Ancore

Entry for December 14, 2008

Mă întreb uneori cum ni se ciocnesc uneori sufletele de cele ale altor oameni... și rămîn așa, ancorate, în lumi paralele... indiferent de trecerea timpului... Unul dintre oamenii cu ancoră în sufletul meu este Vasile Avram, fostul meu profesor de antropologie culturală din facultate... unul dintre puținii PROFESORI pe care am avut șansa să îi întîlnesc în anii universității... E la fel de prezent pentru mine, deși au trecut mai bine de 11 ani de cînd am terminat, 6 ani de cînd el odihnește în alte lumi, ani comemorați miercurea asta, la Biblioteca Astra. O admir foarte mult pe soția lui pentru că îi duce spiritul mai departe, și îl ține mereu treaz, se străduiește să îi publice postum o parte din manuscrise... Mărturisesc că, în afară de "Constelația Magicului", nu l-am citit... dar omul, gînditorul, profesorul din el m-a marcat... era un deschizător de ochi și de lumi... îți crea tentația de a căuta... de a gîndi... de a ști... chiar și doar intuitiv... spun asta pentru că mie mi-a lipsit întotdeauna erudiția, n-am fost niciodată un spirit enciclopedic... dar am simțit... și Vasile Avram mi-a spus că vede... "lumina" din mine... un lucru care n-are cum să nu te emoționeze și să te facă să o cauți la rîndul tău...
................................................................................................................................................
Un alt moment frumos al săptămînii ăsteia a fost comemorarea Nichita Stănescu de ieri, din Atrium, o nouă "seară artgotică", organizată de Călin Sămărghițan (foto). Ca o paranteză... sînt deosebiți cei din Atrium pentru evenimentele găzduite... chiar nu m-aș fi așteptat să găsesc un afiș cu Nichita... pe ușa toaletei... dar pînă și aia se încadra în peisaj...
..................................................................................................................................................
N-am să închei înainte de a mă plînge puțin... nu am nostalgia comunismului, a vremurilor respective... de asta nu înțeleg de ce trebuie neapărat să retrăiesc fragmente din vremea aia... adică trăitul în beznă, la lumina lumînării... mulțumită deselor accidente Electrica din ultima vreme... acum beneficiez la pachet și de frig și nu mai am apă caldă... pentru că centrala mea nu se încumetă să funcționeze fără curent, nu că înainte de '89 apa caldă ar fi fost ceva obișnuit...!!!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe