o rămășiță a organizării săsești a locului, încă există, o dată la doi ani se organizează carnaval, se mai fac chefuri, la căminul cultural sau la restaurant, asta nu am mai ținut minte. În trecut vecinătatea avea importanță mai mare, aici găseai vase, tacîmuri și ce mai trebuia pentru nunțile ținute pe la fiecare prin gospodărie, încă se merge obligatoriu în priveghi cînd moare vreun membru sau cineva din familia acestuia, dacă nu mergi, amendă, 10 lei, la fel dacă nu mergi la înmormîntare, musai să intri în curte înaintea preotului, dacă nu, iar amendă, amendă dacă întîrzii și un minut la ședințe...

Entry for February 03, 2009 Vorbeam eu așa într-una dintre primele postări, despre bunicii mei, despre dragostea lor și despre o poză mică-mică cu ei... "Tati e la costum și Mami e într-o rochie lungă, albă, nu știu dacă nu e chiar rochia de la nunta lor, par, el un gangster și ea o femme fatale din filmele americane. Din păcate e foarte mică poza asta, cam cît un timbru ceva mai mare, pozele mari au ars, atunci cînd le-a ars casa bunicilor mei, cea de-a doua casă pe care o pierdeau. Au rămas doar cîteva fotografii și micuțele "probe" făcute de fotograf. Îmi tot propun să fac cumva să le măresc, cel puțin asta mi-aș pune-o afiș în cameră."... Asta scriam atunci. Ei bine, s-a rezolvat și îi mulțumesc mult lui Pompei pentru asta, m-a ajutat și a găsit pe cineva cu un scanner suficient de performant pentru a face o poză mare din ... "timbrul" meu. Șoferilor care știu mai multe decît că mașina are patru roți și un volan și mergi cu ea din loc în loc (adică ma...

Entry for February 01, 2009 Răsfoind eu așa cîteva poze recente cu picii mei, pentru că vroiam să îi trimit Mihaelei, la București, să vadă și ea cum e copiii respectivi, am dat de fățuca asta adormită a lui Arin și mi s-a părut tare reprezentativă pentru momentul trezirii de dimineață. Mîine ei sînt în vacanță, dar mă gîndesc că așa va arăta mama lor... Și încerc să mă încurajez de pe acum, hotărît lucru, nu sînt deloc o persoană care să funcționeze bine dimineața... poate pentru că m-am trezit la ora 5 și de atunci oi fi rămas obosită... și cu chef de somnic, că prea a fost dificilă trecerea la lumea asta... Oricum, mă gîndesc eu că nu sînt chiar atît de groaznică din moment ce îmi mai vine în cîte o zi să îi cînt piciului melodia HiQ... Bună dimineața/te iubesc/zi de zi de tine mă îndrăgostesc/bună dimineața/îți șoptesc/cu fiecare zi/tot mai mult te iubesc... știu sînt o mamă nebună și denaturată, voi pentru ca să încerc să mă schimb...

Entry for February 01, 2009 Azi mi-a fost dat să văd avanpremiera carnavalului de la Veneția, la mine pe stradă... încă nu m-am dumirit despre ce este vorba, în alaiul respectiv era și o vecina de-a mea, va trebui să o întreb de fapt care este semnificația ciudatei procesiuni ce defila zgomotos și dezinhibat prin mijlocul străzii... Toți oameni maturi, distrîndu-se de minune, e un lucru care se întîmplă aproape întotdeauna la adăpostul unei măști... brusc, îți asumi un alt eu, mult mai liber, mai lipsit de complexe, ale cărui acțiuni nu îți sînt deloc imputabile. Sînt curioasă de semnificația lui, o fi vreun rit de primăvară precoce sau de ieșit din iarnă, nu știu... deocamdată îl trec pe lista de căutare.

Entry for January 30, 2009 Dacă tot am văzut pe blogul lui Călin cum că e rost de concurs de fotografie, nu m-am putut abține să nu bag și eu două fotografii (bine, am fost fair-play și am votat întîi). Sînt niște poze tare faine acolo, măcar pentru asta merită să dați un click: http://www.brylu.ro/?page_id=1606

Entry for January 29, 2009 Aş vrea să ştiu cînd, şi dacă va fi în timpul în care voi bîntui şi eu străzile oraşului meu, ţara asta pe care mă încăpăţînez să o iubesc aşa cum e... fără nici un fel de patriotism doar de dragul declaraţiilor... aş vrea să ştiu cînd va fi mai puţină mizerie în jur, mai puţină mîzgă şi ceţuri şi drumuri pline de gropi... Parcă de data asta am resimţit cel mai acut şocul realităţii atunci cînd m-am întors de undeva de dincolo, de data asta s-a întîmplat să fie Italia, şi m-am trezit în maşină, pe şoseaua de la Cluj spre Sibiu, în beznă, ceaţă şi cu un asfalt care putea fi oriunde, că nu se vedeau benzile trasate... şi drumul semăna surprinzător de mult cu negurile... Şi apoi... noroiul şi zloata asta de peste tot... şi pămîntul ăsta care nu se mai termină... şi certitudinea că e atîta cenuşiu şi răutate şi urît în jur... P.S. Pînă mă încumet să fac cronicuțe adevărate ale scurtei vacanțe la Roma... o imagine a pașilor Vaticanului...

Entry for January 21, 2009 Roma - Veneţia din tren Cîteodată cîmpul are rotunjimi de femeie lascivă, alteori orgolii subit iscate în genunchi ascuţiţi sau ridicări de sprîncene. Zadarnic agăţ privirea sperînd sălbatic necuprins. Risipite oasele-case-pietre, întrerupt ochiul în închisori-tunel, forţat a privi înlăuntru, acolo unde doar tu crud răscolindu-mi coapsele... Frica curge rîuri nelocuite, mă doare lumina, în jur Babel risipit din nou. Gîndul îşi caută cuvintele ancore. Ridic ochii, îl văd acum verde şi drept ca o moarte zdrobită. Semn pentru viu.

Entry for January 15, 2009 Se întîmplă cîteodată, mie cu siguranţă destul de des, să rămîn lipită cu sufletul şi urechile de o melodie şi să o ascult over and over again... ca şi cînd asta m-ar lămuri cu mine şi cu ziua de azi şi de mîine. În ultima vreme am avut fixuri din astea cu Billy Idol - Eyes Without a Face, Damien Rice - Accidental Babies, Clint Eastwood - Gran Torino, Piazzolla/Grace Jones - Libertango şi astăzi este The Pogues - Summer in Siam... ( http://www.trilulilu.ro/elenalalla/7e21c29968971c ) Mă şi văd rostogolind curcubee pe o plajă pustie... sau legănîndu-mă alene într-un hamac, după o porţie bună de înot şi scufundări, cu steluţe de mare în păr...

Entry for January 09, 2009 Recomandările mele pentru ziua de astăzi (și pentru mîine, eventual), într-o ordine absolut aleatorie și care ilustrează perfect că cel mai des mă gîndesc la mîncare... chestia asta am scris-o după ce am văzut ce listă am făcut mai jos: - cocktail Mai-Tai, în Oldie's, dacă vi-l face Kid, l-au mai scumpit, e 20 RON, dar merită; - seară artgotică în Atrium, de la orele 17, mîine, de luna asta vor fi doar lunar... http://www.agonia.ro/index.php/press/1817221/Serile_Artgotice_-_10_ianuarie_2009 , vor fi și doi invitați surpriză, unul dintre ei, un domn pe care îl apreciez eu mult, scrie proză, și m-am gîndit cu Călin să îl surprindem și pe el cu lecturi din textele sale, mai mult nu vă zic; - cașcavalul cu usturoi și busuioc de la Delaco; - pîine cu semințe făcută pe cuptor de lemne în Hozman, sau Hosman, habar nu am cum se scrie, am eu un prieten care are o sursă de acolo; - shopping la Roma, sîc! (dar ăsta doar de duminica viitoare); - trandafirii mei cățăr...

Entry for January 05, 2009 Ce n-am uitat încă: - pietrișul ud - mirosul frunzelor arse, toamna - primul sărut și castanul dintre noi - cum am coborît de la etajul școlii pe burlane, cînd au uitat de noi și ne-au închis acolo - farurile mașinilor de pe Mihai Viteazul atunci cînd am traversat noaptea, la 3 ani, stăteam pe Oștirii atunci și venisem cu Tata (încă nu îl chema Papi) și Călin să sunăm bunicii la București. Cînd am văzut că ei nu mai ies din cofetăria cu telefonul... am plecat frumușel acasă, singurică, unde i-am spus Mamei, interzisă cînd m-a văzut... că Tata și Călin s-au pierdut... Normal, eu ajunsesem acasă... mare panică oricum... - cum am mușcat-o de braț pe o educatoare de la grădinița școlii 17, ne mutasem în Vasile Aaron și acolo nu îmi plăcea deloc... Călin era deja la școală, și eu nu vroiam să stau, și m-a luat în brațe să mă ducă și am mușcat-o, rezultatul fiind că între 5 și 6 ani am fost expediată disciplinar la bunici, n-a fost rău... acolo am învățat să citesc...

Entry for January 04, 2009 Cred că mulți artiști ar fi invidioși pe formele perfecte de pe geamul meu din dimineața aceasta, cîteodată trebuie atît de puțin pentru un clișeu frumos... un pic de ger, un pic de condens... și pleznesc mugurii de gheață...

Entry for January 03, 2009 Asta am descoperit eu făcînd un test să aflu care dintre cărțile de tarot mi se potrivește, nu de alta, dar l-am găsit pe blogul cuiva și părea interesant... You are The Empress Beauty, happiness, pleasure, success, luxury, dissipation. The Empress is associated with Venus, the feminine planet, so it represents, beauty, charm, pleasure, luxury, and delight. You may be good at home decorating, art or anything to do with making things beautiful. The Empress is a creator, be it creation of life, of romance, of art or business. While the Magician is the primal spark, the idea made real, and the High Priestess is the one who gives the idea a form, the Empress is the womb where it gestates and grows till it is ready to be born. This is why her symbol is Venus, goddess of beautiful things as well as love. Even so, the Empress is more Demeter, goddess of abundance, then sensual Venus. She is the giver of Earthly gifts, yet at the same time, she can, in anger withhold...

Entry for December 29, 2008 Nu știu de ce... în iarna asta... și în frigul de afară eu mă gîndesc la fluturii copilăriei mele... și la cîte aripi au încetat să bată pentru toana mea de a avea un insectar... atîta zbor prins în ace de gămălie... Cei mai frumoși, coadă de rîndunică, îi găseam în colțul străzii bunicilor... pe florile de Cosmos... erau mulți în vremea aceea, acum, chiar dacă stau la curte, nu știu dacă am văzut unul în patru ani de zile. Și mă gîndesc că borcanele mele de sticlă au dezechilibrat o lume întreagă... oare tristețea mea cutremură ghețarii din Groenlanda?

Entry for December 28, 2008 Ziua mea de ieri. Săniuș cu picii, pe drumul spre Păltiniș, îmi pare rău că nu pot pune mai multe poze aici, a fost o zi superbă, un cer albastru... oglindit în alb... atunci cînd am descărcat pozele am văzut că zăpada, la umbră, lumina albăstriu... O nouă seară artgotică, în Atrium, ne-au citit Ela Luca, din București, Adriana Lisandru, din Brașov... și Sandu Tîrșia, din Sibiu, ca de obicei, un foarte bun exercițiu pentru minte și suflet, prea mult ne apasă concretul din cînd în cînd... cronica scrisă de cineva mult mai priceput decît mine, aici... http://www.agonia.ro/index.php/press/1816014/„Serile_artgotice”_–_cronica_27_decembrie După poezie... bowling... prima dată cînd am jucat... mă învățase deja poetul Călin Sămărghițan cum se țin degetele în bilă (sînt și eu om, ce vreți!... nu pot să stau prea mult în preajma ideilor fundamentale, așa că le îmbin în tiparul meu atipic)... trebuie să mă laud cu o grămadă de "bile în șanț" dar și cu două ...

Entry for December 26, 2008 Recomandările mele pe ziua de astăzi ar fi: - piesa recomandată de Călin pe blogul lui: http://www.youtube.com/watch?v=HEXF7U5TYV8 ; - Nicole Krauss - Istoria iubirii , a patra carte începută de mine în ultima vreme, singura care mă ține lîngă ea, cu ea; - o cafea bună, indiferent dacă este de dimineață sau de amiază ca în cazul meu; - nasul lipit de geam să priviți fulgii de zăpadă, niciodată aceiași, parcă mai aproape de iarnă cu ei (îmi iau libertatea să pun aici o fotografie făcută de prietenul unui prieten, într-o iarnă cu zăpadă, în Muzeul Satului).

Entry for December 24, 2008 Să vă spun cît este de dificilă și treaba asta cu Moșul... Și am sărit peste faza cu săniuța și aterizatul pe horn și cu ho... ho... ho... ! că de... am și eu lipsurile mele! Momentul 1... împachetat cadouri în absența picilor purtători de speranțe... momentul 2... așteptat să adoarmă picii respectivi, Arin, ca de obicei, mai tîrziu... că de... încă spera să doarmă cu mine sau să vadă Moșul, măcar o umbră, ceva acolo, cît de mic... că anul trecut se jura pe tot ce vroiai... că el a văzut umbra Moșului cînd le-a adus cadourile... Momentul 3... picii dorm, mers în pivniță să iau cadourile... evident că... vrînd să fac un singur drum... ceva a căzut cu zgomot infernal... nu s-au trezit... pun cadourile cum nimeresc... sub brad să fie, că restul nu mai contează... și să vedem mîine... că nu sînt chiar ce-și doreau ei... dacă sînt o mamă mai comodă și n-am fost în stare să cos hăinuțe pentru Remy, personajul din Rattatouille, adică șobolănelul lui Arin (că Radu l...

Entry for December 20, 2008 Din seria... nu aduce anul... ce aduce ceasul... am avut o surpriză foarte faină aseară, mergînd să îl ascult pe Andrieș, sau cel puțin așa credeam. E drept că pe afiș apărea cu o trupă, Byron, nu mai auzisem de ei, recunosc că mă gîndeam, după nume, că or fi britanici sau mai știu eu ce. Încep cu întîrziere de o jumătate de oră, așteptam cu nerăbdare... încep cu un cvartet de coarde... apoi intră membrii trupei... pian, baterie, chitară bas, chitară solo și... încă o chitară, căreia nu știu cum îi spune... și sună nemaipomenit... solistul are o voce gravă, inflexiuni deosebite și cîntă într-o engleză de atunci cînd ne-a spus: Bună seara!... primul gînd a fost... ce bine vorbește românește... ! Mda, trupa e cît se poate de autohtonă. În partea a doua a cîntat și Andrieș cu ei, mărturisindu-ne că îi apreciază și a decis să meargă în turneul ăsta pentru a-i promova. Andrieș e degajat, glumește cu publicul, îi spune unui mic paparazzi din primul rînd că, în ciu...

Entry for December 15, 2008 E iarnă în Sibiu, se apropie Sărbătorile... și eu nu simt nimic... doar frig, foarte mult frig... mă uit la toate luminițele aprinse haotic prin/pe case/străzi/magazine și ceva nu se potrivește în toată povestea asta... nu e nici zăpadă, nici bucurie... un cenușiu punctat cu steluțe colorate și cu o spoială de sărbătoare... Era o vreme cînd iernile aveau zăpadă, multă, multă, albă și pufoasă, și cazemate, și oameni de zăpadă, și obraji îmbujorați de la frecat cu zăpadă și cu uimirea că El te-a văzut... Acum avem globulețe și moși și cutii muzicale de la sfîrșitul lui octombrie... și consum, cît mai mult consum... și uite cît sîntem de fericiți și de înalți... pînă la steaua din vîrful bradului și înapoi...

En try for December 14, 2008 Mă întreb uneori cum ni se ciocnesc uneori sufletele de cele ale altor oameni... și rămîn așa, ancorate, în lumi paralele... indiferent de trecerea timpului... Unul dintre oamenii cu ancoră în sufletul meu este Vasile Avram, fostul meu profesor de antropologie culturală din facultate... unul dintre puținii PROFESORI pe care am avut șansa să îi întîlnesc în anii universității... E la fel de prezent pentru mine, deși au trecut mai bine de 11 ani de cînd am terminat, 6 ani de cînd el odihnește în alte lumi, ani comemorați miercurea asta, la Biblioteca Astra. O admir foarte mult pe soția lui pentru că îi duce spiritul mai departe, și îl ține mereu treaz, se străduiește să îi publice postum o parte din manuscrise... Mărturisesc că, în afară de "Constelația Magicului", nu l-am citit... dar omul, gînditorul, profesorul din el m-a marcat... era un deschizător de ochi și de lumi... îți crea tentația de a căuta... de a gîndi... de a ști... chiar și doar int...

Entry for December 07, 2008 Ce poate fi mai fain decît o seară de karaoke?... Răspuns: carnaval și karaoke! Cam așa s-a încheiat sîmbăta mea... am început cu lectura poeziei unui prieten drag, invitat să citească în Atrium, am continuat cu "Pescărușul" lui Cehov, în sfîrșit îl văd, aștept să îl văd și cu Maia Morgenstern si cu Tudor Aaron Istodor (nu că Mariana Presecan nu s-ar descurca admirabil, dar Adrian Neacșu nu mă impresionează, parcă joacă același rol, cu aceeași voce, mimică, etc. indiferent de piesă, n-are "sclipiri" deosebite). Notă personală: ăsta e primul spectacol în care am ochi și pentru restul distribuției, Ofelia Popii nu mai acaparează scena, cel puțin în ochii mei, țin minte că în Othello juca la un moment dat o cioară pe un dulap, scena plină de oameni și eu nu o vedeam decît pe ea, deosebită ca actriță. Aseară mi-a plăcut mult Florentina Țilea, foarte expresivă. Buuun... și de parcă n-ar fi fost suficient pentru o seară perfectă... am fost și l...

Entry for December 06, 2008 Să mă laud și să fac puțină publicitate. Ieri am fost voluntar la o acțiune freecycle, adică am stat la stand în Piața Mare, la Tîrgul de Crăciun, pentru a strînge jucării, cărți, CD-uri, DVD-uri pentru copiii de la Centrul de zi al Parohiei Evanghelice din Sibiu și de la Casa de copii din Turnu Roșu. Fie donații, fie am făcut schimb cu copiii care au adus jucării, inclusiv ai mei, că de, nu se putea fără ei... A fost ok, celelalte fete m-au votat "cea mai cu lipici" , deci... misiune îndeplinită! Cel puțin temporar, sper să se adune cît mai multe lucruri pentru copii și să fie cît mai populară ideea de freecycle... un mod foarte bun de a mai scăpa de lucrurile încă folosibile, pe care nu ne îndurăm să le aruncăm... și care pot fi utile pentru alții... Am uitat... standul va mai fi activ în 11, 12, 18 și 19 decembrie, între orele 17 și 21!

Entry for December 02, 2008 Nu înțeleg: - oamenii care suferă încă de complexul vacii mergînd agale pe mijlocul uliței... mai sînt unii și mai deștepți care își plimbă și copiii în cărucioare în felul ăsta... de parcă n-ar fi destui demenți care să te calce și pe trotuar... - mania galben - portocaliu în zugrăvitul exterior al caselor, cred că nu greșesc cînd spun că 70% (cel puțin) din casele nou construite sau renovate sînt într-una din culorile respective... inclusiv blocurile recent termo-izolate... de parcă trăim în Portocalialand... probabil o fi și chestie de opțiune politică... parcă Sibiul era PDL-ist, acum că a mai crescut PSD-ul, poate le-or face roșii... oricum, mă zgîrie estetic atîta galben-portocaliu (o fi tot o chestie derivată din ce am enunțat mai sus... ceva de genul... go with the flow = turmă/cireadă) Revin...

Entry for November 18, 2008 Mi-e dor de: - vizitat Papi la serviciu, să-i povestesc ce "minuni" a mai făcut fi-sa, iubiri imposibile, vise... schițe, design, etc. ... de notat că Papi, atunci cînd trebuia să se întâlnească cu mine în oraș și nu avea ochelarii la el, alegea cea mai ciudată apariție din peisaj... și aia eram, inevitabil, eu...; - proiectat "casa noastră comună" cu Fofo - casa asta avea întotdeauna grajduri cu vaci, cai, cotețe de porci, găini și alte dobitoace; - schimbul de timbre cu Cristian (vecinul bunicilor din București), avea întotdeauna cele mai faine colecții; - un joc de baschet la Școala Sportivă, de genul celui în care am jucat doi la doi, eu fiind singura fată, în echipă cu un tip super fain și mare jucător de baschet... și am făcut un joc "tare"; - înot/scufundări în Egee, Mediterană, sau orice mare cu ape albastre-verzi și faună/floră la care să mă minunez eu cum am nimerit așa în canalul Descoperi; - prăjit la soare pe nisip ...

Entry for November 13, 2008 Există mai multe "ziceri" de mare inspirație în zilele noastre... de genul... femeia la volan... barbatul la cratiță... femeia și tehnica... și vaaaiii cît se mai nimeresc cîteodată!!! Spre exemplu, eu, cît mă țin eu de deșteaptă și devreme acasă... am cedat psihic după o jumătate de oră de încercat să folosesc dvd-player-ul tocmai cumpărat. Televizorul merge, ăla merge, toate bune și frumoase... ecranul tot albastru, deși am switch-uit eu pe toate canalele posibile și imposibile, AV 1, AV2 (tocmai m-am ales cu o nouă nelămurire... de ce scrie cifrele mici dupa literele alea mari, daca eu nu am schimbat corpul literelor? oi fi scris vreo formulă implicită despre care, evident, nu am habar?...)... Acestea fiind spuse... îmi asum imensa mea necunoaștere și sun un prieten... Wish me luck!

Entry for November 12, 2008 Cred că una dintre uimirile mele de adult a fost cît de mici erau toate... și casa bunicilor, și curtea, și butoiul cu robinet unde ne spălam... asta era varianta alimentării cu apă... Tati căra apa cu găleata din fîntîna din curte sau de la cișmeaua din stradă... o turna în butoiul mare de metal... și, uite așa aveam „apă curentă”. O altă găselniță erau băile… două ligheane mari pentru mine și Fofo, o cadiță ceva mai mare de zinc pentru Călin. Doamne, cît îl invidiam pentru cădița aia de zinc… nu prea aveam ce face… el era preferatul bunicilor, primul nepot sau poate doar pentru că era baiat, nu știu… Atunci cînd mergeam la bloc, în Berceni, la unchiu’ și la tanti Mioara (părinții lui Fofo), era sărbătoare… baie în cadă, eu împreună cu vară-mea, că apa caldă era cu porția pe atunci… ieșeam în Orășelul Copiilor, ce mai?!... distracție în toată regula! Plus că aveau și televizor și prindeau bulgarii…! Acum îmi aduc aminte una dintre frustrările principale ale...

Entry for November 12, 2008 De exemplu, copilăria mea, poveștile din război ale lui Tati – Tati fiind bunicul meu, tatăl mamei – repetate din nou și din nou pentru noi, cei trei nepoți ce își petreceau fiecare vacanță la ei, bunicii de la București. Eram eu, Călin, fratele meu, și Florentina – Fofo, așa cum îi spun și acum – verișoara mea cea dragă de la București. Chiar și așa erau momente cînd noi, fetele, ne cafteam și ne chinuiam, de atunci m-am educat să nu mă mai gîdil, asta era o slăbiciune în conflictele dintre noi. Și acum sînt la fel, rar, în clipe de maximă relaxare sau neatenție pot spune că mai sînt surprinsă și atunci mă gîdil și eu. Hmmm... am spus că noi, fetele ne cafteam, mai erau desigur și conflictele cu fratele meu, dar atunci, de regulă eu luam bătaie, și continuam să dau din gură, să îi arunc tot felul de epitete, lucru care, bineînțeles îl enerva la culme. Mda, mică și a dracului! Cu toate astea, ne-am iubit mult, noi trei, și vacanțele la bunici erau un lucru p...

Din păcate nu se poate muta altfel blog-ul vechi aici și eu aș vrea să am toate postările în același loc, așa că mă apuc să copy - paste... Răbdare și tutun... fără tutun, poate doar printre haine, contra moliilor... So, încep cu metodă și în ordinea respectivă... Entry for November 12, 2008 Unu Ar fi a nu știu cîta oară pînă acum dar prima dată în, să spunem, viața mea de "adult", cînd încerc să țin un jurnal, blog, sau cum ar fi numit ăsta. Practic nu îl văd ca pe așa ceva. Mai mult ca pe un memento a clipe din viața mea, din viața celor pe care i-am iubit și care m-au iubit, ceva care să îmi aducă aminte peste ani despre lucruri care sigur se vor șterge încet-încet. Nu știu dacă va fi prea feminin, prea personal, prea lung sau prea scurt... voi fi eu... și amintirile mele, poate și prezentul meu... cine știe?!...

Mă gîndesc eu tot mai serios că s-ar cădea să îmi mut catrafusele pe blogspot, să vedem dacă îmi iese, că parcă aș vrea să aduc aici și postările mai vechi și nu știu dacă se poate. Any suggestions? Poate ar trebui să intru pe blog-ul cu sfaturi pentru tinerii bloggeri al puștiului de pe hotnews, dany... Ce e drăguț la blogspot e chestia cu pozele mai multe, știu că mă repet, plus că poți pune diferite link-uri... sounds more interesting... Oare ce m-a pălit de scriu atîtea chestii în engleză???... de obicei încerc să evit lucrul ăsta. Una peste alta: un plus în seara asta... am văzut Slumdog Millionaire... probabil după 50% din populația adultă posibil amatoare, dar ce contează... mi-a plăcut tare mult... un film care mi-a scuturat din prejudecățile legate de Bollywood... Un minus... încă e iarnă... degeaba mă mai uit pe geam să verific tot asta găsesc. Sînt bune și precipitațiile astea la ceva... dar parcă nu e distractiv să dai zăpada de trei ori pe zi! Încă un minus... Jamal încă n...