Povești oarecum expirate
Spun ”expirate” pentru că, de cînd am încărcat pozele din această postare și le-am lăsat așa, și pînă acum, lucrurile s-au schimbat radical. În sensul că, lacustra s-a transformat în secetă, singura salată ce a supraviețuit în roabă atacului limacșilor, a fost o parte mîncată, o parte nu, pentru că odată cu valul de căldură, a dezvoltat rapid tija pentru înflorire și a devenit amară, limacșii din imagini au sfîrșit ghilotinați de foarfeca de grădină și altele de genul...
În altă ordine de idei, voi ajunge în iadul limacșilor, de la începutul sezonului și pînă acum am omorît sute, striviți, înecați cu bere, strînși în pungi și aruncați la container sau, metoda care mi se pare cea mai rapidă: tăiați cu foarfeca de grădină. Gardena mea face minuni! La o singură expediție de cucerire am avut răbdarea să îi și număr: 222, într-o jumătate de oră!
Deși spusesem că mă opresc pe la 100, n-am putut rezista tentației. Bine, eram și într-o stare de nervi accentuată după ce am văzut cum au decimat dovlecii, din cele 3 plante obținute din semințele de la Ecoruralis, au topit două, a supraviețuit una dar nu știu dacă mai are șanse să rodească, mai are două frunze și atît. Așa că, va trebui să renunț la ideea de copt dovleac din producție proprie, sper să îi supraviețuiască dovlecii doamnei din Rășinari de la care ne aprovizionăm toamna!
Ca să vedeți unde s-a ajuns, răsadurile de fasole stau pe mașină, cele de castraveți pe o bară din acoperișul terasei. Între timp am mutat cîteva răsaduri de castraveți în niște ghivece suspendate de structura de metal pentru vița de vie, în spatele grădinii. Să vedem dacă reușesc ceva în felul ăsta, au sîrmele de la viță pe care să se întindă dar nu știu dacă le convine claustrarea din ghiveci.
Probabil că sînt deja redundantă cu postările mele despre melci și limacși dar pentru mine este un stres zilnic. Va trebui să mai aveți răbdare, poate reușesc să scriu și despre altceva!
Comentarii
Trimiteți un comentariu