My life

Ieri, după ședința cu părinții, la care a fost bunica... c-așa-i în tenis... vine super emulată că azi trebuie să meargă Radu neapărat la Institutul Teologic, cu încă o colegă, cu învățătoarea, cu bunica, mama sau aparținătorul adult. Întreb pentru ce: mister total. Copiii aveau programare și la Doru, la care îi ducea tot mama, vorbește cu învățătoarea să poată merge și cu Arin, direct de acolo, eu mă bucur că pot să mă mai joc de-a țăranca în liniște, mai o greblă, niște buruieni, ceva... În sfîrșit... se întoarce acasă echipa de șoc, chem copiii să îi întreb cum a fost, ce-au făcut. Arin, de sus... am văzut un film... banal! Radu: da, neinteresant! O întreb și pe mama, cică au vizionat nușce film despre cum sînt afectați negativ copiii de filmele cu Harry Potter, că vrăji, blesteme și alte alea. Cînd se termină ședința de reeducare... din care copiii și mama au apreciat doar ce le-a vorbit părintele Necula (cunoscătorii știu despre cine este vorba)... Arin tot cu mîna pe sus, că era...

Inspirată fiind eu ieri de editorialul lui Lucian Avramescu din Jurnalul Național, am zis să văd ce-or face urzicile din grădina mea, dacă sînt bine, sănătoase și suficient de crescute... Ele erau, așa că o parte dintre ele au ajuns la fiert în oală. Am ignorat complet amenințările maică-mii cu radioactivitatea venită din Japonia și absorbită de urzici. Dacă vom începe să luminăm, eu și GG... de aici ni se trage! N-am apucat să le fac și piure ieri, pe motiv de foame cît casa... dar, le-am gătit azi! Am profitat de ziua frumoasă pentru prima masă afară, în aer liber! Cît timp am gătit, GG s-a ocupat de organizarea mesei și de achiziționarea berii :) Urzicile le gătesc piure, la fel ca spanacul: fierte, tocate, amestecate cu sosul rezultat din unt, făină, lapte și o parte din zeama în care au fiert, sare usturoi pisat. Profitați și mîncați cît mai sînt bune de cules!

Încă nu s-a încheiat faptic maratonul teatral aflat la prima ediție în Sibiu. Ar mai fi în desfășurare un one man show în Atrium, plus petrecerea de închidere, în Music Pub. Din cele aproape 20 de spectacole și evenimente programate, am văzut două. Primul, ieri seară, pentru că am fost fericita cîștigătoare a unei invitații de două persoane, oferită de Brylu . Împreună cu Andreea, am mers la American Buffalo , o piesă de David Mamet, cu trei tineri actori, absolvenți ai UNATC București: Mircea Postelnicu, Conrad Mihai Mericoffer, Bogdan Nechifor. Unul dintre ei, Conrad Mihai Mericoffer (Bob), a fost nominalizat pentru "Cel Mai bun debut" la Galele UNITER 2011. Acțiunea piesei se învîrte în jurul unei monede cu cap de bizon, vîndută unui colecționar din necunoaștere pentru mai puțin decît valora de către Don, proprietarul unui magazin de antichități. Realizînd gafa, plănuiește să o fure de la actualul proprietar, cu ajutorul unor amici. Replicile sînt pline de umor, presărate ...

Nu uitați, astăzi dăruim din nou o oră Pămîntului , care ne suportă încă așa cum sîntem. Între orele 20:30 și 21:30 bucurați-vă de lumina lumînărilor, stingeți becurile și deconectați consumatorii de energie. E foarte puțin! Dar, arătați că vă pasă! Schimbarea sîntem noi!

Am trăit să o văd şi pe asta: eu, făcînd reclamă la bere!!! Cei de la Beck's au gîndit o formulă de campanie prin intermediul blogger-ilor şi al cititorilor lor din trei oraşe: Bucureşti, Timişoara şi Sibiu. Eu am urcat în trenul lui Băgă , după ce l-am întrebat în prealabil dacă-mi dă şi Beck's Lemon, că eu din aia beau. După asigurările de rigoare... se notează şi faptul că mi-a promis o plasă de lămîi în caz că n-au bere dintr-aia... iată-mă-s promotor de beri! Multe! Şi chef în tren! Mare! Pînă la Sighişoara! Vă aştept şi pe voi!

Atunci cînd am primit pe mail, de la Robert, fotografia asta, mă gîndeam că or fi regizat oamenii ăia situația, că au exagerat! Azi am avut dovada că nu e chiar o exagerare atunci cînd am văzut-o pe domnișoara din mașina din fața mea ieșind aproape un metru pe geam, să ajungă la cititorul de cod al parcării de la fosta cazarmă 90. În prealabil, la automatul de plată, citise codul, achitase, după care aruncase la gunoi biletul cu codul de bare. Noroc cu nenea care stă acolo de pază și de instruit neștiutorii, că i l-a căutat printre hîrtiile din coș. Precizare din seria "răutăcisme": tanti era la vreo 20 de ani, într-un Mercedes model sport, cu două uși și număr de București...

În ciuda faptului că stau la "ţară", cum mă mai tachinează colegii şi prietenii, aici nu e vorba doar despre fostul sat alipit Sibiului, din păcate, tot Sibiul e ca un sat, ceva mai mare, nici nu ştiu dacă nu insult satele acum! Avem nişte drumuri... să ne trăiască! E plin de praf, gunoaie şi cîini vagabonzi. Mă gîndeam astă-iarnă, coborînd spre Gura Rîului din drumul de Păltiniş, că pînă şi drumul ăla forestier sau de ţară, sau cum vreţi să îi spuneţi e de 10 ori mai bun decît strada mea sau alte străzi "de la oraş". Ca să vă spun şi ce mă doare tare... strada Gheorghe Asachi... pe care trec cu maşina de minim două ori pe zi... şi îmi vine să plîng de fiecare dată pentru că a mea maşinuţă suferă din greu prin gropile de acolo... un fel de barca pe valuri, atîta că valurile sînt rigide şi din cînd în cînd mai pocneşte ceva pe la roţi, nu îmi cereţi să vă spun ce trăznăi sînt pe sub maşină şi cum sînt afectate, eu doar le aud! Prin 2009 toamna eram oarecum încîntată ...

Din cînd în cînd mai preiau cîte o leapșa de pe alte bloguri, unele dintre ele sînt foarte interesante, fie că presupun răspunsul la întrebări generale despre cărți, viață și lume, fie că sînt din sfera ușor restrînsă a femininului, adică ne mai lăudăm/amuzăm și noi cu ce mai avem prin poșetă sau... pe degete. Mi-a plăcut postarea lui Lillee , am avut ceva ezitări în a-mi fotografia mîinile, a căror manichiură e sublimă dar lipsește cu desăvîrșire (în afară de cleștișorul de unghii și rar, o pilă, altceva nu văd). Am găsit un fel de soluție de compromis. Inelele mele sînt în marea lor majoritate din argint, nu port mai mult de unul pe fiecare mînă, explicațiile vor fi de la mîna stîngă la cea dreaptă, cele de pe sulul de hîrtie le-am înșirat fără o ordine anume, le voi descrie de jos în sus: 1. cel mai drag mie și cel mai vechi, îmi stă pe deget din liceu cel puțin, este cadou de la bunica mea, făcut de unchiul meu dintr-o monedă grecească. Palas Atena - zeița înțelepciunii... s-o fi...

Știți deja că nu îmi place să stau cu orele să gătesc. Îmi plac mîncărurile rapide și gustoase. Seara de ieri nu putea face excepție. Pentru că mai aveam un piept de pui l-am tăiat rapid cubulețe, cînd m-am întors de la masaj, l-am pus în tigaie la prăjit cu puțin ulei, piper alb, cimbru, rozmarin, nucșoară, sare și cîțiva căței de usturoi tăiați mărunt la sfîrșit. Am pregătit în prealabil cîteva frunze de salată, rucola, un cățel de usturoi, telemea tăiată bucățele, am adăugat puiul și sosul rezultat și... voila! o cină delicioasă! Mîncată cu chifle rustic de la Billa (foarte bune chiflele astea!) Later Edit: noroc cu Miju , că mi-a adus aminte că, de fapt, unul dintre ingrediente sînt eu ... în postura asta... partea cu tăiatul mărunt nu mă mai încîntă aşa tare... :)

Dialog în grădină: Mama respectivă: Radu, adu-mi grebla, te rog! Radu: Nu e nicăieri, Buni, am căutat-o peste tot! (îi dau grebla) Radu: Buni, am găsit grebla, era între seră și magazie, nu m-am uitat acolo! Mama respectivă: Adu-mi și sapa, te rog, hîrlețul ăsta nu merge deloc! Vezi că e în seră! Radu: Care, Buni? Asta ca un topor? Mama respectivă: Aia! Hmmm... eu n-am văzut-o așa pînă acum dar... seamănă! ( sursa foto )

Se pare că nu am avut foarte mult noroc la sfîrșitul săptămînii trecute, din cele trei nopți în care am fi putut admira discul plin al Lunii, nici una nu a avut cerul senin și liber de nori. Nu știu dacă am fi văzut Luna altfel, mi-ar fi plăcut să o pot face totuși, indiferent dacă era sau nu mai mare decît de obicei. Mă voi consola cu amintirea celei mai mari și frumoase luni văzute de mine. Se întîmpla anul trecut, în Bosnia, atunci cînd am văzut discul imens apărînd brusc deasupra unei coline. Drumul era întortocheat, cu serpentine și multe tuneluri. Vorbeam prin stație cu GG din cealaltă mașină și îi spuneam întruna cît este de frumoasă luna pe cer. Ea nu a reușit să o vadă, credea că am luat-o razna. Pînă la urmă, am fotografiat-o deasupra Višegrad -ului, luminînd apele Drinei. Am descoperit multe locuri minunate în vacanța aceea, chiar dacă nu le voi revedea, amintirile rămîn încă vii... ROD STEWART-Blue Moon Asculta mai multe audio diverse

Sînt sigură că fiecare dintre voi are prin casă cel puțin una-două-trei vaze de diferite forme și culori, ce își găsesc din cînd în cînd utilitatea. Cu toate acestea, cîteodată nu ești mulțumit/ă de cum arată florile în ele, ba sînt prea înalte, ba au gura prea largă... eu așa sînt! Din cînd în cînd îmi place să improvizez: vedeți în dreapta rezultatul! Materiale necesare: una bucată sticlă colorată (de suc de mere, 300 ml în cazul acesta), cîteva bucăți coajă de platan (eu le am la îndemînă, primăvara este plin în jurul copacilor de scoarță căzută, mi-am făcut provizii), mă gîndesc că merge și cu ce scoarță/bucățele de lemn găsiți, bandă verde de rafie. Ghioceii sînt din grădina proprie, cred că sînt bine puși în valoare de aranjamentul respectiv!

Ieri, în așteptarea orei la care îmi ies puștii de la școală, bîntuiam pe centru fără un scop anume. Adică am rezolvat rapid cu scopul, la Farmacia 24, să iau spray-urile nazale pentru Arin. Super încîntată că asta este alternativa la operația de extirpat polipii. Revenind la plimbarea mea fără țintă, am aterizat și în outlet-ul lui Ally, respectiv Bazaar Outlet , pe centru, în curte cu De Toate Pentru Toți. De aici îmi mai luasem o chestie drăguță, de la H&M. Ieri am găsit tricoul de mai sus (19,50 lei) și... n-am rezistat! De dragul textului de pe el, bineînțeles! Și e foarte plăcut pe piele. Chiar dacă e cu un număr mai mare și are o culoare incertă! Păcat că nu erau și bărbătești, știu eu pe cineva căruia i s-ar fi potrivit perfect... :)

Cică astăzi este! Sloganul: "Dormi bine, crești sănătos"! I-au mai schimbat ăștia data... în urmă cu 10 ani se pare că era 21 martie, ziua echinocțiului de primăvară. Propun să dormim, să dormim, să dormim... ca să fim fresh pentru luna plină de mîine ... dacă se duc norii ăștia groși de azi vom avea parte de o lună plină maaareee de tot și posibil de... insomnie, cutremure, tsunami, uragane și alte evenimente "plăcute"! Așa că: Noapte bună, România, oriunde te-ai afla! Update 23:53 - afară plouă frumos... nici urmă de lună! :(

Azi am avut confirmarea unui lucru bănuit de mult... există o explicaţie pentru cît îmi place mie usturoiul... se pare că mă identific cu respectivul condiment... ăsta este rezultatul testului trimis de Alina (dacă vă tentează şi pe voi să aflaţi, încercaţi aici ): "Dupa Condimentul Portocaliu, esti cel pe care toata lumea il iubeste.Te intelegi cu aproape toata lumea si lasi o impresie care dureaza.Te adaptezi oricarei situatii. Poti sa faci parte din masa sau sa iesi in evidenta, depinzand de situatie." Recunosc, m-aş fi aşteptat să fiu curry acum... îl folosesc în disperare în ultima vreme... :)

... altfel nu îmi explic cum scap eu nevătămată din trafic, cu aparatul foto într-o mînă și volanul în cealaltă! Papi și Călin cred că au o grămadă de bătăi de cap din cauza mea. Dar nu mă pot abține... ați văzut cum arăta cerul în după amiaza asta? Eu eram cu ochii pe el chiar și atunci cînd nu făceam fotografii, am șofat ca o cizmă! Puteți vedea mai sus o parte din ce am văzut eu, fotografiile nu sînt editate, culorile alea erau și încă mii de alte tonuri, incredibile... la fel și dispunerea norilor, la un moment dat, pe strada mea, am văzut în oglinda retrovizoare un picior de curcubeu și... cum v-am mai spus eu mai demult... Dumnezeu cred că se mai joacă cu culorile, mai șterge din ele, se văd urmele uriașe... Mi-a plăcut să privesc și să surprind imagini și de la Carmen, mi-am adus aminte de copilărie, cînd dădeam forme cunoscute norilor... ea a văzut un înger, eu am văzut un ghepard în plin atac, voi ce spuneți? În prima fotografie de stînga sus? Una peste alta... am sufletul pl...

Mă bucur mult că am reuşit să ajung ieri în Atrium pentru Viva Cuba , filmul din 2005, regizat de Juan Carlos Cremata Malberti şi Iraida Malberti Cabrera, adus la Sibiu în cadrul Zilelor cubaneze organizate de Asociaţia Artgothica. Un film ai cărui protagonişti sînt doi copii, Malu şi Jorgito, prieteni buni, în ciuda opoziţiei făţişe a părinţilor. De cînd am văzut trailer-ul mă aşteptam la o poveste iniţiatică, cei doi traversează Cuba pentru a ajunge la tatăl fetiţei. Mama acesteia (divorţată de tatăl ei) dorea să emigreze iar Malu, însoţită de Jorge, îşi caută tatăl pentru a îl ruga să nu semneze actele necesare părăsirii ţării. Nu eram pregătită pentru cît de bine joacă cei doi copii, pentru frumuseţea poveştii lor, pentru nişte zîmbete şi priviri atît de expresive sau pentru finalul dramatic! Cei doi copii ajung după peripeţii şi experienţe mai mult sau mai puţin plăcute la tatăl lui Malu, omul care asigura funcţionarea farului din Maisi, poate nu întîmplător aleasă locaţia asta, ...

Ştiu că fiecare dintre noi vedem altfel ceea ce este în jur, ţin minte şi acum o definiţie a artei aflată în liceu de la mama Cătălinei, profesoara noastră de stenografie: "arta este copia copiei realităţii"... pentru că fiecare avem realitatea noastră individuală, copie a realului absolut. Lumea mea este foarte mult legată de cer... îl privesc zilnic, iubesc spectacolul norilor, culorile şi formele mereu altele. Nu mă satur să le fotografiez, aşa că aveţi parte de două imagini surprinse în dimineaţa aceasta. Şi pentru că, imaginea îşi revendică uneori muzica potrivită, de atunci melodia care mă bîntuie este asta: ALAN PARSONS PROJECT Asculta mai multe audio diverse "I am the eye in the sky/Looking at you/I can read your mind/I am the maker of rules/Dealing with fools/I can cheat you blind/And I don't need to see any more/To know that/I can read your mind I can read your mind..." I love you, wherever you are! And miss you! Forever!

... organizate de Asociaţia Arthgotica Sibiu, au debutat joia trecută, prin expoziţii de fotografie şi proiecţii de filme. Am reuşit să văd ieri, în Atrium, unul dintre ele, Vîrsta Pesetei ... un film în regia lui Pavel Giroud despre "vîrsta nebună", copilărie-adolescenţă, a lui Samuel, un puşti de 10 ani ce începe să-şi descopere sexualitatea, să îşi înfrunte temerile, totul în Cuba pre-castristă. Interesant, emoţionant, îl mai puteţi vedea dacă nu intervin modificări în program, joi, 17 martie, orele 18:00, în foaierul Bibliotecii Astra (corpul B). Mîine, de la orele 19:00 îmi propun să văd din nou în Atrium, Viva Cuba , am văzut trailer-ul, pare tare drăguţ, un alt film cu şi despre copii. Cred că sînt cu atît mai interesată cu cît amîndoi ai mei sînt la vîrsta protagoniştilor. Mai multe despre evenimentele programate găsiţi aici .

Sînt convinsă că nu sînt singura care se bucură de soare şi de căldura de afară! Parcă altfel trăieşti! Mai ales eu, care nu mă împac prea bine cu frigul. Primăvara este anotimpul meu preferat, cred că datorită schimbărilor din fiecare zi... îmi place să văd primii "colţi" ai florilor de primăvară, să văd că, o dată ce am îndepărtat stratul gros de iarbă uscată, ghioceii-clopoţel au crescut şi au înflorit în cîteva zile. Cred că bateriile mele sînt cu încărcare solară... că mi-a plăcut tare mult să îmi depăşesc anumite limite la sfîrşitul săptămînii trecute. Sîmbătă, la Olimpia, am făcut prima dată 100 de bazine, într-o oră şi trei sferturi, din care vreo 10 minute de poveşti (30 dintre ele au fost cu labele pentru scufundări, crawl şi spate). După care, am fost puţin cu copiii cu bicicletele pe cîmp. Cîmpul, la fel de cîmp şi de plin de gunoaie, a fost drăguţ Arin că zicea că ar fi trebuit să luăm sacii de plastic cu noi, să mai strîngem din ele! Ieri am plecat spre Cisnădio...

... am fost ieri, la petrecerea de 8 martie organizată la Ibis ! Normal că am început în stilul meu caracteristic... adică am călcat într-o lumînare aprinsă! Era frumos decorul, cu lumînărele pe jos, ca un culoar în capătul căruia erai întîmpinat de GG şi un pahar de băutură (kir sau chir royal, sigur mă va certa că habar n-am cum se scrie). Aşa că am continuat seara cu motive cerate pe pantoful şi ciorapul din piciorul drept... c-aşa-i în tenis! Andreea îmi spusese să am grijă dar eu... Batman, Batman... cu ochii la ea, graţioasă şi cu capul în nori! Pe lîngă papa bun ca de obicei, au fost tot felul de surprize! Actorul Florin Coşuleţ a adus un elogiu femeii printr-un montaj de versuri, replici din piese, bancuri... întrerupte constant de mai multe tanti cu alte idei la ora aia! Au fost şi dansuri latino, ca să facem cinste numelui petrecerii, cu trupa de dans Ritmic, Laurenţiu şi Claudia, însoţiţi de două perechi, dintre care pot spune că la masa la care am stat Cosmin a făcut furori...

... de fapt de caca de pisică, lucru pe care nu îl apreciez de loc... ca să parafrazez ce se întîmplă pe fațăcarte... Orin dislikes this! Nu știu dacă ați remarcat cît a fost de frumos și de cald astăzi... motiv pentru care am decis să întind rufele proaspăt spălate afară, în curte. Și dacă am ieșit în curte, hop că ar trebui să tai tulpinile uscate de la gura leului... aaa, și parcă aș curăța și căldărușele, și pirul ăsta uscat și... iak... ce naiba e asta??? Mi-am băgat mîna în caca de pisică... proaspăt!!! De cînd fac pisicile asta în ierburi uscate??? Ăsta e sabotaj! Oare voi avea noroc acum? Lucrul care mi se întîmplă cînd ies în grădină este că mă apuc de ceva și nu mă mai pot opri imediat, cele cinci minute s-au făcut trei sferturi de oră... motiv pentru care pot bifa prima zi cu noroi sub unghii de anul ăsta. Dap, pui de țăran, îmi place cu mîinile în pămînt! Stăteam eu așa și mă gîndeam că ar trebui să verific oferta de la Obi , că parcă mi-ar trebui un hîrleț nou... și mai vă...