Ştiu că fiecare dintre noi vedem altfel ceea ce este în jur, ţin minte şi acum o definiţie a artei aflată în liceu de la mama Cătălinei, profesoara noastră de stenografie: "arta este copia copiei realităţii"... pentru că fiecare avem realitatea noastră individuală, copie a realului absolut. Lumea mea este foarte mult legată de cer... îl privesc zilnic, iubesc spectacolul norilor, culorile şi formele mereu altele. Nu mă satur să le fotografiez, aşa că aveţi parte de două imagini surprinse în dimineaţa aceasta. Şi pentru că, imaginea îşi revendică uneori muzica potrivită, de atunci melodia care mă bîntuie este asta:
"I am the eye in the sky/Looking at you/I can read your mind/I am the maker of rules/Dealing with fools/I can cheat you blind/And I don't need to see any more/To know that/I can read your mind I can read your mind..." I love you, wherever you are! And miss you! Forever!
Așa cum îmi stă în fire, de multe ori trec un titlu și apoi încep să o iau prin bălării, pe la 1900 toamna, așa. Încep prin a vă spune că, dacă aveți nevoie de un guru specializat în procrastinare, l-ați găsit, în forma feminină, toată a voastră. De scris pe blog, pauză aproape totală, postarea asta ce ridică la 3 media anuală. Ca să vă faceți o idee, anul trecut am postat O DATĂ! Acum doi ani, de trei ori. Am procrastinat cu grație și când a venit vorba despre subiectul postării. După cum v-ați făcut poate o idee, m-am înscris anul acesta la Maratonul de fotografie organizat de asociația ARTOGRAFICA. Dacă nu mă înșel, este la a doua ediție. La asta, mi-a dat și mie prin cap să particip, nu mai știu dacă am aflat despre prima. M-au apucat anul acesta nostalgiile după primul la care am participat, acum 14 ani, Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic . Cum a fost atunci, am scris aici și aici . Dacă aveți răbdare, intrați să vedeți, mi se pare că sunt destul de amuzantă. Dacă nu aveți răbdare...
Florile ei preferate sunt lalelele. Motiv pentru care m-am uitat strâmb la trandafirii primiți la un moment dat de la bărbatul din viața ei. De ziua ei, în aprilie, lalele, evident, pe piață. Cum să nu ții cont de asta? Acum a fost la mine două zile, de multă vreme n-am mai fost împreună așa, ca în vremurile bune. Sâmbătă am avut jumătate de zi când a avut alt program, am fost la cumpărături cu Radu, când am văzut lalele la cineva pe bandă la Lidl, am plecat rapid să îi iau un buchet. Ei bine, dacă tot am judecat un bărbat că nu i-a luat florile preferate, ce credeți că am făcut eu cu ele? Le-am uitat în mașină, în spate, am realizat că sunt acolo doar luni, ajunsă la serviciu... ea plecase deja. I-am făcut poză cu florile, i-am spus ”Honey, ți-am cumpărat lalele, astea sunt!” Nu mă așteptam ca după două zile în mașină, cu temperaturile ”blânde” de afară să mai reziste. Se pare că m-am înșelat, le-am adus în casă, sunt încă vii și frumoase, i-am trimis o nouă poză, cu florile e...
Nu le spun de multă vreme așa, am preluat termenul de la o colegă, sună mult mai bine decît clasicul elastic de borcane sau de legat ridichi, ceapă, sau cum vreți voi. În căutările de soluții pentru vopsit ouăle de Paști, o altă colegă a găsit printre alte idei (v-aș indica site-ul dar nu îl știu) și cea a aplicării de pițigume pe ouă înainte să le pui la vopsit, că ies cu motive tare interesante. Zis și făcut! Nu puteam să o las pe prietena mea dragă fără ouă roșii de Paști. Nu ale noastre, ale catolicilor, soțul ei și mă gîndesc că și copiii sînt așa, așa că ieri m-am pus pe treabă. Coji de ceapă aveam deja strînse pentru vositul ouălor de Paștile noastre, pițigume erau, n-am încercat pe toate ouăle pentru că nu știam cum vor ieși. Aplicatul elasticelor pe ouă e o treabă mai dificilă decît credeam, mi-au zburat în toate direcțiile de cîteva ori (am văzut că rezistă mai bine atunci cînd sînt răsucite cîte două pe același ou, sau mai multe, dacă vă ține răbdarea), plus că unu...
Comentarii
Trimiteți un comentariu