Viva Cuba

Mă bucur mult că am reuşit să ajung ieri în Atrium pentru Viva Cuba, filmul din 2005, regizat de Juan Carlos Cremata Malberti şi Iraida Malberti Cabrera, adus la Sibiu în cadrul Zilelor cubaneze organizate de Asociaţia Artgothica.

Un film ai cărui protagonişti sînt doi copii, Malu şi Jorgito, prieteni buni, în ciuda opoziţiei făţişe a părinţilor. De cînd am văzut trailer-ul mă aşteptam la o poveste iniţiatică, cei doi traversează Cuba pentru a ajunge la tatăl fetiţei. Mama acesteia (divorţată de tatăl ei) dorea să emigreze iar Malu, însoţită de Jorge, îşi caută tatăl pentru a îl ruga să nu semneze actele necesare părăsirii ţării.

Nu eram pregătită pentru cît de bine joacă cei doi copii, pentru frumuseţea poveştii lor, pentru nişte zîmbete şi priviri atît de expresive sau pentru finalul dramatic! Cei doi copii ajung după peripeţii şi experienţe mai mult sau mai puţin plăcute la tatăl lui Malu, omul care asigura funcţionarea farului din Maisi, poate nu întîmplător aleasă locaţia asta, în cel mai estic punct al Cubei, la aproximativ 1000 km de Havana, de unde pleacă cei doi. Îi urmărim trecînd prin Varadero, Sancti Spiritus, Camaguey, Baracoa, îmi place sonoritatea numelor...
Atunci cînd în sfîrşit ajung la destinaţie, sunt devansaţi de părinţii lor, bucuria revederii fiind imediat urmată de certuri şi violenţe fizice, aflăm în plus că tatăl a semnat deja actele necesare plecării din ţară. Copiii se simt pierduţi în lumea adulţilor aşa că îi vedem asumîndu-şi împreună libertatea, fugind pe stîncile ţărmului şi dispărînd îmbrăţişaţi în spuma valurilor...

Inutil să vă spun cum îmi jucau ochii în lacrimi şi cum mă gîndeam la cît este de fragil echilibrul celor mici, inevitabil ajung cu gîndul la copiii mei şi la întrebarea dacă voi avea sau nu înţelepciunea necesară pentru a fi mama de care au ei nevoie...