Mici, mici dar mulți...

Azi mă voi lăuda cu unul dintre mulții mei pitici de pe creier care, dacă ar fi să dau crezare unui prieten, ar trebui să fie toți albaștrii... Piticul din seara asta are în grijă una dintre multiplele mele colecții și anume cea de mici elefănței din diferite materiale, de prin locuri pe unde am bîntuit eu sau alții. Primul elefănțel a aterizat pe raftul meu în timpul facultății, dintr-o galerie de antichități unde lucra cel mai bun prieten al meu... e din bronz și are regulamentar trompa ridicată în sus (asta cică e de bine, poartă noroc). A urmat un elefănțel din abanos și os, se vede în poză, l-am cumpărat din Tunisia, din magazinul turcoaz... cu tot soiul de minunății, al unui indian... după cum am să înțeleg mai tîrziu, elefanții indieni au altă postură... stau cuminți, cu trompa în jos... ce pot să fac, mai puțin noroc... După micul tunisian e rîndul unui cuplu de elefănței, care fac alea-alea, kinky veți spune, dar mie mi-au plăcut, sînt dintr-o rășină, i-am cumpărat din defunctul magazin Univers All. Au urmat: elefănțel din lavă de Pompei, adus de mama, evident din orașul respectiv... elefănțel din lemn, adus de mine din Grecia, din piatră... cu un alt elefănțel în burtică, cioplit cumva prin niște găuri, cumpărat din Perugia, din onix din Turcia (îl vedeți cum vă arată fundulețul în poză), din os de iac din Nepal, din lemn de tek din India (și el cu trompa în jos și cu un fizic asemănător tunisianului, se vede în fundal), ultimii trei de prin călătoriile mamei mele de anul trecut (de unde se vede că am o mamă foarte umblată, și acum în martie pleacă iar... Israel - Iordania - Egipt, dar asta-i o altă poveste...). Și ultimul dar nu cel din urmă... un frumușel elefănțel din argint, singurul care are și funcțiuni practice pentru că este port-scobitori, îl vedeți și pe el în poză (cu tot cu alice drogoreanu care îl spiona cu obiectivul), cumpărat de subsemnata anul ăsta dintr-un mic magazin de pe Ponte Rialto. Colecția rămîne deschisă... să vedem ce elefanți fac evreii... dacă fac?!