Povestea naiului continuă...
După reușita concertului similar de anul trecut, e clar că lumea a venit ”la sigur” în Piața Mare ieri seară, așteptînd un concert care să impresioneze și așa a și fost! Îmi pare rău că nu l-am văzut integral, Radu Nechifor a reușit din nou să aducă alături de el pe scenă profesioniști ai unor genuri muzicale diferite și să îi unească cu ajutorul naiului.
Spuneam că nu am văzut tot dar pot spune ce mi-a plăcut cel mai mult din ce am văzut. Nu mă așteptam la piesa aleasă de Ozana Barabancea așa că mi-au dat pur și simplu lacrimile la un moment dat datorită forței interpretării și minunăției de melodii alese. Pentru cei care nu o știu în varianta originală, o găsiți mai jos, rămîne interpretarea mea favorită a piesei. Căutînd-o pentru a o putea distribui aici am avut surpriza să văd că există și varianta Adrian Minune. Surprinzătoare căile...
Revenind la concert, mi-a plăcut mult și armonizarea cu grupul Acapella, i-am prins în două momente diferite, cel de-al doilea m-a bucurat printr-o alegere inedită (pentru mine): Libertango-ul lui Piazzolla, la nai combinat cu vocile interpreților. Foarte frumos!
Am avut și norocul ca în timpul în care am evadat în Piața Mare de la terasa din Piața Mică unde eram cu prietenii să fie pe scenă și Ana Munteanu cu a sa ”poveste a naiului” spusă cu ajutorul nisipului. Foarte talentată, ieri am aflat despre ea, mă bucur că i-am citit de curînd din Legendele Olimpului lui Arin, în felul ăsta am putut urmări în cunoștință de cauză legenda inventării naiului de către îndrăgostitul zeu Pan din trestia în care fusese transformată nimfa Syrinx spre a scăpa de urmărirea zeului cu coarne și trup de țap.
Îi mulțumesc lui Andrei Kolobov pentru că m-a lăsat să împrumut una dintre fotografiile lui de aseară, Pixie al meu șoma la terasă. Îi mulțumesc și lui Radu Nechifor pentru că a gîndit și realizat un spectacol atît de minunat!
Asculta mai multe audio diverse
Comentarii
Trimiteți un comentariu