Din tren

Entry for January 21, 2009

Roma - Veneţia
din tren
Cîteodată cîmpul are rotunjimi de femeie lascivă, alteori orgolii subit iscate în genunchi ascuţiţi sau ridicări de sprîncene. Zadarnic agăţ privirea sperînd sălbatic necuprins. Risipite oasele-case-pietre, întrerupt ochiul în închisori-tunel, forţat a privi înlăuntru, acolo unde doar tu crud răscolindu-mi coapsele...
Frica curge rîuri nelocuite, mă doare lumina, în jur Babel risipit din nou. Gîndul îşi caută cuvintele ancore.
Ridic ochii, îl văd acum verde şi drept ca o moarte zdrobită. Semn pentru viu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!