Și totuși există... sau Lecția de piți 3

Atunci cînd am primit pe mail, de la Robert, fotografia asta, mă gîndeam că or fi regizat oamenii ăia situația, că au exagerat! Azi am avut dovada că nu e chiar o exagerare atunci cînd am văzut-o pe domnișoara din mașina din fața mea ieșind aproape un metru pe geam, să ajungă la cititorul de cod al parcării de la fosta cazarmă 90.
În prealabil, la automatul de plată, citise codul, achitase, după care aruncase la gunoi biletul cu codul de bare. Noroc cu nenea care stă acolo de pază și de instruit neștiutorii, că i l-a căutat printre hîrtiile din coș.
Precizare din seria "răutăcisme": tanti era la vreo 20 de ani, într-un Mercedes model sport, cu două uși și număr de București...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!